4,883 matches
-
în tăcere, Maliban se ridică în picioare și se îndepărtă. 31 Cu ultimele zvâcniri, rugul cel mare pe care fusese ars trupul regelui Theodoric stătea să se stingă. Corul funebru al vizigoților reuniți cu miile pentru a da ultimul salut suveranului lor se stinse și el încetul cu încetul, iar Sebastianus, care asistase alături de Flavius Etius la ritual, scoase în tăcere un oftat de ușurare, chiar dacă era perfect conștient că după acea scurtă pauză pentru a-și plânge morții, cei vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prin aer de mâinile nevăzute ale unui mag păgân, celebrând un ritual demonic? Vrea să se omoare pe el, așa cum și-a propus, trăgându-și după el și gardianul, cum odinioară servitorii erau omorâți și îngropați la un loc cu suveranul, pentru a-l însoți în lungul drum fără întoarcere? Ce făceau servitorii în astfel de situații? Se simțeau onorați sau revoltați?..." Toamna căzu brusc peste urbe, cu interminabile ploi mărunte și reci și o dată cu ele dispărură și roiurile de țânțari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din robie a nemului românesc, nu se poate Întreprinde nimic...? Cum a fost posibilă alungarea regelui Carol II (1893-1953) rege (1930-1940) populația fiind sătulă de isprăvile lui, au aruncat cu pietre În trenul care-l ducea În exil pe fostul Suveran? Cum e posibil ca aceste hoarde de borfași numiți comuniști, să guverneze după bunul lor plac...? Iar cetățenii țării Îi suportă fară a schița cel mai mic semn de revoltă...!?” „De la izgonirea regelui Încoace, cursul istoriei s’a schimbat. Pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
9 mai 1877. În scrisoarea adresată omologului său brazilian, ministrul de externe al României, Vasile Boerescu, sublinia că misiunea trimisului său special era de a prezenta Împăratului și Guvernului Braziliei "sentimentele statornice de simpatie și respect pe care le nutresc Suveranul, Guvernul și Națiunea Română față de Imperiul Braziliei". Trimisul special român a înmânat Împăratului Pedro II notificarea privind independența României, precum și Ordinul Steaua României 18. În audiența acordată trimisului special român, Împăratul Braziliei și-a manifestat întreaga simpatie față de România, subliniind
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
diplomatică de lucru, ni s-a comunicat că "Majestatea sa Regele Hussein vă va primi a doua zi, pentru prezentarea scrisorilor de acreditare". Ne-am deplasat cu autoturismul la Amman, pe ruta Beirut-Damasc-Derr'a. A fost o bună primire la suveranul hașemit. Cu o anumită ocazie protocolară oficială, i-am pus ambasadorului iordanian o întrebare referitoare la întârzierea prezentării scrisorilor de acreditare ale ambasadorul român în Iordania. Diplomatul iordanian mi-a răspuns că "protocolul regal iordanian nu cunoștea exact originea etnică
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
principii de drept internațional, care să le permită să decidă în treburile lor specifice, să-și apere propriile interese, în contextul globalizării europene și mondiale. De aceea, și cedarea unor prerogative de suveranitate națională trebuie să rămână tot un drept suveran al lor și nu unul impus din afară. Din multitudinea de aspecte privitoare la structurile euro-atlantice, ar fi și acela că, bucurându-ne acum de pace, s-ar impune și o justiție sporită, atât pe plan național, cât și european
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
se simțeau mai liberi, mai puțin supravegheați, locuitorii Granadei nu erau totuși mai puțin severi în aprecierile la adresa sultanului, deși se găseau sub acoperișul acestuia, deși veniseră să-i ureze viață îndelungată, sănătate și victorii. Poporul nostru e nemilos cu suveranii care nu sunt aidoma. În ziua aceea de toamnă, frunzele îngălbenite erau mai strâns prinse de copacul ce le purta decât erau notabilitățile Granadei de monarhul lor. Orașul era divizat, de ani de zile, între partida păcii și partida războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
noi știm acum că nu ne va sări nimeni în ajutor. Tu, senior al regatului, ai scris sultanului din Cairo și celui otoman, ți-au răspuns?“ Boabdil își înălță sprâncenele în semn de tăgăduire. „Iar, mai de curând, ai scris suveranilor musulmani din Fès și Tlemcen să vină cu armatele lor. Ce-au făcut? Sângele tău nobil, o, Boabdil, nu-ți îngăduie s-o spui, așa că am s-o fac eu în locul tău. Ei bine, suveranii din Fès și din Tlemcen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mai de curând, ai scris suveranilor musulmani din Fès și Tlemcen să vină cu armatele lor. Ce-au făcut? Sângele tău nobil, o, Boabdil, nu-ți îngăduie s-o spui, așa că am s-o fac eu în locul tău. Ei bine, suveranii din Fès și din Tlemcen au trimis mesageri împovărați de daruri, dar nu nouă, ci lui Ferdinand, că să-i jure că nu vor pune niciodată mâna pe arme împotriva lui! Granada a rămas singură astăzi, căci celelalte orașe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
rege sau pe regină, care îl evitau, deși el le fusese recomandat de personaje de vază. Așteptând să fie primit, le adresa necontenit mesaje și jalbe, lucru care, în acele vremuri de război, nu putea decât să-i sâcâie pe suverani. Mohamed nu l-a mai revăzut niciodată pe acel genovez, însă eu, unul, am avut adesea prilejul să aud vorbindu-se despre el. La câteva zile de la întoarcerea tatălui meu, ducele Yahya îl chemă la el pentru a-i cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înțeles, nu era însoțită de nici o măsură nedreaptă sau discriminatorie, de nici o violare a tratatului de capitulare. Solicitudinea lui Ferdinand, sinceră sau afectată, era de așa natură încât creștinii care vizitau Granada le spuneau musulmanilor: „Sunteți acum mai dragi inimii suveranului nostru decât am fost vreodată noi înșine“. Unii mergeau până acolo încât spuneau, cu extremă rea-voință, că maurii îl vrăjiseră pe rege spre a-i împiedica pe creștini să le răpească bunurile. Suferințele noastre, oftă Mohamed, aveau curând să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
N-am avut nevoie de prea mulți ani pentru a afla răspunsul: de fiecare dată când armata sultanului pleca la luptă, hanurile astea erau obligate să-i furnizeze gratis tot personalul trebuincios bucătăriei soldaților. În schimbul acestei participării la efortul militar, suveranul le dădea voie să facă ce voiau. E adevărat că, în orice război, ordinea și dezordinea sunt complice. Ca să fim siguri că nu ne vom pomeni într-unul dintre acele locuri rău famate, trebuia să căutăm un han în preajma moscheii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Albaicin și începură să se organizeze într-o mică armată spre a duce războiul sfânt. Însă, după două zile de lupte, au fost striviți. Și a început masacrul. Autoritățile proclamară că toți musulmanii aveau să fie executați pentru rebeliune împotriva suveranilor, adăugând în chip insidios că ar putea scăpa doar cei care s-ar fi convertit la creștinism. Străzi întregi din populația Granadei s-au lăsat atunci botezate. În unele sate din munții Alpujarras, țăranii s-au răzvrătit; au putut rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dumnezeu: „Islamul a început străin și va sfârși străin. Raiul este al Străinilor“. * * * Pentru a-i chema pe musulmanii din toate ținuturile să-i salveze pe acei nefericiți, comunitatea granadină din Fès a hotărât să trimită niște soli la principalii suverani ai islamului, Marele Turc, noul Sufiu al Persiei, sultanul din Egipt și mulți alții de mai mică însemnătate. Avându-se în vedere funcțiile pe care le ocupase la Alhambra, Khâli a fost pus să alcătuiască scrisorile oficiale, cu formulele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
preocupați de conflictul lor cu venețienii. Cât privește Egiptul, tocmai a primit de la castilieni o încărcătură de grâu în semn de prietenie și de alianță. Asta e realitatea. Poate, peste câțiva ani, lucrurile se vor schimba, dar astăzi, nici unul dintre suveranii musulmani pe care i-am întâlnit nu mi s-a părut îngrijat de soarta granadinilor, fie că e vorba despre noi, pribegii, sau de bieții străini. În privirile mele era nu atât dezamăgire, cât mai degrabă surpriză. — Ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se oprească în satul lor. Într-o zi, aflând că sultanul din Fès plecase la vânătoare de lei pe meleagurile lor, s-au hotărât să-l invite dimpreună cu întreaga curte și, în cinstea lui, au tăiat câteva oi. Suveranul a cinat și a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie, au așezat în fața ușii acestuia un burduf uriaș și s-au înțeles să-l umple cu lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
care au învățat de timpuriu că viața e o veșnică înșelătorie. La Fès i se spunea Zeruali și mulți se uitau la el cu invidie, căci acest fost păstor își clădise palatul cel mai mare din oraș, după cel al suveranului, se înțelege, elementară înțelepciune pentru cineva care ține să-și păstreze capul pe umeri. Nimeni nu știa cum crescuse averea lui Zeruali. În primii patruzeci de ani de viață, zice-se, bătuse cu caprele sale potecile muntelui Beni Zerual, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din comoară, iată că se dusese într-una din zile, bogat împodobit, în audiență publică la sultanul din Fès. — Câți dinari de aur scoți din Beni Zerual în fiecare an? l-a întrebat el pe monarh. — Trei mii, a răspuns suveranul. — Eu îți voi da șase mii, cu plata înainte, dacă mi-l dai în arendă. Și iată-l pe Zeruali al nostru capăta ce râvnea, dimpreună cu un detașament de soldați care să-l ajute să strângă impozitul, să stoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zeruali al nostru capăta ce râvnea, dimpreună cu un detașament de soldați care să-l ajute să strângă impozitul, să stoarcă de la locuitori până și cele mai mărunte economii, prin amenințare sau tortură. La sfârșitul anului, a venit iarăși la suveran: — M-am înșelat. Am obținut nu șase mii, ci douăsprezece mii de dinari. Impresionat, stapânul din Fès i-a dat în arendă lui Zeruali toată zona muntelui Rif, și i-a încredințat o sută de soldați înarmați cu arbalete, trei sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de zi comentariile asupra Coranului și Tradiției Profetului, iar apoi se încingea discuția. De la Scrieri treceam adesea la medicină, la geografie, la matematici sau la poezie, uneori chiar la filosofie sau la astrologie, în ciuda interzicerii categorice a acestor materii de către suveran. Aveam norocul să avem ca magiștri niște oameni versați în toate domeniile cunoașterii. Pentru a se deosebi de gloată, unii își înfășurau turbanul în jurul unor calote înalte și ascuțite, asemănătoare acelora pe care aveam să le văd purtate de medici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sărbătoare din calendar. Nu renunțam la o speranță decât pentru a ne agăța de o alta, la fel de zadarnică. Așa au stat lucrurile până în clipa în care Khâli a izbutit, după mii de intervenții, să intre în legătură cu fiul cel mare al suveranului, prințul Mohamed Portughezul, poreclit astfel pentru că fusese capturat pe când avea șapte ani în orașul Arzilla și dus în Portugalia, unde petrecuse ani lungi de captivitate. Avea acum patruzeci de ani, vârsta unchiului meu, astfel că cei doi au stat îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fost anul primei mele călătorii importante, care avea să mă conducă, prin Atlas, Segelmesse și Numidia, spre întinderea sahariană, apoi spre Tombuctu, misterioasa cetate din ținutul negrilor. Khâli primise însărcinare de la noul sultan din Fès să ducă un mesaj puternicului suveran al Sudanului, Askia Mohamed Ture, spre a-i vesti urcarea sa pe tron și a-i făgădui stabilirea celor mai prietenești relații între cele două regate. Așa cum îmi promisese în urmă cu cinci ani, cu prilejul periplului său în Orient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de sfetnic, de secretar sau de cârmuitor al unei provincii. Mi-amintesc că într-o zi, la întoarcerea lui de la palat, l-am întrebat dacă mai vorbise despre Mariam. Răspunsese pe un ton cam stingherit: — Câștig încetul cu încetul încrederea suveranului. Curând voi fi în măsură să obțin de la el, fără nici o dificultate, eliberarea surorii tale. Deocamdată, se cuvine să acționez cât mai delicat cu putință, așa că aș greși dacă i-aș cere ceva. Apoi adăugase, cu un râs care dorea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cere ceva. Apoi adăugase, cu un râs care dorea să semene a scuză: — Așa va trebui să te comporți și tu când vei face politică! La puțin timp de la desemnarea lui Khâli ca ambasador, revenisem cu întrebările. Vorbise atunci cu suveranul, care îi făgăduise că, la întoarcerea lui de la Tombuctu, fata va fi deja la ea acasă. Unchiul îi mulțumise călduros și-mi dăduse vestea. Hotărâsem atunci să mă duc pentru întâia oară în „cartier“ pentru a-i transmite lui Mariam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de senină, încât am fost intimidat, mâhnit, descumpănit. Poate că aș fi preferat s-o văd plângând, să fiu nevoit să-i alin durerea, fie și de la distanță, dat fiind firul de apă dintre noi. I-am vestit trimufător făgăduiala suveranului. A reacționat exact atât cât era necesar ca să nu mă jignească. I-am vorbit de plecarea în călătorie, iar ea s-a prefăcut entuziasmată, fără să știu dacă o făcea din bucurie subită sau în bătaie de joc. Firul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]