3,156 matches
-
decât vocea, mai mult decât tremurul ghicit al pleoapelor, aerul însuși al acelei dimineți era cel care îl îndepărtă deodată de clipa trăită. Aerul era cenușiu, ușor. Vântul ducea mirosul înțepător și umed al crengilor abia atinse de verdeață și suflul obosit al ultimelor grămezi de zăpadă ascunse prin păduri... Nikolai simțea că femeia aceea de acolo, nevasta lui, Anna, și el, la celălalt capăt al câmpiei, erau uniți prin aerul acela, prin lumina aceea palidă care marca o zi de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
incredibilă) a unui vagon vechi, tras pe o linie moartă, până și interiorul compartimentelor (copii, ceai, o femeie pregătind patul) din trenul de călători, care țâșni în mare viteză și-i salvă, despărțindu-i de urmăritori. Se năpustiră, antrenați de suflul trecerii sale, se pomeniră între rapid și un mărfar care abia se târa, de parcă nu se hotăra s-o pornească, zăriră deschizătura unei uși glisante, schimbară pentru prima oară o privire complice, se cățărară înăuntru. Pavel trase ușa, găsi în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
petrecute în stepă, pe malul unui râu. I-am spus lucrul ăsta Sașei, am făcut în goană cale-ntoarsă și, întorcând capul, am văzut-o în depărtare, singură-singurică în mijlocul întinderii nesfârșite învăluită în transparența serii. Mergeam încet, încercând să-mi recapăt suflul, și mă uitam la ea cum mă așteaptă acolo, în singurătatea aceea absolută, cu acea detașare care făcea prezența ei să semene cu o iluzie. Nu mă gândeam la povestea familiei mele, despre care îmi împărtășise ultimele amintiri. Mă gândeam
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
remarcat și ei alunecarea aceea de sub picioare. De câtva timp deja, curentul revenise, iar restaurantul se rotea. Fereastra mare încadra incendiul din port, iar un pic mai târziu, minaretul și acoperișurile orașului vechi. Magnetofonul relua aceeași curgere de note obosite. Suflul său ritmat ne izola și mai mult. Eram singuri și încă pentru ceva timp în viață, dar parcă deja detașați de trupurile noastre înlănțuite, pe care soldații le brutalizau urlând. Aveau nevoie de doi condamnați obișnuiți, de două trupuri în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
afirma: „Râcâie puțin rusul și-ai să dai peste un tătar.“ Formula o încânta pe femeia cu înfățișare de adolescentă. Căutam în ritmul respirației ei, ascultând-o, pauza care mi-ar fi îngăduit s-o șterg de acolo. Numai că suflul pe care-l conținea pieptul acela slăbuț părea nesecat. „Râcâie polonezul și te asigur c-o să dai peste...“, mă trase ea mai aproape pentru a-și încheia raționamentul. „Nu, dar mai sunt și din cei care nu-s așa!“, am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu ochelarii împroșcați de noroi, cărând în spate un rănit, celălalt, întins pe un câmp brăzdat de obuze, buzele sale întredeschise, de care o infirmieră apropia o oglinjoară, cu sau fără speranța de a o vedea aburindu-se ușor la suflul vieții. O mai vedeam și pe cea care-mi vorbea despre acești soldați, o femeie cu păr argintiu, oprită în mijlocul nemărginirii stepei, uitându-se la mine pe deasupra acelei câmpii, peste timp, aveam impresia. Tot astfel, un bărbat, un chip ca
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pot fi întâlnite în operele lui Johann Filtsch, Daniel Filtsch, Johann Michael Soterius von Sachsenheim, Georg Hirling, Michael Conrad von Heydendorff ș.a. Însuși Brukenthal, în petițiile și memoriile sale, face dovada apropierii de un anume gen istoriografic. În tot cazul, suflul lui homo europaeus se resimte în Palatul sibian, în sufletul și mintea celor ce-l înconjoară. Cărțile, ca și tablourile dau cea mai bună măsură cu privire la conținutul ideilor iluministe ce intră acum în Transilvania. Literatura teologică, predominantă în secolele anterioare
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
unde, în schimb, se manifestă un interes crescând pentru cunoașterea aceleiași opere. La nivelul ultimilor ani ai secolului al XVIII-lea receptarea conceptelor erasmiene arată, pe alocuri, și încercările de regăsire a unui crez. O anume fluiditate se simte, iar suflul vizionar pătrunde pe câteva „coridoare culturale” precizate nu în ultimă instanță de cărțile olandezului și de posesorii lor. Un alt pol spre care se îndreaptă cunoașterea se numește Martin Luther. L-am găsit edificator pentru aflarea preocupărilor nu doar religioase
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
europaeus. În dialogul cu sine însăși, omenirea a avut ocazia de a-și depăși propriile-i limite, orgolii, interese, intrând pe calea comuniunii universale. De câte ori însă nu s-a întâmplat contrar? Nașterea unui homo europaeus de tip modern aduce un suflu nou, proaspăt, instaurează un haos, mai apoi o ordine, alta decât aceea impusă de Biserica evului de mijloc și de statul atotputernicului monarh. Conducerile, cum știm, sunt într-o continuă prefacere. Există o ciclicitate a lor. Și totuși: „Autre lecture
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
vântului exprimă de fapt emoția divină: acțiunile favorabile sau defavorabile la adresa oamenilor. Este comparabilă cu modificările respirației în funcție de sentimentele resimțite de om sau de animal. Vântul este și expresia transmiterii sufletului, de la intrarea sa în trup sau în materie prin suflul divin. Clopot Semnificațiile clopotului sunt multiple și depind, pe de o parte, de scenariul oniric, iar pe de altă parte, de experiența prezentului. Clopotul evocă: - muzica sacră: ea aduce o dimensiune spirituală visului și exprimă, mai ales prin gong sau
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
lărgimea predispune la dispersare și confuzie. Spre deosebire de îngustarea gamei de posibilități sau de dorințe care autorizează alegerea, ea face dificilă luarea deciziilor. Evantai Semnificația evantaiului este dublă: - dacă mâna care îl ține îl agită, el permite circularea energiilor și recuperarea suflului creator; sporește astfel posibilitățile ce i se oferă subiectului (un evantai larg); - dacă este ținut nemișcat în fața ochilor, exprimă secretul, misterul, disimularea și se împletește cu simbolistica măștii (vezi acest cuvânt). Dezvăluie o atitudine rezervată, poate chiar o mască de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
catastrofa. Schemele care se pregăteau respectau regulile unei scolastici rigide și formale; plecau de la o logică defensivă”. Până când, grație intervenției sale pe lângă secretarul Comisiei, Părinții Conciliului au optat, definitiv, pentru „calea patristică”, aceea constând În „grija de a găsi un suflu nou printr-o reîntoarcere la marea Tradiție a Bisericii”. De Lubac a jucat un rol esențial În elaborarea constituției Dei Verbum despre Revelația divină. Gândirea delubaciană a ajutat, apoi, Conciliul să-și formuleze ecleziologia (Biserica, sacrament al lui Cristos și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și 1925, idilică, metaforică; după 1925, tinzând spre conceptualizare, în urma contactului cu cenaclul lui Mihail Dragomirescu; în sfârșit, ultima fază, cea a efortului de sincronizare cu lirica modernă, în urma colaborării la „Abecedar” și „Gând românesc”, unde se făcea simțit pregnant suflul poeziei noi. În prefața la Soliloquii, Emil Giurgiuca, în stilul său specific, le caracterizează astfel: „Din faza solarelor crâmpeie de vară, pur și simplu metaforică, o metaforă exterioară, plasticizantă, poezia lui, poposind un moment prin poetica conceptuală, a urcat la
BOLDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285803_a_287132]
-
139-142; Flămând, Intimitatea, 88-96; Ungureanu, Proza rom., I, 154-177; Iorgulescu, Prezent, 170-173; Scarlat, Ist. poeziei, III, 21-23, 32-33; Ștefănescu, Prim-plan, 55-62; Cristea, Fereastra, 85-106; Rotaru, O ist., III, 542-555; Băileșteanu, Aorist, 116-119; Holban, Literatura, I, 97-107; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 5-10; Marin Mincu, De la „Flori de mucigai” la „Poemul invectivă”, RL, 1990, 6; Pop, Avangarda, 269-287; Ierunca, Românește, 127-130; Negoițescu, Ist. lit., I, 222; Mihai Cimpoi, „Basarabia, țară de pământ”, RL, 1992, 5; Aurel Rău, Bogza 85, ST, 1993, 2
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
scrise cu nerv. Orientul nu mai este cel convențional din Florile Bosforului. Mizeria, destrămarea, moartea domină. Descrierea cartierului Pera din Constantinopol este de un realism crud. B. a fost stăpânit de gândul perisabilității lucrurilor omenești și, prin el, un puternic suflu romantic străbate însemnările de călătorie. El este întâiul versificator român cu intuiția valorii acustice a cuvântului, care caută cuvântul pentru ceea ce sugerează dincolo de marginile lui noționale și face din vers o singură arie. Bolintineanu e auditiv și mecanic, și de
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
1905, un destin de romancier istoric. Un studiu mustind de sugestii, presărat cu sintagme care au făcut carieră, este acela consacrat lui C. Hogaș. Despre romanul Ion al lui Rebreanu, tot așa, emite opinii bine gândite. La Ion Agârbiceanu relevă suflul de idealism etic. Epicul Hortensiei Papadat-Bengescu îl consideră a fi, în ciuda acuității privirii auctoriale, minat de psihologia falsă, efect al unei viziuni intens subiective. Un „suflu tragic de mister și sombră pasiune” îl frapează în proza febrilă a lui Gib
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
Ion al lui Rebreanu, tot așa, emite opinii bine gândite. La Ion Agârbiceanu relevă suflul de idealism etic. Epicul Hortensiei Papadat-Bengescu îl consideră a fi, în ciuda acuității privirii auctoriale, minat de psihologia falsă, efect al unei viziuni intens subiective. Un „suflu tragic de mister și sombră pasiune” îl frapează în proza febrilă a lui Gib I. Mihăescu. Ironizat de E. Lovinescu, B. îl execută la rându-i pe criticul „amorezat de esteticul pur” în ipostaza lui de romancier. Aidoma lui Sainte-Beuve
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
Poantă, Scriitori, 43-46; Irina Petraș, Ion Brad - 65, ST, 1994, 10-11; Micu, Scurtă ist., II, 372-375, III, 362-366; Dicț. scriit. rom., I, 353-355; Ion Buzași, „Icoana nevăzută”, TR, 1996, 33; Constantin Cubleșan, Vârstele poetice, ST, 1996, 6-8; Andrei Grigor, Un suflu blagian, L, 1996, 42-45; Ioan Adam, Inelele lui Saturn, București, 1998, 291-296; Maria Cordoneanu, Ion Brad în oglinda criticii, București, 1999; Aurel Rău, Ion Brad, ST, 1999, 10; Petru Poantă, Un scriitor proeminent al literaturii românești, „Cetatea culturală”, 1999, octombrie
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
Gheorghe Istrate și cu un Cuvânt înainte al lui Eugen Simion. Cele două studii de istorie literară cuprinse aici - despre ermetismul barbian și despre momente polemice în literatura română - fac dovada unor calități mai puțin puse în valoare, și anume: suflul amplu, capacitatea de a construi, de a se mișca dezinvolt nu doar în spațiul restrâns al unei cronici, ci și în lucrări de mai mare anvergură. Scriind cu precădere despre congeneri (Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Constanța Buzea, Adrian Păunescu, Mircea
BALTAG-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285589_a_286918]
-
cu pași obosiți și rari, apăsați de tristețea de a nu-l fi cunoscut pe Mântuitor. Impresia profundă produsă de aceste volume, care marchează unul dintre cele mai importante momente ale istoriei poeziei românești postbelice, provine, în bună măsură, din suflul elegiac al viziunii lirice, în care neliniștea ontologică (Imn către neliniște), filtrată de o conștiință bine cumpănită, își face din timp ecranul metafizic pe care sunt proiectate marile întrebări existențiale. Timpul se constituie, de asemenea, în fundalul structurant al estetismului
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
101-102; Carmen-Maria Roșca, Funcția soteriologică a poeziei, RITL, 1986, 1-3; Cristea, Fereastra, 173-178; Ștefănescu, Prim-plan, 270-278; Cistelecan, Poezie, 155-158; Nicolae Manolescu, „Elegie pentru floarea secerată”, RL, 1988, 50; Valeriu Cristea, „Lumea fără tine”, RL, 1989, 16; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 44-50; Tupan, Scenarii, 197-204; Mircea Martin, De la hermetism la orfism, RL, 1990, 10; Cristea, A scrie, 156-159; Andreea Deciu, Dilemele lui Kir Grigorie, RL, 1993, 14; Octavian Soviany, Eseurile lui Cezar Baltag, CNT, 1993, 20; Mihai Gramatopol, Jocurile spiritului, CNT
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Simion, Scriitori, III, 446-461; George Bălăiță, RRI, I, partea II, 258-288; Ungureanu, Proză rom., I, 550-578; Cristea, Fereastra, 179-185; Holban, Profiluri, 137-149; Simion Bărbulescu, Profiluri literare contemporane, București, 1987, 152-163; Ștefănescu, Prim-plan, 212-226; Tuchilă, Privirea, 281-291; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 138-144; Pecie, Romancierul, 188-221; Spiridon, Melancolia, 53-99; Corina Ciocârlie, Pragmatica personajului, București, 1992, 186-193; Lovinescu, Unde scurte, II, 165-167; Micu, Scurtă ist., III, 250-255; Cosma, Romanul, II, 293-298; Glodeanu, Dimensiuni, 155-162; Perian, Pagini, 165-170; Gheorghe Grigurcu, Opiniile unui ucenic ascultător
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
28-35; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 377-381; Pop, Lecturi, 37-50; Mirodan, Dicționar, I, 99-112; Cândroveanu, Printre poeți, 27-33; Cubleșan, Civic-etic, 188-192; Raicu, Fragmente, 416-419; Simion, Scriitori, III, 66-87; Ștefănescu, Prim-plan, 78-85; Micu, Limbaje, 40-54; Cândroveanu, Lit. rom., 235-239; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 11-18; Nicolae Manolescu, De-a v-ați ascuns, RL, 1990, 40; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 81-82; Negoițescu, Ist. lit, I, 340-341; Valeriu Cristea, „Încă mai ține serbarea”, CC, 1991, 4-5; Constantin, Complicitatea, 78-81; Doina Uricariu, Decenii de poezie, RL, 1994
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
Reflexe, 40-45; Țeposu, Viața, 173-178; Raicu, Fragmente, 311-317; Ștefănescu, Dialog, 137-145; Condurache, Portret, 37-40; Monica Pillat, Ieșirea din contur, București, 1985, 37-40; Ungureanu, Proza rom., I, 467-500; Dimisianu, Subiecte, 108-115; Holban, Profiluri, 101-105; Ștefănescu, Prim-plan, 150-159; Crohmălniceanu, Al doilea suflu, 99-104; Spiridon, Melancolia, 8-52; Lovinescu, Unde scurte, I, 206-207, II, 251-254; Laurențiu Hanganu, Istoria ficțiunii, RL, 1993, 22; [Ștefan Bănulescu], RL, 1994, 42 (semnează Andreea Deciu, Gabriel Dimisianu, Ioana Pârvulescu); Negoițescu, Scriitori contemporani, 36-38; Dan-Silviu Boerescu, Ștefan Bănulescu, „Scrisori din
BANULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând bagajul ancestral de suferințe și năzuințe spre emancipare, revine și în titlul unei antologii masive din 1945. A. adoptă acum și versul alb, de largă respirație, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului ș.a.). Lecturile din André Spire și Edmond Fleg îi sunt benefice. Din ambii autori transpune consecvent după 1920, la fel cum, tânăr, tălmăcise atașat din Moriss Rosenfeld (pe care îl preia din idiș). Din André Spire
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]