3,688 matches
-
Doamne, toate oglinzile din lume c-au început să doară și mușcă cu nesaț, puțin câte puțin din mine și ... nu e prima oară ... . Și albul a -nceput să-mi doară de când, toți crinii lumii mi se-odihnesc, cuminți, la tâmplă Și-s ... tot mai mulți ... Și tâmpla tot mai albă... Și gândurile-mi sângerează, toate, TU, ... fă-le fluturi, Doamne ! să pot ... îmbrățișa o dimineață fără s-o doară,.. Și zborul, Doamne, zborul fă-mi-l verb ! Eu zbor ... tu
SĂ NU MAI DOARĂ..... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358522_a_359851]
-
început să doară și mușcă cu nesaț, puțin câte puțin din mine și ... nu e prima oară ... . Și albul a -nceput să-mi doară de când, toți crinii lumii mi se-odihnesc, cuminți, la tâmplă Și-s ... tot mai mulți ... Și tâmpla tot mai albă... Și gândurile-mi sângerează, toate, TU, ... fă-le fluturi, Doamne ! să pot ... îmbrățișa o dimineață fără s-o doară,.. Și zborul, Doamne, zborul fă-mi-l verb ! Eu zbor ... tu zbori ... . Parc-am uitat a-l conjuga
SĂ NU MAI DOARĂ..... de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358522_a_359851]
-
sufletul meu poartă amprenta predestinării unde nu se mai poate îndrepta nimic. Șoaptele tale mi se adâncesc în urechi și țipă mai tare ca un ecou într-un castel populat cu fantome. În lumea mea de poveste copiii visează cu tâmpla pe sân dulcele din laptele mamei. Referință Bibliografică: Ecou într-un castel populat cu fantome / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1373, Anul IV, 04 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile
ECOU ÎNTR-UN CASTEL POPULAT CU FANTOME de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358546_a_359875]
-
ispitei materiei care suferă. Există, totuși, o rădăcină a haosului pe care orice om o cuprinde în vidul său statistic al gândirii prin interjecție. *** Sunt carnea uscată a Ideii prin care se prelinge complotul de dinaintea zicerii. Am mucegăit pe tăcerea tâmplei cu suspin de rugăciune și mi-am subțiat metafizicul în ridul senzației. Compasiunea lucrurilor mi-a știrbit marginea ca pe-o vitalitate a întâmplării supusă urletului devenirii ... Libertatea din oase tușește romanul materiei orgolioase în gângurit ca un EU absurd
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII III. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358019_a_359348]
-
din tine căzut. O emoție de sânge sunt, pe-ale zilelor diguri, oftând într-un val prelins pe obrazul cerului. Mâine, pe strada desculță, pierdută în tropotul trăsurilor, voi trece ca un gând, cu degetu-n gură, indiferent. În geamantanul din tâmple, iarna își va pune resturile, viscolind fraza inimii mânjite de obișnuința lucrurilor. Iar tu, iubito, proverbul pus într-un măr inexistent, o să-mi păstrezi într-un album înțelesurile. GEORGE BACIU Referință Bibliografică: Prima fila din jurnal / George Baciu : Confluențe Literare
PRIMA FILA DIN JURNAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358022_a_359351]
-
-și aerul, îngrămădit în pleoape de umbre, ca și cum întâmplarea respirației cu care mă privesc ar suspina pe colțul ferestrei rugăciunii de la subsuara inimii. Trăiesc, pipăindu-mi silaba crucii, înflorită-n propria-i rugină, pedepsită în zori să dezvăluie ascunsul dintre tâmplă și genunchi. Un singur argument mă cufundă în sunetul de dincoace de chipul Nimicului: hoinăreala cuvântului care mă merge ca pe un obiect tocit de sandala vieții. *** Când mi-am dat seama că adevărul nu e decât un strănut al
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII II. de GEORGE BACIU în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358018_a_359347]
-
neomodernist ce exprimă mai degrabă stările eului decât un cadru riguros de existență. Regăsindu-se în situații diverse și paradoxale, implicat și interferent cu lumea, poetul se autodefinește instant și fugar, prin metafore izbucnite din vestiarul inimii, precum: așezat “Cu tâmpla pe umărul ploii”, trecând “prin sufletul pietrei” și lăsându-și “gândul pe tâmpla ei”, umblă “printre copacii cu trotuarele-n gură” ori “aleargă printre tâmplele ierbii”, contemplă “frunze gravide care nasc copaci”, și, în fine, considerându-se nimic mai mult
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
Regăsindu-se în situații diverse și paradoxale, implicat și interferent cu lumea, poetul se autodefinește instant și fugar, prin metafore izbucnite din vestiarul inimii, precum: așezat “Cu tâmpla pe umărul ploii”, trecând “prin sufletul pietrei” și lăsându-și “gândul pe tâmpla ei”, umblă “printre copacii cu trotuarele-n gură” ori “aleargă printre tâmplele ierbii”, contemplă “frunze gravide care nasc copaci”, și, în fine, considerându-se nimic mai mult decât un Spartacus: “Eu sunt gladiatorul din Capua/ rostit în dinții sinelui de
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
poetul se autodefinește instant și fugar, prin metafore izbucnite din vestiarul inimii, precum: așezat “Cu tâmpla pe umărul ploii”, trecând “prin sufletul pietrei” și lăsându-și “gândul pe tâmpla ei”, umblă “printre copacii cu trotuarele-n gură” ori “aleargă printre tâmplele ierbii”, contemplă “frunze gravide care nasc copaci”, și, în fine, considerându-se nimic mai mult decât un Spartacus: “Eu sunt gladiatorul din Capua/ rostit în dinții sinelui de lance,/ ca o tăcere,/ cu înăuntrul în afară,/ atârnată pe genunchiul crucii
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
mă privește/ Cu orbul ecoului rămas gol/ În palma răsfirată a cămășii...” (p. 15, “Adâncul mă privește”). Astfel de inflexiuni meditativ-lirice explică melancoliile poetului, căci peregrinările sale urmăresc de fapt, un sens ce vine chiar din substanța lucrurilor: “Alergam printre tâmplele ierbii/ Și mă pipăiau mușchii/ Și nervii întâmplării/ os cu os” (p. 16, “Alergam printre tâmplele ierbii”) sau caută un sprijin precum în această rugă: “Fă-mă dor de frunză/ Ca să mă reazăm de gândul copacului/ Retras în ploaia din
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
privește”). Astfel de inflexiuni meditativ-lirice explică melancoliile poetului, căci peregrinările sale urmăresc de fapt, un sens ce vine chiar din substanța lucrurilor: “Alergam printre tâmplele ierbii/ Și mă pipăiau mușchii/ Și nervii întâmplării/ os cu os” (p. 16, “Alergam printre tâmplele ierbii”) sau caută un sprijin precum în această rugă: “Fă-mă dor de frunză/ Ca să mă reazăm de gândul copacului/ Retras în ploaia din pleoape” (p. 21, “Rugăciune”). Încă un aspect întru totul remarcabil: lumea poetică a lui George Baciu
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
îmi dă senzația unei voci lirice tinere, mereu proaspete, care și-a câștigat, în fața trecerii timpului, din dragoste pentru Cuvânt și pentru Frumos, dreptul la imunitate. Iar faptul că, în răstimpul de care vorbesc, silueta i-a rămas neschimbată, iar tâmplele de-abia i-au prins o părere de brumă nu face decât să ateste că tinerețea este o stare de spirit, iar poezia izvorul hrănitor la care Doamna Țene se întoarce în fiecare zi. Voichița PĂLĂCEAN-VEREȘ Referință Bibliografică: Imunitate absolută
IMUNITATE ABSOLUTĂ SUB CUPOLA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358062_a_359391]
-
încetișor. Îmi răvășești, nostalgică, pribeagă, iatacul sufletului speriat și te așterni duios, idee dragă, ca un covor pe pat imaculat. O prietenă trăsnită și zăludă îmi ești acum, în nopțile pustii, dar încolțești ca iarba, verde, crudă, ecou răsfrânt în tâmple argintii. Dar te iubesc, nebuna mea idee, distantă, rece ori neliniștită, eu ție mă închin, frumoasă zee, tu ești rătăcitoarea mea ispită. Referință Bibliografică: Rătăcitoarea mea ispită... / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 568, Anul II, 21 iulie
RĂTĂCITOAREA MEA ISPITĂ... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358137_a_359466]
-
lui era puternic dar discret în același timp.. trupul lui se armoniza atât de bine cu al ei. Se completau. Brusc, s-a făcut liniște ... s-a întrerupt curentul. Numai flăcările focului luminau încăperea. Erau lipiți, îi simțea respirația pe tâmplă ... -Asta lipsea.. vorbi în șoaptă, Shan. O privi, zâmbind aproape de fața ei: -În orice intâmplare, există lucruri bune.. --și lucruri mai puțin bune, îl completă. -.. și lucruri foarte bune! surâse tachinând-o. Cred că n-am avut un Crăciun magic
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
se cunoșteau dintotdeauna. -Vrei să bei cafea? -Cu condiția să o pregătesc eu! ridica el doua degete, ca la școala. Sunt expert. -Ok. Când s-a întors cu cafeaua, Shan adormise pe blana de tigru din fata șemineului, cu mâinile sub tâmpla dreaptă. Avea timp să o studieze in voie. Flăcările focului formau umbre și lumini pe rochia ei, subliniindu-i linia trupului. Era o femeie frumoasă, acum părea o fetita adormită după o joacă în zăpadă. Probabil visa, gemea în somn
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
multe explicații. Trei zile de liniște, departe de lumea dezlănțuită, într-o companie plăcuta. O perspectiva rară. S-a întors în living, Shan nu se trezise. Se culcă lângă ea, studiindu-i trăsăturile fine. I-a înlăturat șuvița subțire de pe tâmplă ... ea s-a trezit, în fața unor ochi mari, cafenii, profunzi. Somnoroasă, strânse pledul la piept. -Cafeaua este gata. -Îmi cer scuze, am adormit! -A fost o plăcere să-ți veghez somnul.. gemeai așa frumos. -Ba nu gemeam! Se amuza pe seama
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
se facă plăcut cu ușurința ... se simțea bine în brațele lui. Începeau să-i încolțească în minte fantezii. Să fie răsfățată de el, dezmierdată. Începea, să le înțeleagă pe femeile, care leșinau sau plângeau la apariția lui. Dansau, își odihnea tâmpla pe umărul lui, el ii mângâia părul.. nu putea specifica în ce moment i-a simțit răsuflarea pe bărbie..sărutul s-a născut firesc, lent ... persuasiv. Lipit de ea, îi transmitea căldura, îi fremăta stomacul. Tipul se pricepea al naibii de bine
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
întreb strigând, dar expresia dușmănoasă a feței crispate, pe care numai rareori i-o văzusem așa, îmi îngheța cuvintele pe buze. În pofida aerului rece, fruntea îi transpirase, iar picăturile de sudoare prinseseră să i se scurgă pe linia cutelor spre tâmple. Cu vreun an în urmă, îmi aminteam, mă privise aproape la fel, făcusem o trăsnaie iar el se repezise să dea în mine, numai că eu țineam în mână un obiect tăios, tocmai îmi făcusem de lucru cu el, și
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
iarna aceea când te născuseși tu. Tanti Pipi mă studia atentă din fotografia ei, cu un zâmbet vag pe buzele strânse, mama, cu pletele răsfirate pe umeri, cum purta pe vremuri, căuta nostalgică în depărtare, iar Maica Domnului își pleca tâmpla spre un prunc dezgolit, care îi prinsese cu degetele mânuței dolofane bărbia. Au toate acestea vreo legătură cu adopția mea? îl întrebasem pe tata atunci. Ai vrut să-mi găsești alți părinți în caz că?... Voiam să-l întreb de mult asta
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
o nesfârșită milă de el mă cuprinsese. Îmi rămăseseră în minte statura lui semeață din fotografie, călare pe calul cel alb cum era, zâmbetul ușor sfidător, de om gata să înfrunte orice pericol, îl vedeam acum prematur gârbovit, albit la tâmple, cu ochelarii lăsați pe nas, bătrânește, cu colțurile buzelor căzute, aplecat asupra tastaturii mașinii sale de scris Continental, cumpărată cu bani anume strânși de la consignație. Când îmi spusese, parcă glumind, că poate pe von Rennhoff îl mustra conștiința, din moment ce îl
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
fulgi mărunți de zăpadă, se năpustise înăuntru. În cadrul ei își făcuse apariția un om nu tocmai înalt, dar vânjos, purta o pufoaică cenușie, cu umerii năpădiți de ninsoare, și o căciulă neagră, cu marginile roase, de sub care se iveau în dreptul tâmplelor smocuri zburlite de păr coliliu. Avea niște ochi mici, spălăciți, și o mustață stufoasă, plină de promoroacă. Se oprise clipind des, ezitând, întrebându-se, poate, dacă nimerise acolo unde își propusese. Pe ușa neînchisă cum trebuie în urma lui continuau să
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
vara Iarba-n Cer își urcă greierii, solemn... Când Lumina cade, atârnând de frunze sfori de zmeu, copilă iar mă simt și-apoi, O vom prinde mâine, murmurând pe buze ' Totuși vine Toamna' , picurat , prin ploi Și se sparg pe tâmple pan' la echinocțiu Alb de crizanteme,sunet de chimval, Sună vremea-n inimi ca un sacerdoțiu Peste viața toată, chip patriarhal... Ne iubim cu truda de-a culege struguri, Cu odihna nopții într-un car cu fân Pe-ultima strigare
TOAMNA, HAI, IUBIRE! de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358255_a_359584]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > LECTIO DIVINA Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1034 din 30 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Îmi ascult încă pașii în tîmplele tale deși credeam că mă vei găsi în plumbul Senei ca Shiva de la Ellora într-o fragilă încercare pîndind vorbe goale în ochiul pădurii răul acela de care îmi aduc aminte mereu la trecerea unei păpădii mari cît un templu
LECTIO DIVINA de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357533_a_358862]
-
Vremea care plouă Curge din urcior Larg șuvoi de noapte Că mă și-nfior Toate aceste șoapte Pană de lumină În reprize scurte Cine e de vină Că n-ajung în curte? Pipăi de orbete Cu mâinile-ntinse Pe lângă perete Și tâmplele ninse Câinele mă latră Parc-aș fi un fur Mă-mpiedic de vatră Și-mi vine să-njur! Referință Bibliografică: Unu două ș nouă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 531, Anul II, 14 iunie 2012. Drepturi de
UNU DOUĂ Ş NOUĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357565_a_358894]
-
cer și socoteală; Nu-s destui care-L întreabă? Ce e rău și ce e bun?!... Tu-l întrebi pe Dumnezeu! Ce tot bați câmpii mereu, -Tu, frate măgar!...îți spun: Cruce-și făcea, fericitul. Și-a pus mâinile la tâmple, S-a oprit să mă asculte, Și deodată preasfințitul Iartă-i Tu... pe fiecare Ție Doamne îți slujesc, -Iartă-i Doamne! că greșesc, Mă rugam cu vocea tare: De-mi vine să râd și-acuma. Și smerit m-am închinat, În
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]