1,669 matches
-
construcție pornită de poetul francez André Breton, este adoptat local de un grup de literați și artiști plastici, grupați în jurul revistei unu. Inițiată și susținută financiar de medicul militar și poetul Șasa Pană, unu a fost cea mai longevivă revistă suprarealistă existentă în spațiul românesc. Toate textele publicate respectau cele două direcții definitorii ale suprarealismului internațional: dicteul automat, în esență freudian, și militantismul de stânga. Uniștii (Victor Brauner, Marcel Iancu, Geo Bogza, M.H.Maxy, Sașa Pană, Ilarie Voronca, Claude Sernet) se
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
pentru suprarealismul revoluționar prinde treptat semnificația unei revolte articulate, respingând nu doar burghezia, ci și fascismul italian. În această opțiune primează aducerea la un numitor comun și înțelegerea nuanțată a unor realități sociale neconforme valorilor unor tineri intelectuali umaniști. Arta suprarealistă se revendică din mai multe teorii, urmărind în special valorificarea prin diverse metode și tehnici a eliberării inconștientului. Urmăriți de Siguranță din cauza opțiunilor politice comuniste și antifasciste, artiștii suprarealiști s-au confruntat nu de puține ori cu represiunea statului. În
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
a unor realități sociale neconforme valorilor unor tineri intelectuali umaniști. Arta suprarealistă se revendică din mai multe teorii, urmărind în special valorificarea prin diverse metode și tehnici a eliberării inconștientului. Urmăriți de Siguranță din cauza opțiunilor politice comuniste și antifasciste, artiștii suprarealiști s-au confruntat nu de puține ori cu represiunea statului. În 1932 Geo Bogza este dat în judecată pentru încălcarea bunelor moravuri în articolul „În vocabular, divagații și precizări“, fiind achitat după o primă înfățișare. Amuzat de situație, Bogza își
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
cei mai autentici reprezentanți ai suprarealismului în spațiul românesc. Continuându-și activitatea la București, după debutul din unu, la îndemnul lui Sașa Pană, Perahim, alături de Aurel Baranga, Gherasim Luca, Sesto Pals și, ceva mai târziu, Paul Păun, pune bazele revistei suprarealiste Alge. Primul număr a fost tipărit pe 13 septembrie 1930. Revista a existat până în 1933. Cu un caracter provocator, nonconformist și, uneori, considerat imoral, grupul ”algiștilor” va reuși să revolte opinia publică și să atragă atenția autorităților. Mesajul revistei, în
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
13 septembrie 1930. Revista a existat până în 1933. Cu un caracter provocator, nonconformist și, uneori, considerat imoral, grupul ”algiștilor” va reuși să revolte opinia publică și să atragă atenția autorităților. Mesajul revistei, în general politic, era articulat într-o cheie suprarealistă, aparent un haos greu de înțeles și construit intenționat în bătaie de joc. Mesajele politice, comuniste și antifasciste, propuneau o societate bazată pe egalitatea tuturor cetățenilor, denunțând nedreptățile politice și sociale (din ce în ce mai accentuate în perioada interbelică). Pe aceeași direcție radicală
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
scoate în octombrie 1931 revista Pulă. Revistă de pulă modernă. Organ universal, număr unic, tipărit în 13 exemplare nepuse în circulație. Revista, tipărită de patru elevi de liceu, Aureliu Baranga, Gherasim Luca, Paul Păun și Jules Perahim, este un gest suprarealist, ironic și plin de umor. În aceeași cheie, vor tipări, în februarie 1932, revista Muci. Cea din urmă a marcat prima expoziție personală a lui Jules Perahim, care a avut loc la Pasajul Englez, în aprilie 1932. Perahim debutează cu
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
umor. În aceeași cheie, vor tipări, în februarie 1932, revista Muci. Cea din urmă a marcat prima expoziție personală a lui Jules Perahim, care a avut loc la Pasajul Englez, în aprilie 1932. Perahim debutează cu o serie de lucrări suprarealiste cu mesaj politic moralizator. Discursul său, încă de la debut, a fost ancorat în realitatea socială a epocii, tânărul fiind preocupat de ascensiunea extremismului de dreapta și, implicit, a discriminării. În februarie, grupul participă la grevele muncitorilor feroviari de la Uzinele Grivița
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
1935, după ce a încercat să scrie sloganuri anticapitaliste pe pereții unor vile din centrul capitalei. La scurt timp, Naum s-a împrietenit cu Victor Brauner, care l-a adus în grup și i-a ilustrat primul volum de poezie. Tinerii suprarealiști au pus bazele unei direcții noi pe scena artistică românească: activismul prin mijloace artistice. Cu excepția lui Octav Băncilă (care documentase răscoala de la 1907) , artiștii plastici nu încercaseră să problematizeze realitatea socială, ci se raportau mai degrabă superficial la lume, construind
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
artistic, cei mai mulți artiști fiind interesați de frumusețea operei, nu de onestitatea și relevanța socială a mesajului. Provocând indignare și scandaluri, suprarealiștii au reușit să lanseze o provocare: creația artistică cu conținut pronunțat politic. Efervescența creatoare și militantismul politic al tinerilor suprarealiști au fost oprite la începutul celui de-al doilea război mondial. Brauner fuge în Franța, Perahim în Rusia, Naum este trimis pe front. S-au regrupat, cu același elan, după terminarea războiului, formând cel de-al doilea grup suprarealist (Gherasim
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
tinerilor suprarealiști au fost oprite la începutul celui de-al doilea război mondial. Brauner fuge în Franța, Perahim în Rusia, Naum este trimis pe front. S-au regrupat, cu același elan, după terminarea războiului, formând cel de-al doilea grup suprarealist (Gherasim Luca, Gellu Naum, Victor Brauner, Jaques Herold, Paul Păun, Virgil Theodorescu, Dolfi Trost). În 1945, ministrul al justiției, Lucrețiu Pătrășcanu, îndemna artiștii să-și subordoneze operele ideologiei socialiste. Creația artistică, agreată de noua guvernare, trebuia să fie “națională în
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
ea s-a nerușinat toată glisând încă și încă și încă gustul marin de alge sărat și picioarele ei zvâcnind lasciv în fireasca relație cu turnul Eiffel ai să vezi e mult roz în smârcul desfăcut Salvador Dali în delir suprarealist și Rodin desfăcând coapsa femeii adânc în desen să se vadă bine Te face fericit. Chemându-și iubitul Miroase-mă vezi, în casă dacă ți-ai lăsat iubita atât în așteptare! s-a dus Duminica, acoperișuri roșii de țiglă de
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
an. În 1942, pleacă în Arizona cu pictorița Dorothea Tanningg, cu care se va căsători în anul 1946. Va reveni în Franța în 1953, iar un an mai târziu primește Marele Premiu la Bienala de la Veneția, fapt pentru care grupul suprarealist îl renegă. Max Ernst moare la 1 aprilie 1976 în Paris. Din anul 1924 până în 1938, Max Ernst este unul din reprezentanții de frunte ai picturii suprarealiste, în mod evident sub influența lui Giorgio De Chirico. Totuși Ernst se deosebește
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
mai târziu primește Marele Premiu la Bienala de la Veneția, fapt pentru care grupul suprarealist îl renegă. Max Ernst moare la 1 aprilie 1976 în Paris. Din anul 1924 până în 1938, Max Ernst este unul din reprezentanții de frunte ai picturii suprarealiste, în mod evident sub influența lui Giorgio De Chirico. Totuși Ernst se deosebește de predecesorul său prin dimensiunea uneori blasfemică (""Maica Domnului pedepsind pe Pruncul Iisus"", 1926, ""Pietà sau revoluția nocturnă"", 1923) a operei sale, moștenire a spiritului anarhic specific
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
Pruncul Iisus"", 1926, ""Pietà sau revoluția nocturnă"", 1923) a operei sale, moștenire a spiritului anarhic specific revoltei dadaiste. În 1929, se întâlnește cu Alberto Giacometti și publică romanul-colaj "" Femeia cu o sută de capete"", colaborează cu Salvador Dalí la filmul suprarealist ""Vârsta de aur"". Cultul pentru insolit se păstrează și în sculpturile sale, unde - concrete și pregnante - volumele au totuși capacitatea de a instaura convențiile visului. Creația lui Max Ernst, localizată "în afara picturii" - după cum singur obșnuia să spună -, va influența în
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
foarte puternică a lectorului cu personajul principal, pentru puținii care își regăsesc propriile emoții. din acest considerent romanul realist este foarte precis în ceea ce privește termenii, contextul istoric și social, descrierile și portretele care servesc chiar la inserția istoricului prin metaforă. Romanele suprarealiste Această mișcare își propune acordarea producțiilor sale, atât lingvistice cât și plastice, la statutul de experimentare științifică: tentativă de explorare în profunzime atât a lumii (mai exact, a realității ascunse), cât și a gândirii (adică a inconștientului), oferind o cu
Tipuri de romane () [Corola-website/Science/299179_a_300508]
-
cărți au fost primite cu entuziasm de critică. Au fost traduse în Statele Unite ale Americii și în Marea Britanie. Nu există studiu despre gulagul comunist românesc care să facă excepție de aceste cărți. A fost soția folcloristului Harry Brauner (fratele pictorului suprarealist francez de origine română Victor Brauner), de asemenea condamnat la închisoare politică de către comuniști. A fost arestată în procesul grupului Lucrețiu Pătrășcanu alături de Bellu Zilber și soțul ei Harry Brauner. Bellu Zilber a inventat un soi de poveste pentru a
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]
-
frații Daudet, Robert de Montesquiou, Paul Hervieu, Paul Claudel, Max Jacob. După Primul Război Mondial societatea și gusturile literare se modifică și Anna de Noailles se trezește că scena literară este ocupată de Dadaism și Tristan Tzara și de avangarda suprarealistă a lui André Breton. Ea nu are însă organul necesar ca să-i înțeleagă. Deși era prietena personală a lui Colette, Anna de Noailles rămîne o reprezentantă a ceea ce criticii francezi numesc la Belle Époque literară. Opera ei a fost comparată
Ana, contesă de Noailles () [Corola-website/Science/299209_a_300538]
-
îmbărbătându-l”. În "Scila și Caribda", Buck Mulligan îl compară cu evreul rătăcitor, dar și cu bătrânul marinar din balada lui Coleridge. La finalul capitolului " Ciclopii", încercând să evite furia dezlănțuită a „Cetățeanului”, Bloom iese din scenă într-o manieră suprarealistă, înălțându-se spre cer într-un car de foc, asemeni Sfântului Ilie, și, odată devenit „ben Bloom Elijah”, agasându-și inamicul antisemit printr-o reconfirmare apoteotică a originii sale iudaice. Episodul parodiază cu umor limbajul și grandoarea textului biblic: Rudy
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
1593, Giuseppe Arcimboldo moare, bolnav fiind de calcului renali cu retenție urinară. Câteva decenii după moartea sa, renumele lui Arcimboldo începe să se piardă. Redescoperirea creației sale artsitice are loc abia în cursul secolului al XX-lea, sub impulsul picturii suprarealiste, fiind admirat în special de Salvador Dalí. Arcimboldo a fost interepretul culturii "magico-cabalistice", caracteristică secolului al XVI-lea, și al acelui "manierism" ce avea să urmeze picturii renascentiste
Giuseppe Arcimboldo () [Corola-website/Science/298864_a_300193]
-
grijă. Ca ghid al soldaților americani ce vizitează Templul, participă chiar la o crimă oribilă, ucigând copilul unei gheișe sub privirile ocupantului, care îl răsplătește cu două cartușe de țigări Chesterfield. Imaginea "Templului de aur" se amestecă, într-o proiecție suprarealistă, cu viziunea puternic sexualizată a sânului unei femei conducând la gestul final al arderii din temelii a templului. Una dintre pildele filozofiei budiste pe care starețul o citește în momentul în care Japonia capitulează e cea în care călugărul Nansen
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
unui gânditor cuvântului care va veni în inimă] O versiune a poemului „"Todesfuge"” a apărut în limba română sub titlul „Tangoul morții” în luna mai a anului 1947 în „Contemporanul”, în traducerea lui Petre Solomon. Chiar dacă există și un substrat suprarealist puternic al poemului, se pare că dansul și concertele muzicale erau realități ale lagărelor de concentrare. (Poemul „Noapte și ceață”, traducerea lui „"Nacht und Nebel"”, denumirea germană a programului lagărelor de concentare, include o descriere a orchestrei „"Auschwitz-Orchester"”, celebra orchestră
Paul Celan () [Corola-website/Science/298903_a_300232]
-
Roger Caillois" și-a dedicat întreaga curiozitate și independență intelectuală decriptării universului. Se formează în atmosfera cursurilor lui Georges Dumézil, Alexandre Kojeve și Marcel Mauss de la École Pratique de Hautes Études, apoi, timp de câțiva ani, este foarte aproape de grupul suprarealist, de care se desparte însă în 1935. În 1938 întemeiază Colegiul de Sociologie cu Georges Batailles. În 1939 pleacă în Argentina, unde-l intâlnește, pe aceleași poziții politice ca el, adică de activă susținere a Rezistenței, pe alt scriitor exilat
Roger Caillois () [Corola-website/Science/298955_a_300284]
-
de Rivera (; născută Magdalena Carmen Frieda Kahlo y Calderón; 6 iulie 1907 - 13 iulie 1954) a fost o pictoriță mexicană care s-a făcut cunoscută mai ales prin autoportretele sale pictate într-un stil suprarealist. s-a născut și a murit în capitala Mexicului, Mexico City, în casa sa, cunoscută sub numele de Casa Albastră (Casa Azul) A afirmat mereu că s-a născut în 7 iulie 1910, deși certificatul de naștere atestă că s-
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
1907. Prin aceasta e voia ca data sa de naștere să coincidă cu data de începere a Revoluției Mexicane, astfel încât viața ei să fi început odată cu nașterea Mexicului modern. Opera sa este considerată emblematică pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene. Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis. Mulți au considerat însă
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]
-
pentru cultura națională mexicană, îmbinând stilul suprarealist cu tradițiile indigene. Cultura mexicană și tradițiile amerindiene se îmbină armonios în pictura Fridei Kahlo, de multe ori lucrările sale fiind considerate adesea artă naivă, mai apropiate de folk art decât de curentul suprarealist propriu zis. Mulți au considerat însă că pictura sa se încadrează totuși în curentul suprarealist. În 1938, André Breton, inițiator și teoretician al suprarealismului, aprecia că pictura Fridei Kahlo este “o panglică în jurul unei bombe”. Artista a avut o căsnicie
Frida Kahlo () [Corola-website/Science/297765_a_299094]