2,570 matches
-
nerușinarea plagiatorului, care publicase și În Noua Revistă Română câteva nuvele, unele de o remarcabilă ținută literară și, probabil, tot plagiate. I-am scris la Craiova, unde Își dăduse adresa, cerându-i explicații și mi-a răspuns că așa-zi sul plagiat se datorează unei simple confuzii, trimițând, adică, din greșeală, revistei ieșene, În loc de paginile proprii, originale, altele cu tra duceri din scriitorul francez și semnându-le (tot din greșeală) cu numele său. N-am acceptat, bineînțeles, această explicație, cum și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
odaie, ca să le aștearnă apoi pe mormintele ostașilor tineri din tranșeea Însângerată de la Ghimbav. Nefericită totuși ființă Neli, căreia frumusețea Îi accentua tragicul unei existențe nemeritate, cu sufletul ei Împietrit, bu zele Încleștate și dinții strânși, din ură pentru prezumțio sul și bine hrănitul neam al bărbaților... I-am regăsit În povestea lui Neli pe Dostoievski, Kuprin și Gorki, citiți cu nepri ceperea noas tră din adolescență. Întocmai ca și apariția i-a fost și dispariția acestei mici comete cu un
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
PREA MULT DIN CAPACITĂȚILE șI TIMPUL meu de lucru femeilor și experiențelor amoroase, iar dacă o treime din viață mi-am petrecut-o dormind și o altă treime, aproximativ, visând la umbra lascivă a dragostelor - mă Întreb acum, În cea sul din urmă al socotelilor: ce am făcut cu restul vieții mele? E deprimant, spune Byron, când te gândești că nu putem trăi nici cu femeile, dar nici fără ele. Fericiți atunci cei eliminați dinainte de la beneficiile, ca și de la pagubele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gură l-a blăstămat:/ - « Iu, iu, muică, iu, iu-te/ Pui de șarpe sugă-te!»”. Înghițirea parțială a revigorat deja puterea de rod a lumii, căci arborele mitic care veghează scena este înflorit. Cele trei timpuri verbale stratifică temporal discur¬sul, prezentul eroic, fără durată, a fost deschis prin acțiunea mamei prinsă în curgerea timpului trecut, dar vorbele ei au modelat destinul pruncului prin puterea de instaurare a imperativului, cu o formă rară. Explicat ca „temă universală a geloziei materne pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
probă inițiatică, prin nefirescul executării lui în Fata din icoană, variantă a basmului AT 706, în care intențiile incestuoase ale tatălui provocau fetei retragerea în materia lemnoasă. Dorința lui nefirească se manifestă prin solicitarea unei țesături discontinue: „- Ioti-am adus un sul sî-l țăș’.Cum sî-l țăs? O zâs cî: - Țăș’ un cot, laș’ o palmî, iar mai țăș’ un cot, iar mai laș’ o palmî. - Tatî, cum vini asta? - Nu! Așa faci cum îț’ zâc eu!” (Vădeni pe Prut - Galați). Pânza
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
familia mea. A trecut prima săptămână de iarnă fără a putea să merg acasă. Făcusem ceva de mâncare și m-am hotărât să plec chiar și pe jos, să duc copilului și soțului mâncare gătită. Ninsoarea nu se oprea, iar sulurile de zăpadă de aproape un metru blocau șoseaua, astfel încât nici măcar cu tractorul nu se putea ieși din sat. Navetiștii nu au putut ajunge săptămâna aceea la lucru. Totul în comună era încremenit. Dimineața, doar coșurile care scoteau din belșug fuioare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
teatru, un concert sau un spectacol de divertisment. Dar bucuria cea mai mare era când, în ultima zi, care era și cea mai scurtă, secretarul Țăpoi ne invita la bufet unde, pe bază de tabel, cu semnătură, primeam câte două suluri de salam de vară. Când ieșeam în piațeta din fața clădirii grupuri, grupuri, fericiți cu salamurile învelite în hârtie de pergament, oamenii se opreau în loc. Mirosea după noi a salam bun. Priviri flămânde ne urmăreau cu ură și cu invidie. Într-
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
1927 (am găsit o singură greșeală gravă de tipar), cu care ocazie am reintrodus toate pasajele eliminate de autocenzura noastră și de cenzura anilor 1980, amândouă la fel de antipatice. Mai dificilă a fost revizuirea notelor de subsol, mai ales în sen sul actualizării denumirii unor străzi, multe dintre ele revenind după 1989 la vechea formă sau căpătând nume noi; ceva mai dificilă a fost precizarea actuală a destinației unor imobile, operație care a necesitat, de fiecare dată, deplasarea la fața locului pentru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
o privire cînd ieșeau cu el pe ușă, cu limba scoasă. În ziua înmormîntării, în tot blocul și afară, în fața blocului, mirosise a lemn lăcuit și a lumînări - acesta era de bună seamă mirosul de sicriu. După ziua respectivă, miro sul cu pricina se restrînsese la etajul unu. Văduva se purta foarte elegantă, iar doliul, blondă fiind, o prindea tare bine - aș zice acum. Pe vremea aceea, firește, nu observam asemenea detalii. Cînd treceam pe lîngă ușa ei, mă țineam foarte
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sărutat ultima fotografie, i-am vorbit frumos, dureros. I am spus tot: singurătatea, izolarea mea, zilele mele trăite automat, viața mea cenușie și fără speranță, sfârșitul pe care mi-l presimt glacial și izolat, fără să am parte de surâ sul tău trist și grav care să-mi lumineze plecarea. Marea și mica mea prietenă, mă străduiesc totuși să trăiesc demn, să mă țin bine în ciuda necazurilor, încerc să găsesc în mine însămi puterea de a face față, dar, vai, sunt
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plus, dar și pentru țesătură de calitate, apropiată de cea pe care sătenii o cumpărau de la magazine, mama cumpăra scule de bumbac, instala urzitorul în casă, trecea firele prin el și apoi trăgea firele, cu o anumită ghibăcie, pe un sul și de aici, meșteșugit, ajungea la stative. Din alt bumb ac, învălit la țucală, trecea firul pe țăghiile care tot la stative mergeau, bumbacul devenind pânză. La războiul de ț esut o auzeam pe mama vorbind despre drugi, lăturași , chingi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
la stative. Din alt bumb ac, învălit la țucală, trecea firul pe țăghiile care tot la stative mergeau, bumbacul devenind pânză. La războiul de ț esut o auzeam pe mama vorbind despre drugi, lăturași , chingi care erau un fel de suluri, varga de la sulul de jos, ițul susținut de două furci fixate în lăturași, rostarul și gânjurile de susținere a rostarului. Se pomenea de ițe care puteau fi două sau patru, după cât de deasă și puternică se dorea a fi pânza
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
alt bumb ac, învălit la țucală, trecea firul pe țăghiile care tot la stative mergeau, bumbacul devenind pânză. La războiul de ț esut o auzeam pe mama vorbind despre drugi, lăturași , chingi care erau un fel de suluri, varga de la sulul de jos, ițul susținut de două furci fixate în lăturași, rostarul și gânjurile de susținere a rostarului. Se pomenea de ițe care puteau fi două sau patru, după cât de deasă și puternică se dorea a fi pânza. Pentru acoperitoarele de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
se dorea a fi pânza. Pentru acoperitoarele de pat, care puteau fi cuverturile sau picherile, pentru ștergare mai groase se foloseau ițe suplimentare care erau ridicate cu și prin spată. Spetele, cu dinții lor, garantau finețea țesăturii dorite, după cum lățimea sulului asigura lățime a stativelor și a pânzei sau covoarelor. Cele mai fine pânzeturi mama le obținea pentru cămășile bărbătești și femeiești folosind boran gicul și lâna țigaie, se amintea de pânza „sadea”, realizată din cânepă bumbac și borangic, care putea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
eclipsă de soare; fiind senin, s-a putut vedea foarte bine. în iarna grea a anilor 1953-1954, a nins viscolit, drumurile au fost blocate, circulația întreruptă, s-au format adevărate culmi de zăpadă care au rămas pân primăvara târziu. Aceste suluri de zăpadă trebuiau înconjurate, fiind pericolul de a rămâne blocați în zăpadă, oameni și animale. De multe ori se întâmplă iarna ca zăpada viscolită să blocheze oamenii în case și animalele în grajduri și staule. îmi aduc aminte de iernile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altă parte. Și asta e doar varianta soft a ceea ce mi se poate întâmpla. Îi mulțumesc pentru bunăvoința de a-mi fi oferit atâtea detalii. Bărbatul - de aproximativ 60 de ani - poartă ochelari și are în mână o revistă strânsă sul. O folosește ca indicator când îmi arată cum să ajung pe Gran Via, spre hotel. După un asemenea avertisment, traversez piața - slab luminată - cu pas grăbit. Observ și un echipaj de poliție. Girofarul mașinii este o „recomandare” indubitabilă pentru aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
opere. Când s-a făcut aproape miezul nopții și gazda noastră se cherchelise, omul a avut ideea să ne dăruiască ceva care să ne amintească de Tallin. Dădu buzna în atelierul său, deschise ușa unei cămări spațioase, de unde scoase câteva suluri de pânze pictate de fostul său vecin, plecat de mai mulți ani. Vecinul era absolvent al Academiei de Arte și, o perioadă, își câștigase existența pictând portrete ale lui Lenin cerute de propagandă. Nu i-am putut accepta aceste cadouri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multe și locuri foarte interesante, cum ar fi: Camera cu Rugul Aprins care nu se mistuia (acolo nu intri Încălțat, e loc sacru), Tablele Legii (acolo i s-au dat lui Moise), Biblioteca cu cărți și manuscrise din secolele III-IV (suluri de pergament cum se scriau atunci). Am văzut cărți și veșminte de pe vremea Apostolilor, cruci și multe alte obiecte de cult religios de o valoare inestimabilă. Apoi am vizitat și cimitirul sfinților. La subsolul mănăstirii este o cameră cu oseminte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
au făcut de cap până când superintendentul clădirii a venit a doua zi dimineața și mi-a cerut să dau pe toată lumea afară din cauza nivelului intolerabil al zgomotului, deși, aburit de droguri și vodcă, am încercat să-l mituiesc cu un sul din câteva sute. După asta am zăcut sigur în pat șapte zile-n șir, uitându-mă la DVD-uri cu filme porno, fără sunet, prizând probabil patruzeci de doze de heroină, având permanent lângă mine o găleată albastră de plastic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nimeni, nu exista zgomot aici. Așa cum, în unele triburi primitive, n-a auzit nimeni de „război“. Sau „zăpadă“. Așa că nici noi nu știam ce e acela zgomot. Sunetele - o realitate străină. Stăteam acolo, pe paturile noastre tari, cu cearceafurile făcute sul de la zvârcoleala, de la învârtitul pe ambele părți, și ne înduram spovedaniile, jucam șeptic, mâncam când ne chema Sue Ellen la masă. Ca la cantina săracilor. Și atunci Sue Ellen urla la vreun aparținător mai nesimțit care voia să se hrănească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îi însoțea, nu știu în ce calitate, dar asta nu e până la urmă o informație de care să depindă înțelegerea faptului. Și, la un moment dat, le-a sărit în ochi un cetățean care defila prin centrul stațiunii cu câteva suluri de hârtie igienică înfășurate pe trup. Ca un soi de senator roman cu o togă ceva mai originală. Văzându-l, prima reacție a alogenilor a fost să întrebe ghidul român dacă nu cumva individul care li se vântura prin față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ei, și când a venit, după trei-patru ore, mi-a făcut semn să mă apropii. Ținea pumnul strâns și iscodea cu privirea în juru-i. Logic, am dedus că în palma lui e „sponsorizarea“. Și mi-a strecurat în palmă un sul de bancnote. Cu fereală, nu cumva să vadă colegii mei. Să nu se simtă discriminați. Am pipăit folmotocul pe drumul dintre mâna părintelui și buzunarul pantalonilor. Și mi-am zis că m-am scos. Era un teanc de bancnote serios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
traducerea Valentinei Pelin, în două volume, la Tipografia Centrală din Chișinău, în 1999. Aceeași traducere a fost reluată și în ediția din 2010, la editura Doxologia din Iași, sub titlul „Cuvinte și Scrisori Duhovnicești”. Cele două volume cuprind și celebrul „Sul în șase capitole despre rugăciunea minții ”, text de referință, citat aproape în toate lucrările despre istoria isihasmului. Un text cu paternitate controversată este „Crinii Țarinii”. Manuscrisul, descoperit la mănăstirea Putna și redactat în limba română cu grafie kirilică, nu poartă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și în 1847. În 1848, apare textul „Patru cuvinte chemătoare către călugăriță în ziua în care ea se îmbracă în chipul îngeresc”, compuse în 1766 de ieromonahul Nichifor Teotoki, traducere din limba greacă de Paisie Velicikovski. În 1849, se publică „Sulul despre rugăciunea minții și Tâlcuirea la Doamne miluiește”. Tot în 1849, Ambrozie și mentorul său Macarie editează cărțile „A cuviosului nostru Nil Sorski, predania ucenicilor săi despre trăirea în schit” și „Treptele extazului în hrana sufletului”. În 1852, apare prima
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
găsesc uneori și debușee de tipul inițiativei private. Chiar în clipa în care scriu îi pot privi roadele: pe un perimetru cât un părculeț, 26 de inițiative particulare prestează același serviciu: desfac dopuri la diverse categorii de sticle. Sau păzesc suluri de hârtie igienică, trei prosoape, 9 pachete de stixuri și 3 de cloramină. La fel cum, la țară, un om își irosește viața prestând serviciul păzirii unei singure vite. La rigoare, suntem o societate care nu face nimic să descurajeze
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]