2,825 matches
-
decât trecerea la o despărțire cu mult mai lungă, mai grozavă, mai posomorâtă, căci atunci va fi vecinică, plecă capul în jos și plânse, saraca mumă!!... Când Pergoleze se depărtă de dânsa, aruncă o căutătură dureroasă către Neapol și zise suspinînd: Ah, Henrietta, când voi putea să te văz? În care zi glasul tău divin va izbi în urechea mea? Scăpatu-ți-am eu oare viața ca să te pierz pentru totdauna? O, Dumnezeul meu! răspunde-mi în locul ei, spune-mi că aceasta nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și-am orbit și n-am scos din tine nici un răspuns. Privește numai admirabilul peisaj de toamnă. Privește, privește, țintește-ți ochii la el. Tu ai călătorit, tu ai văzut multe poziții frumoase și vestite. Ce zici de aceasta? Eu suspinai ostenit și murmurai: Pentru cursa care costă Douăzeci, biletu-i verde. Pentru cursa care costă Treizeci e biletul vânăt. Clanț! cu toții, frați iubiți! Faceți găuri unde știți. Spectabilitatea sa părintele N. stătea aci foarte serios, fără îndoială având cel mai mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pustiiră ținuturile de lângă Em și siliră pe cele mai multe tării și orașe să li se supuie, între cari pomenim îndeosebi Ktenia si Rosokastron; alte orașe mult mai importante și mai depărtate, precum Sozopolis, cu localitățile de primprejur, apoi Agathopolis și Anchialos, suspinau cu cele din urmă răsuflări și se deprindeau cu ideea de a se preda în curând. Andronic împăratul, mâncat de griji, era amețit de nedumerire; căci pe când își dădea toată silința să puie stavilă propășirii inamicului, stările deplorabile de lucruri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce le-a probat (prin cari a trecut). Fleck, cu voacea sa uruitoare ca tunetul, cum turbă el d. e. în mari momente tragice, ca în Carol Moor, după recunoașterea tatălui său, "cum îl doboară simțământul monstruozităței, cum pierde vocea, cum suspină, irupe-n râset, cum se întreamă scrâșnind asupra slăbiciunei sale, cum dau din el (sunete) bubuiri de tunet nemaiauzite până acum" (Tieck, Phantaszis, partea III, p. 504 și așa mai departe), cine-ar putea să potențeze chiar această descripțiune plină
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
un orgasm când și-a imaginat cum ar fi să o posezi la viteza cu care lupți... ― Nici asta nu pot să-ți spun, șopti femeia. ― Atunci zi-mi de ce m-ai mințit în tot timpul ăsta, izbucni Rim. Maria suspină adânc. ― Ești străin, ce-ai fi vrut să fac? Adu-ți aminte că ai venit aici cu gândul de a ne fura secretele. ― Asta e și acum misiunea mea, dădu spionul din cap ca și cum ar fi vrut să scape de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întrebe ceva, dar în biserică intră Stin. Era singur și pășea încet, de parcă abia ar fi început să meargă. Ajunse cu greu lângă Alambic și se așeză în genunchi lângă el, cu fruntea rezemată de piatra rece. Una dintre Marii suspină adânc. Abatele întoarse spre ea o privire mustrătoare. Cu gesturile unui om care știa că dacă nu acționează repede nu va mai avea apoi curaj să facă ce și-a propus, Stin își aruncă toate hainele și rămase gol lângă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu? Cu toate astea, presimțirea mea se referă la cu totul altceva. Nebănuite sunt căile Domnului... - Asta e o zicere creștină, rosti cu glas tăios quintul Attan Vilerte, un uriaș ciolănos și cu o mustață proeminentă. - E o zicere înțeleaptă, suspină Radoslav. Abatele părăsi camera, tîrîndu-și picioarele. Rămași singuri, quinții și Kasser se priviră în tăcere preț de câteva minute, gîndindu-se însă la același lucru. Attan Vilerte vorbi primul: - E tulburător când se întîmplă asemenea lucruri. - Deloc, clătină din cap Kasser
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
poate fi "încins" la fel ca unul grupat; cărțile sînt discutate, aprobate sau respinse cu răceală [...]. S-au văzut cazuri de oratori care la tribună plîngeau citindu-și discursurile pe care le compuseseră fără urmă de emoție; de predicatori care suspinau recitînd predici compuse cu sînge rece; de muzicieni emoționați de cîntecele lor, de instrumentele lor. Forța care îi emoționa era aceea a accentelor, de aceea accentele nu trebuie neglijate."77 Teatrul a fost în mod constant supravegheat de către autorități în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
în jurul lui 1480. Claude Frollo, arhidiaconul catedralei, pronunță, răsfoind un Pierre Lombard nou-nouț, editat la Nürnberg, și contemplînd catedrala, o propoziție enigmatică: "Cartea va ucide edificiul." Urmează o celebră meditație profetică, anacronică (căci știm că toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă. Imaginați-vă un romancier creionînd un arhidiacon comunist în mai 1968: "Secretarul de partid privi pentru cîtva timp în tăcere monumentala casă de sticlă, apoi întinse suspinînd mîna stîngă spre televizorul care
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
toți acei Frollo reali au suspinat de bucurie văzînd tiparnițele) și nebunesc de înțeleaptă. Imaginați-vă un romancier creionînd un arhidiacon comunist în mai 1968: "Secretarul de partid privi pentru cîtva timp în tăcere monumentala casă de sticlă, apoi întinse suspinînd mîna stîngă spre televizorul care trona pe masă și cu dreapta arătă spre reședința colonelului Fabien: "Care pe care"." Romancierul va face o eroare de psihologie (era prea curînd), dar un bun pronostic mediologic (audiovizualul înclină balanța "la dreapta", iar
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nească. Așezarea nefirească a lucrurilor (n societatea acelor vremuri, cu rădăcini (n vechime dar "cosmetizată" ca efort de sincronizare europeană, (l preocupa pe Maiorescu. "Singura clasă reală la noi este țăranul rom(n ș( realitatea lui este suferința, sub care suspină de fantasmagoriile claselor superioare" (apud. Lovinescu, 1997: 191). Plec(nd de la paralela schițată mai sus (ntre perioada 1878-1918, respectiv cea de după 1989, putem aborda succint problema actualității spiritului maiorescian ș( a teoriei formelor fără fond. De altfel, din momentul enunțării
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și prea mult strică”; „Nu te-ntinde pe cât n-ai, ci te-ntinde pe cât ai”; Cine vrea tot pierde tot”; „Cine Întreprinde prea multe termină puține”; „Cine vrea să dovedească prea mult nu dovedește nimic” etc.) „Ferice de cine nu suspină după ce n-are și se veselește cu ce are!” (Epictet) „Cine are cel mai mult? Cel care dorește cel mai puțin.” (Publilius Syrus) Puțin, cu liniște, este singura dietă. (Înțelepciunea populară ne arată, prin proverbe, că lăcomia strică nu numai
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
autorul avea să scrie o monografie despre Trușeni, rămasă în manuscris. SCRIERI: Răsunete din Basarabia, cu desene de Victor Ion Popa, București, 1935; De la noi din Basarabia, București, 1938; Văzute și trăite, îngr. și pref. Vasile Badiu, Chișinău, 1989. Antologii: Suspine. Poezii populare din Basarabia, pref. G. Coșbuc, București, 1897; Cântece și versuri alese din cei mai buni scriitori români, București, 1904. Repere bibliografice: Bogdan Istru, „Răsunete din Basarabia”, VBA, 1937, 5-6; Gheorghe Cardaș, Gheorghe V. Madan, PBU, 462-489; Petre V.
MADAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287946_a_289275]
-
mînă pe chakra inimii. În intervalul de timp 1-3 minute este foarte probabil să simțiți o conexiune puternică Între aceste două chakre (vezi figura 5-4). Figura 5-4 REVITALIZAREA VORTEXULUI (POZIȚIA MÎINILOR) CÎteodată În timpul exercițiilor mele practice o femei geme și suspină doar din cauză că simte aceste energii mișcîndu-se. Această energie este foarte reală și Își are rădăcinile Înlăuntrul dumneavoastră experiență complet diferită de conexiunea fizică cu un partener. O altă modalitate de revitalizare a vortexului, realizată Împreună cu un partener sau chiar cu
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
cu proza de idei, febrilă și tensionată. Elegiac sau reflexiv, scriitorul este în primul rând un memorialist. În scrierea parțial autobiografică, neterminată, Amintiri („România literară”, 1855), imagini din copilărie și adolescență se perindă într-o evocare melancolică, în care R., suspinând după anii care nu se mai întorc, idealizează - așa cum procedează și în Studie moldavă („Zimbrul”, 1851) - epocile de demult. Narațiunea face loc reflecțiilor sociologice, psihologice sau filosofice, dominante, ca în Yassy et ses habitants en 1840 (Iașii și locuitorii săi
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
de vis iubirii noastre, fără orizont, clădită parcă-n țara nimănui de pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis. Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu, Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul ... Citește mai mult Pe strada pașilor pierduți te-ai rătăcit ca un parfumpurtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare,Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum,iar tu, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
lăsând culori de visiubirii noastre, fără orizont, clădită parcă-n țara nimănuide pescărușii viselor, care ne-au dus la porți de Paradis.Tu m-ai privit ca pe-un necunoscut și-am înțeles că e târziu,Făcliile din noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul... XI. DEPARTE...DEPARTE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016. În munții conștiinței mele se topesc zăpezile de dor Și-ncet pornesc la vale lacrimile iernii mele călătoare... Înmuguresc câmpiile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
adormită, Spre inima-mi de vreme geruită, Tot numărând secunde și minute. Doar eu, din răsărit, adun puterea În buchețele albe, prețioase, Și tot din el , eu, zilnic, îmi voi coase O mască mare să- mi ascund durerea. Doar eu suspin când vise-adevărate Ca niște mere coapte stau sub soare, Mustind dorințe vii, amăgitoare. Sunt fructe interzise... Mi-s furate! Doar eu mă trec puțin câte puțin când Pustiul se adună în ecouri, Când viața se formează din zerouri Și sufletele
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
de ambră adormită,Spre inima-mi de vreme geruită,Tot numărând secunde și minute.Doar eu, din răsărit, adun putereaîn buchețele albe, prețioase,Și tot din el , eu, zilnic, îmi voi coaseO mască mare să- mi ascund durerea.Doar eu suspin când vise-adevărateCa niște mere coapte stau sub soare,Mustind dorințe vii, amăgitoare.Sunt fructe interzise... Mi-s furate!Doar eu mă trec puțin câte puțin cândPustiul se adună în ecouri,Când viața se formează din zerouriși sufletele se iubesc în
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
liminar inclus în numărul 1, Templul iubirii, în care însuși robustul Al. T. Stamatiad versifică descripția parnasiană a unui edificiu visat, nepământesc, din aur și pietre nestemate, spre a deplânge în final mirajul năruit: „Și iată că deodată toți îngerii suspină/ Căci templul se preface cu-ncetul în ruină”. Și debutul publicistic absolut al lui Ion Vinea, o prelucrare după Albert Samain, Cetate moartă, exprimă aceeași detresă a ruinelor tragice, iar în Dedicație, o erotică de N. Davidescu, versul central e
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
al întrupării Mântuitorului), căci Sfânta Scriptură ne spune că Iisus a plâns întâi când l-a văzut pe Lazăr mort („Deci Iisus, când a văzut-o plângând [pe Maria] și pe Iudeii care veniseră cu ea plângând și ei, a suspinat cu duhul și s-a tulburat întru sine. Și a zis: Unde l-ați pus?Ț Zis-au lui: „«Doamne, vino și veziț. Și a lăcrimat Iisus”146, a lăcrimat apoi la intrarea într-un Ierusalim pe care îl aștepta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
anchetator sadic și ineficient (inabil în astfel de situații - pare a spune versatul Iordache Cantacuzino aflând sentință: „Și dacă l-am deșteptat, îndată au dzis: «Au perit-au cei boieri? Ț Și dacă i-au spus că au peritŭ, au suspinat greu, dzicândŭ: «Ah! Ce s-au făcut!Ț”). Boierii uneltitori, marele spătar Constantin Ciogolea, comisul Pătrașcu Ciogolea, fratele lui, și serdarul Ștefan au fost uciși în luna mai 1653. Miron Costin: „Vasile Lupu au dat pe amândoi Ciogoleștii și pre
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cunoscut diferiți alți călători În zonă (de pildă Fraser, pe care Îl primește În timpul călătoriei acestuia În Khorasan). 83. Mirza Abul Taleb Khan, bunăoară, nota că la Bagdad climatul, mai ales În timpul verilor, era foarte puțin salubru și că „locuitorii suspinau după medici” - cf. relatarea sa din Voyage en Asie, en Afrique et en Europe, P.F. Dupont éditeur, Paris, 1819, p. 375. 84. Corect: salamalekum. 85. Este vorba despre Said Pașa, spânzurat la sfârșitul anului 1816. 86. În original: Kapuji-Bashi. 87
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plină de vino-ncoa, ci o matroană bașoaldă, iar văicărețul își are ciudățeniile lui de masochist. Ca să retrăiască fiorul iubirii de altădată, el își obligă consoarta să îl părăsească din când în când. Pe scenă, unde e poftit să își suspine patimile, se simte mai bine ca acasă, între patru pereți. E o farsă pe care trăirea mimată o face realității fruste. O piesă ambițioasă, complexă în intenție, este Președintele, „mister social tragi-comic”. Imagistică expresionistă, luciditate tăioasă și umor absurd, scene
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
scrise în plin război, în momentul în care Z. a fost nevoit să ia drumul pribegiei. Este explicabil dorul sfâșietor care îi inundă textele: „Când am plecat era o jale-n sate / Amurg de sânge mi-a-nsângerat calea / Izvorul suspina strângând în brațe valea / Și stelele plângeau îndoliate”. Volumul Dar de nuntă, apărut tot atunci (1944), excelează prin seria pastelurilor în care autorul nu contenește să aducă imnuri naturii. Se conturează astfel imaginea unui poet neoclasic, tradiționalist robust, adept al
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]