3,177 matches
-
În vise despre care acum știa că n-aveau să se Împlinească nicicînd. În zorii zilei de duminică, echipat doar cu o geantă conținînd haine și cîteva cărți, o sărută pe frunte pe Sophie, care dormea ghemuită Între pleduri În sufragerie, și plecă. Străzile erau Înveșmîntate Într-o ceață albăstrie și sclipiri arămii tresăreau pe acoperișurile orașului vechi. Păși Încet, luîndu-și rămas-bun de la fiecare portal, de la fiecare colț, Întrebîndu-se dacă nu cumva capcana timpului e adevărată și Într-o zi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ai avut ocazia. Am ajuns acasă cînd se crăpa de ziuă, tîrÎnd după mine costumul acela absurd de Împrumut și naufragiul unei nopți nesfîrșite, pe străzi umede și lucitoare de stacojiu. L-am găsit pe tata adormit În fotoliul din sufragerie, cu un pled peste picioare și cu cartea lui preferată deschisă În mînă, un exemplar din Candide al lui Voltaire pe care Îl recitea de două ori pe an, acele două ori cînd Îl auzeam rîzÎnd din toată inima. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luat prin surprindere. Rămîi În pat și Întoarce-te la Carole Lombard, care pesemne că te așteaptă. Și Învelește-te, că afară e o noapte cîinească și te mai și pricopsești cu vreo boală. Eu am să mă duc În sufragerie. Fermín Încuviință cu blîndețe. VÎnătăile de pe față i se umflau, iar capul, garnisit cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu o barbă de două zile și cu părul acela rar, părea un fruct copt, căzut dintr-un copac. Am luat o pătură de pe comodă și i-am Întins alta lui Fermín. Am stins lumina și m-am dus În sufragerie, unde mă aștepta fotoliul predilect al tatei. M-am Înfășurat În pled și m-am ghemuit cum am putut, convins că n-aveam să Închid un ochi. Imaginea raclelor albe În semiîntuneric Îmi sîngera În minte. Am Închis ochii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În Închisoare și, evident, nu e nici aici. Asta Înțeleg. Nuria Monfort clătină Încet din cap, tăgăduind. — Pleacă, Daniel. Pleacă din casa asta și să nu te mai Întorci. Ai făcut deja destul. M-am Îndepărtat spre ușă, lăsînd-o În sufragerie. M-am oprit la jumătatea drumului și m-am Întors. Nuria Monfort se așezase pe podea, rezemată de perete. Toată vraja prezenței sale se destrămase. Am traversat piața San Felipe Neri măturînd pe jos cu privirea. TÎram după mine durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Fumero și ale celor doi ciraci se conturau În lumina gălbuie a pragului. Niște pardesie gri tîrÎnd după ele marionete din cenușă. — Unde-i? strigă Fumero, dîndu-l la o parte pe tata cu o mînă și deschizîndu-și drum spre sufragerie. Tata făcu un gest să-l oprească, Însă unul din agenții care Îi acopereau spatele inspectorului Îl Înșfăcă de braț și-l Împinse la perete, reținîndu-l cu răceala și eficiența unei mașini obișnuite să facă asta. Era același individ care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o să mă bucur s-o fac, crede-mă. N-o să mă grăbesc. Poți să i-o spui, dacă-l vezi. Fiindcă o să-l găsesc de s-ar ascunde și pe sub pietre. Iar tu urmezi la rînd. Agentul Lerma reapăru În sufragerie și schimbă o privire cu Fumero, o ușoară negare. Fumero slăbi percutorul și Își retrase revolverul. — Păcat, spuse el. — De ce Îl acuzați? De ce Îl căutați? Fumero Îmi Întoarse spatele și se apropie de cei doi agenți care, la semnalul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mă urmărise pînă la portalul din strada Joaquín Costa. Am traversat terasele Înecate de ploaie și am constatat că ușa apartamentului rămăsese Încuiată. Am intrat tiptil, Însă ecoul pașilor mei trăda absența. Julián nu era acolo. L-am așteptat În sufrageria Întunecată, ascultînd furtuna, pînă În zori. CÎnd ceața dimineții a măturat obloanele de la balcon, am urcat pe terasă și am contemplat orașul strivit sub un cer de plumb. Am știut că Julián nu se va mai Întoarce. Acum Îl pierdusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și costumele. Cursese parcă și un pic de sânge sau poate era ketchup?! Ținea, de asemenea, minte și momentul când Mathilda, scăpând ca prin minune din mâinile sale, deschisese ușa și fugise pe scări... Noimann râse, apoi se Întoarse În sufragerie și Începu să golească, dând pe gât, toate sticluțele ce se Întâmpla să-i iasă În cale... Era și de mirare că după o astfel de escapadă Noimann mai era Încă viu... Pe tunica de „amiral” apăreau acum tot alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
monolog despre numeroasele beneficii ce ar decurge din situația În care fiecare femeie ar avea câte un costum Chanel, menajera bătu la ușa biroului, ca să ne anunțe că masa era gata. Ne-am luat băuturile și ne-am Îndreptat spre sufragerie. —O zi productivă? Îl Întrebă Simon pe Will, sărutându-l Încă o dată pe obraz În semn de salut. Făcuse un duș, se schimbase În niște pantaloni de in hefnerieni stil pijama și ținea În mână un pahar de șampanie. Sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
zece secunde - nici un răspuns. Buzz se uită în jur și vârî o agrafă în broasca ușii, mișcând de clanță. Zăvorul pocni. Împinse de ușă și intră în casă. Lumina care pătrundea prin perdelele de bumbac îi oferi o imagine a sufrageriei: mobilă ieftină, de prost gust, fotografiile unor vedete de film lipite pe pereți, mormane de radiouri Philco lângă canapea - evident, recolta unui jaf dintr-un depozit. Buzz își scoase bastonul de la brâu și trecu prin bucătărioara stropită de grăsime, îndreptându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să caute seiful cu poze cu câini, pe care mai târziu să i le arunce în față lui Lucy Whitehall, ca să se învețe minte să nu mai umble cu grecotei cu mătreață și arsenal în dormitor. Se întoarse iar în sufragerie, dar se opri când observă un carnețel cu adrese pe măsuța de cafea. Îl răsfoi fără să dea de vreun nume cunoscut până când ajunse la litera G și nimeri peste Sol Gelfman, cu numerele lui de acasă și de la MGM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
picior subțire ca un băț peste celălalt, ca să le țină laolaltă. Loew trase niște scaune în jurul său, formând un semicerc. Smith îi făcu cu ochiul și se așeză. Mal văzu cutiile de carton pline cu dosare, ce ocupau alcovul din sufragerie, și patru mașini de scris puse una peste alta într-un colț, pentru a-i permite echipei să pună la punct documentele necesare pentru marele juriu. Ellis Loew se pregătea de război, iar casa lui de vacanță servea drept comandament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dispoziție. Când rosti ultimele cuvinte, bătrânul aproape se înecă. Întinse mâna după pachetul de țigări. Ellis Loew, cu un pahar de apă în mână, ajunse primul la el. Lesnick înghiți, tuși, înghiți iar. Dudley Smith se duse în alcovul din sufragerie și bătu darabana pe dosare și pe mașinile de scris - gesturi inutile și deloc caracteristice pentru sarcasmul său irlandez. Se auzi un claxon. Mal se ridică în picioare, ca să-i mulțumească lui Lesnick și să-i strângă mâna. Bătrânul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dădu drumul unui ventilator din tavan. Dudley Smith întrebă: — Cât mai are de trăit, Ellis? Mai apucă să primească invitația la sărbătorirea victoriei tale din ’52? Loew luă câteva teancuri de dosare de pe jos și le așeză pe masa din sufragerie. Repetă procesul până când construi două coloane de documente, ce se înălțau până la jumătatea înălțimii camerei. — Suficient de mult cât să servească intereselor noastre. Mal se duse să arunce și el o privire la dovezile aflate în posesia lor. — Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a aprins luminile și ne-am pomenit în fața unei mese lungi, de marmură, pe care erau puse mici stele sclipitoare, iar dintr-un vas adânc de argint ieșeau ca niște fructe curgătoare șiraguri de mărgele în culorile toamnei. Peretele din sufragerie era acoperit cu o somptuoasă tapiserie Aubusson în nuanțe pale. La capătul mesei erau puse farfurii și ta câmuri de argint, iar alături se aflau două sfeșnice cu câte trei brațe. A aprins lumânările, am ajutat-o să aducă de la
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Nici casa noastră nu era de lepădat, zâmbi Ioana. Era o clădire cu trei etaje, cu mobile splendide, covoare, icoane, aveam și noi o scară de marmură albă. La ferestre 32 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE erau vitralii, în sufragerie erau lambriuri de acaju. În bi roul tatei se aflau o enormă bibliotecă, o canapea și două fotolii în cuir de Russie bordo. Biblioteca, întinsă pe toți pereții, avea uși de sticlă, pentru protejarea cărților de praf. Aveam o curte
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de miră al portei de intrare, își recapitula în minte ziua aceea. Clopotul sunase din fericire tot la 12 punct pentru dejun; obiceiurile locului erau așa de statornice încit furtuna morală nu le putuse clinti. Mini se grăbise chiar înspre sufragerie, făcând socoteala că o jumătate de zi era mistuită. Dejunul fusese închinat cu lotul mîncărei, foarte aleasă ca totdeauna, Hallipa, fiind un gourmet. Foamea, care în excursiune e un ce de căpetenie, fiind complet înlăturată de evenimente, rămăsese mâncarea în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
prezența Lenorei, hotărât bolnavă, preocuparea Elenei și îngrijorarea Linei nu îngăduiau pofta de vorbă. Hallipa lipsea. în acest fel, succesiunea gravă și înceată a bucatelor, forma și savoarea lor, substanța și parfumul lor ieșeau în evidență în tăcerea absolută a sufrageriei mari și umbroase, cam scundă - fiind în corpul secundar al casei - cu jumătate pereții și cu mobilele de stejar lustruit. .. . Dacă nu erau lustruite - se gândea Mini - ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se gândea Mini - ce frumoase ar fi fost. Dar n-ar mai fi corespuns cu casa și cu locuitorii ei. . . Pe când așa, totul era în armonie: Lenora și Hallipa, slugile, casa, moșia, pianul cu coadă de un abanos strălucitor și sufrageria de stejar vernisat solid. .. . . . Un vernis reînnoit cu îngrijire la scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
scuturatul de toamnă și de primăvară, căci nu se rosese nicăieri, nici chiar în adânciturile minuțioase ale sculpturilor complicate ale bufetului. . . . Dacă acel bufet, acum 20 de ani, la origina lui, ar fi fost cumpărat de la o casă bună, azi sufrageria familiei Hallipa ar fi fost de mare preț, dar fusese probabil comandat la cel mai bun timp]ar din Mizil. . . poate cel mult la Ploiești și proporțiile lui uriașe, sculptura complicată, dar proastă, arătau stângăcia meșterului cât și dorința de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
gesturi ce păreau sonore și se temeau ca nu cumva vreo mișcare să sune falș, și cina fusese, în adevăr, închinată celor în drept: bucătăreasa, feciorul, menu-ul, porțelanele și cristalele. In liniștea aparentă în care așteptau cafeaua, servită tot în sufrageria de stejar, Mini se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse găsi. Pe Lenora nimic alt nu o putea turbura decât cu privire la amorul ei conjugal și nimic de acest fel nu se putea închipui. Hallipa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
masă o nemulțumise căldura mâncărilor și fermentația lor. Nu-i fusese foame, ca și cum se temea chiar de combustiunea alimentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor pline ca să și-i răcorească și mâinile, pe cât era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor. Din sufragerie preferase să privească panourile lustruite ale pereților, ceea ce era o dovadă puternică a funcției tactile a vederii. "Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere. Mini azi nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu mă convinge. E naivă pe lângă a Lidiei... A ei era mare, puternică, bizuită, și s-a prăbușit totuși. . . Numele Lidiei, a acelei surori-idol a lui Nory, lăsa totdeanua în urma lui un spațiu tăcut și trist. - Așez ceaiul în sufragerie, le strigă de dincolo Lina. . . . După ce respectă tăcerea, solemnă ca lespedea unei cripte, în care ar fi fost închisă chiar sora ei, Lidia, Nory arătă spre ușa lui Rim: - Gloria asta chinuiește pe nenorocita de Lina, cu capriciile, maniile și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Spuneam lui Mini că Rim al tău, iegat cu o basma la gât, e irezistibil și îmi face curte! - Zău! zise Lina mulțumită. Ce nostimă e fata asta și ce idei bune are. - Simple, foarte simple! întîmpină Nory cu modestie. Sufrageria Rimilor nu era deloc elegantă, dar foarte simpatică. Instalaseră mobilier nou numai în birou și dormitor. Aici, rămăseseră vestigii tecucene, din zpsuea Linei: o canapea îmbrăcată cu creton, un dulap vechi de nuc drept bufet, scaune desperecheate și o ladă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]