2,381 matches
-
este "Trimisul Domnului" așa cum este prezentat în Cartea lui Isaia. Trimisul este descris ca fiind cineva care își izbăvește poporul prin suferința sa în numele acestuia. Deci, figura "Fiului Omului" așa cum este redată de Cartea lui Daniel este aceea de "Trimis Supranatural al lui Dumnezeu". În Deuteronom, Moise a prezis că Dumnezeu va trimite un profet asemeni lui. Isus este acceptat de către creștini ca Mesia, "Fiul lui Dumnezeu". Isus utilizează el însuși titlul de "Fiu al Omului"22. Pe când atât iudaismul cât
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a reușit să evite un dezastru. Democrația este perfectibilă. Chestiunea a fost deja formulată cu mult timp în urmă, în 1884 de către un senator francez: "Din momentul în care suntem de acord că democrația nu este o formă de guvernare supranaturală, înzestrată cu toate virtuțile și protejată de toate defectele [...] trebuie să ni să permită să notăm eșecurile la care este predispusă, pericolele la care se expune". (Scherer). La jumătate de secol după victoria democrațiilor asupra totalitarismului în 1945 și la
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Purgatoriul), apoi de Beatrice însăși (Paradisul). Dincolo de acest itinerar simbolic, subiectul operei este universul în totalitatea sa: binele și răul, frumosul și urîtul, umanul și inumanul, sublimul și trivialul, individualul încarnat în propriul destin al poetului și universalul, raționalul și supranaturalul, pe scurt, tot ceea ce compune realitatea lumii, căci totul este semn de la Dumnezeu. Toate acestea transcend, din punctul de vedere al formei, genurile literare, amestecînd autobiografia și istoria, filosofia de cea mai înaltă calitate cu polemica cea mai acerbă, politicul
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
domnul Constantin Simirad. S.B.: Într-o informare a CJCES 70 din 1976, semnată de Ion Țăranu, se arată că "Teatrul pentru Copii și Tineret prin intermediul majorității spectacolelor propagă în rândul micilor spectatori cunoștințele științifice despre lume. Prin procedeul demitizării, personajele supranaturale, mitologice își pierd caracterul mitic, fiind prezentate ca pure ficțiuni, produse ale imaginației omului. Astfel de procedee s-au folosit în spectacolele: O navă pentru cer senin, Cronica faptului divers, Farse medievale și altele, precum și în spectacolul pentru tineret Mai
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
o mărime adecvată pentru a asigura același rezultat ; împodobirea clădirilor (încă de pe vremea Saturnaliilor romane, asupra cărora vom reveni) cu rămurele cu verdeață : iederă, ilex, brad ; în sfîrșit - și fără nici o legătură cu Crăciunul -, romanele Mesei Rotunde menționează un arbore supranatural acoperit în întregime de lumini. În acest context, pomul de Crăciun apare ca o soluție sincretică, care concentrează adică într-un singur obiect niște exigențe date pînă atunci separat : copac magic, foc, lumină durabilă, verdeață persistentă. Invers, Moș Crăciun este
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vedere al tipologiei religioase ? Nu e o ființă mitică, fiindcă nu există mit care să-i explice originea și funcțiile religioase ; și nu e nici un personaj de legendă, de vreme ce nu-i este atașată nici o povestire semiistorică. În fapt, această ființă supranaturală și imuabilă, fixată pe vecie în forma ei și definită printr-o funcție exclusivă și printr-o revenire periodică, ține mai curînd de familia divinităților ; de altfel, copiii îi aduc un cult, în anumite perioade ale anului, sub formă de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
îndepărteze paraziții și calamitățile meteorologice. Poate că trebuie să vedem o primă imagine, metaforică și ea, a domesticirii animalelor într-un mit pentru care se cunosc numeroase exemple în întreaga lume. El are ca erou un personaj înzestrat cu puteri supranaturale care închide animalele sălbatice într-un țarc ori într-o peșteră și nu le lasă să iasă decît unul cîte unul ca să-i aprovizioneze pe ai săi sau chiar le ține pe toate prizoniere ca să provoace o foamete. Acum cincisprezece
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
secolul XX în Canada și în Alaska, la indienii de pe coasta Pacificului. Ideile lor despre cupru erau absolut comparabile cu cele pe care și le făceau oamenii despre aur în India antică și în Egiptul antic : substanță solară, de origine supranaturală, izvor de viață și de fericire, cea mai prețioasă dintre bogății și simbolul tuturor celorlalte. Au dispărut credințele acestea din rîndul nostru ? Cu siguranță că nu, în cazul aurului, însă am putea crede acest lucru în cazul cuprului, pe care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
transmitea pe cale ereditară în cadrul nobilimii, dar erau acceptați în categoria artiștilor și oameni de rînd ale căror aptitudini fuseseră remarcate. Întot deauna, candidații erau supuși unor rituri de inițiere lungi și severe. Trebuia ca un predecesor să-și proiecteze puterea supranaturală în corpul celui menit să-i succeadă. Răpit de duhul protector, acesta din urmă dispărea atunci în cer. În reali tate, rămînea mai mult sau mai puțin timp ascuns în păduri înainte să reapară în public, învestit cu noile sale
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sau articulate reprezentînd diferitele feluri de duhuri, pe care numai sculptorii aveau dreptul și talentul să le confecționeze, erau niște entități redutabile. Potrivit mărturiei unui indian cu știință de carte, datînd de la începutul secolului XX, masca unui astfel de protector supranatural, denumit Vorbe-Clocotitoare, „avea un trup ca de cîine. Șeful tribului n-o purta pe față sau pe cap, fiindcă masca avea corpul ei, și era socotită un obiect foarte de temut. Era tare greu să-i faci fluierul să răsune
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
despre sate minunate situate pe fundul mării sau în inima pădurilor, populate numai cu artiști de la care, profitînd de o întîlnire, indienii au învățat să picteze și să sculpteze. Aceste mituri afirmă deci și că artele frumoase sînt de origine supranaturală. Totuși, în ceremoniile religioase din care am dat cîteva exemple totul este în mod evident artificiu : începînd de la întrunirea solemnă în cursul căreia inițiatorul pretinde (dar poate că, pînă la un anumit punct, și crede) că este vizitat de protectorul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în ceremoniile religioase din care am dat cîteva exemple totul este în mod evident artificiu : începînd de la întrunirea solemnă în cursul căreia inițiatorul pretinde (dar poate că, pînă la un anumit punct, și crede) că este vizitat de protectorul său supranatural, îl smulge din corpul lui și îl aruncă cu violență în cel al novicelui întins sub o rogojină, în timp ce sună fluierul, emblemă sonoră a duhului respectiv, pînă la confecționarea măștilor articulate și a automatelor, care ar manifesta prezența și comportamentul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și a automatelor, care ar manifesta prezența și comportamentul duhurilor, și, în fine, la montarea marilor spectacole, precum cele care au fost descrise de ultimii martori. Emoția estetică resimțită în fața unui spectacol reușit validează retrospectiv cre dința în originea lui supranaturală, chiar și - trebuie să o admitem - în gîndirea creatorilor și a actorilor pentru care, întrucît erau conștienți de propriile trucuri, această legătură nu putea avea decît o realitate cel mult ipotetică : „Era adevărat deci, de vreme ce, în ciuda tuturor dificultăților pe care
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Era adevărat deci, de vreme ce, în ciuda tuturor dificultăților pe care noi înșine le-am creat, a fost totuși o reușită”. Invers, un spectacol ratat, care punea în evidență șiretlicul, risca să distrugă convingerea acestor populații că între lumea oamenilor și cea supranaturală exista o continuitate. Convingere cu atît mai necesară cu cît, în aceste societăți ierarhizate, puterea nobililor, subordonarea oamenilor de rînd și aservirea sclavilor își găseau legitimarea în ordinea supranaturală de care, pe cale de consecință, depindea ordinea socială. Noi nu-i
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
să distrugă convingerea acestor populații că între lumea oamenilor și cea supranaturală exista o continuitate. Convingere cu atît mai necesară cu cît, în aceste societăți ierarhizate, puterea nobililor, subordonarea oamenilor de rînd și aservirea sclavilor își găseau legitimarea în ordinea supranaturală de care, pe cale de consecință, depindea ordinea socială. Noi nu-i pedepsim cu moartea fizică (ci cu cea economică și socială, poate) pe cei pe care îi considerăm artiști lipsiți de talent, incapabili să ne înalțe mai presus de noi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pedepsim cu moartea fizică (ci cu cea economică și socială, poate) pe cei pe care îi considerăm artiști lipsiți de talent, incapabili să ne înalțe mai presus de noi înșine, dar oare nu stabilim totuși o legătură între artă și supranatural ? Acesta este sensul etimologic al cuvîntului „entuziasm”, cu care calificăm frecvent emoția resimțită în fața marilor opere. Nu demult se vorbea despre „divinul” Rafael, iar engleza dispune în vocabularul ei estetic de expresia out of this world. Și în acest caz
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
sculptorii și pictorii tsimshian. A-i face pe ceilalți să ia arta drept viață era privilegiul și totodată obligația lor. Dar, întrucît această iluzie creată de opera de artă avea drept scop să ateste legătura dintre ordinea socială și ordinea supranaturală, nu ar fi fost admisibil ca un particular să pretindă să se joace cu ea în folosul său personal. Pentru opinia publică, repre zentată de cele două surori, purtarea văduvului putea să pară scandaloasă sau, în cel mai bun caz
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
extravagante construcții mitice. Pentru nespecialist, și cu atît mai mult pentru omul de pe stradă, lumea pe care încearcă să o descrie fizicienii pentru ei înșiși reconstituie un fel de echivalent a ceea ce strămoșii noștri îndepărtați concepeau ca fiind o lume supranaturală, unde totul se petrece altfel - cel mai adesea invers - decît în lumea obișnuită. Pentru a încerca să-și reprezinte această lume supranaturală, anticii și, mai aproape de noi în timp, popoarele fără scriere născoceau mituri. Este interesant de constatat că, făcînd
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
pentru ei înșiși reconstituie un fel de echivalent a ceea ce strămoșii noștri îndepărtați concepeau ca fiind o lume supranaturală, unde totul se petrece altfel - cel mai adesea invers - decît în lumea obișnuită. Pentru a încerca să-și reprezinte această lume supranaturală, anticii și, mai aproape de noi în timp, popoarele fără scriere născoceau mituri. Este interesant de constatat că, făcînd acest lucru, prefigurau uneori fabule pe care le imaginează astăzi fizicienii atunci cînd încearcă să ne pună la îndemînă rezultatele cercetărilor lor
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ecoului care să corespundă reprezentării pe care și-o făceau grecii despre el pe plan auditiv ? Numai indienii care trăiesc pe coasta canadiană a Oceanului Pacific par să fi realizat o reprezentare plastică a ecoului. Pentru ei, acesta era un duh supranatural, reprezentat prin măști cu înfățișare umană prevăzute cu guri interșanjabile, numite „a ursului”, „a lupului”, „a corbului”, „a broaștei”, „a peștelui”, „a anemonei-demare”, „a stîncii” etc. Dansatorul purta aceste accesorii într-un coș agățat de cingătoare și le înlocuia discret
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care o stîrnește, atracția pe care o exercită asupra amatorilor de plimbări și a turiștilor. Divergență, de asemenea, pe care tabloul lui Poussin o face manifestă prin înclinarea în sensuri opuse a nimfei Echo și a micului emisar al lumii supranaturale. Una, aplecată spre pămînt sub forma stîncii cu care o pictură uniformă în tonuri de gri o confundă deja ; celălalt, orientat către cerul de unde răzbate singura licărire de lumină din tot tabloul : contraste care, prin mijloacele complementare ale compoziției și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
povestesc ele, femeile porunceau bărbaților. Subordonarea acestora a durat pînă în momentul în care au izbutit să pună mîna pe obiectele sacre - deseori, instrumente muzicale - cărora femeile își datorau puterea. Deveniți unici deținători ai acestor mijloace de comunicare cu lumea supranaturală, bărbații au putut să-și impună definitiv dominația. Recunoscînd o verosimilitate istorică miturilor, se uita că ele au drept funcție principală să explice de ce lucrurile sînt în prezent așa cum sînt, ceea ce le obligă să presupună că în trecut erau altfel
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
început că în America miturile despre originea olăritului se împart în două subansambluri după cum tratează despre originea olăritului sau - ca a doua parte a mitului tatuyo - despre fabricarea și decorarea oalelor. Această artă le-a fost transmisă femeilor de către maestra supranaturală a olăritului, pe care miturile o reprezintă și sub forma curcubeului, șarpe monstruos ce trăiește pe fundul apelor. Olăresele au copiat motivele policrome ce-i împodobesc pielea și se inspiră și astăzi din ele pentru a-și decora lucrările. Alte
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în indistincția cromatică ce constituia la început soarta comună tuturor păsărilor. Demersul miturilor din ansamblul altern, referitoare la originea olăritului, este același : ele povestesc cum o femeie indiscretă (adică vinovată de incontinență orală) a pierdut oalele primite de la binefăcătoarea ei supranaturală ; acestea s-au spart în bucăți care au redevenit boțuri de lut, materie identificată de mitul tatuyo cu un personaj lovit de retenție anală (în loc să fie prea deschis sus, e prea închis jos). Drumul care duce de la oalele decorate la
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
cu gradul întâi". Poate fi vorba, în atari împrejurări, de un... "amor scuzabil"? Vera nu oferă prea multe deslușiri în legătură cu eventuala investiție sentimentală în relația cu Stalin. Din alte surse știm că atotputernicul ei amant urcase de mult în sferele supranaturalului, câtă vreme Kirov îl denumise, încă din 1934, "cel mai mare om al tuturor timpurilor și al tuturor popoarelor." Avea, în consecință, drept de proprietate asupra întregii Rusii. Nu chiar exclusivă doar în cazul Verei; altfel, absolută, totală și deplină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]