2,234 matches
-
secundă nesfârșită Zeliha a rămas acolo tăcută, nu pentru că era frântă de oboseală, deși așa se simțea, sau pentru că era sătulă să fie În centrul atenției, deși simțea din plin și asta, ci pentru că voia să fie aproape de fereastra deschisă; tânjea după zgomotele străzii. Vocea răgușită a unui vânzător ambulant invadă dintr-odată Încăperea: „Mandarine... Mandarine proaspete, parfumate... “ — OK, dă-i Înainte cu strigatul, mormăi Zeliha ca pentru sine. Nu-i plăcea tăcerea. De fapt, o ura din tot sufletul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să le includă În fanteziile sale. Totuși, a alunecat din ce În ce mai jos, nutrind gânduri de nedescris despre femei. La Început, Mustafa se Îndrăgostea de fete care Îl respingeau. Terifiat de gândul că va fi respins, ridiculizat și ocărât, a Început să tânjească de la distanță după trupul femeilor. Anul ăsta se uitase Înciudat la fotografiile top modelelor din revistele americane cu coperți lucioase, ca pentru a se pătrunde de evidența chinuitoare că nici o femeie atât de perfectă nu avea să-l dorească vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simpatie sinceră. În drum spre casă, au oprit mașina și s-au plimbat puțin pe Columbus Avenue, amândoi tăcuți și gânditori. Atunci briza și-a schimbat direcția și pentru o clipă trecătoare Aramanoush a prins mirosul pătrunzător, sărat al mării, tânjind să se afle pe plajă În acel moment, dorindu-și cu disperare să fugă chiar În momentul acela. Totuși, când au ajuns În fața librăriei City Lights, nu s-a putut abține să nu se Învioreze dintr-odată, cuprinsă de interes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
gustat gluma lui. Armanoush s-a lăsat pe spătarul scaunului. Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Asya știa de asemenea că mătușa Feride era cea care schimba canalele, incapabilă să aleagă unul, având destul spațiu În tărâmul vast al paranoiei schizofrenice ca să le asimileze pe toate, desene animate, muzică pop și știri În același timp, așa cum tânjea după succes În multe sarcini În viață și sfârșea prin a nu duce nici una la Îndeplinire. Articolul Cinci: Dacă nu ai nici un motiv sau nici o pricepere ca să duci ceva la Îndeplinire, atunci practică pur și simplu arta devenirii. Articolul Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
era că nu fusese prea frumoasă din naștere; că de fapt atât femeile, cât și bărbații ar fi mai binevoitori cu ea și că viața ei ar fi mai bună, da, cu mult mai bună, fără Înfățișarea Încântătoare după care tânjea acum. Fără să spună vreun cuvânt totuși, mătușa Zeliha s-a Îndreptat spre dulap, a adus papucul și a așezat perechea acum reunită la picioarele goale ale Asyei. A rămas În picioare În fața fetei răzvrătite care a ridicat imediat capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să se diminueze oarecum, Însă asta era. Nu era de-ajuns și atât? O parte a ei o averiza pe mătușa Banu Împotriva blestemului Înțeleptului, dând Înapoi În fața agoniei chinuitoare ce Însoțește prea multa știință. Totuși, cealaltă parte a ei, tânjea să afle mai mult, Întotdeauna curioasă, conștiincioasă. Domnul Bitter era perfect conștient de dilema ei și părea să o savureze, apăsându-i și mai tare umărul cu fiecare Îndoială, dublând greutatea meditațiilor ei. — Dă-te jos de pe umărul meu, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui cel mare, Yervant, fusese Întotdeauna neastâmpărat și zgomotos, Însă În ultima vreme Încăpățânarea băiatului depășise orice limite. De fapt, Hovhannes Stamboulian se simțea puțin vinovat fiindcă nu petrecea Împreună cu el destul de mult timp pe cât ar fi trebuit. Evident, băiatul tânjea după tatăl lui. În comparație cu el, ceilalți trei copii ai săi, doi băieți și o fată, erau atât de docili de parcă energia frenetică a fratelui lor cel mare avea asupra lor efectul unui tranchilizant. Între cei doi băieți mai mici era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lovind foile. Hovhannes Stamboulian și-a pus ochelarii și cu un glas tremurător a citit tare primele versuri: Copilul plânge-n somn fără să știe de ce, Un suspin de dor Înăbușit și totuși nesfârșit Ce nu poate fi mângâiat Astfel tânjesc după tine,... — E o poezie, l-a Întrerupt sergentul, accentuând ultimul cuvânt cu o intonație ce aducea a dezamăgire. — Da, a Încuviințat din cap Hovhannes Stamboulian, deși nu era sigur dacă ăsta era un lucru bun sau rău. Însă lucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
s-a strâmbat visătoare la piesele ei sperând parcă să le miște cu forța privirii. — Am sentimentul Îngrozitor că s-a Întâmplat ceva rău și că mama nu-mi spune. — Nu-ți face griji, a spus Asya mestecând capătul creionului, tânjind după nicotină. Ai vorbit cu mama ta și părea să fie bine. Datorită ție vor vizita acum Istanbulul. Vin Încoace să se Întâlnească cu tine și În curând o să te-ntorci acasă... Deși intenția Asyei fusese să o liniștească, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se Întâlnească cu Mustafa doar ca să se răzbune pe cei din familia Tchakhmakhcian. Însă cu cât ajunsese să-l cunoască mai bine, cu atât mai mult Îl plăcea și Îl dorea. Deși ispita aventurilor romantice o făcuse pe Rose să tânjească din când În când În secret la o altă viață, Împreună cu un alt bărbat, În mare fusese destul de mulțumită cu cea pe care o avusese. — Lasă sosul, a spus Mustafa văzând că Rose avea de gând să cumpere un sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
avea să devină mamă, de parcă nu ar fi fost ea Însăși Încă un copil. Moașa cercheză i-a dezvăluit sexul copilului cu multe luni Înainte ca acesta să se nască, observându-i forma pântecului și felurile de mâncare după care tânjea. Cremă de zahăr ars de la patiseriile simandicoase și ștrudel cu mere de la brutăria deschisă de rușii albi care fugiseră din Rusia, baclava făcută În casă, bomboane și tot felul de dulciuri... Niciodată În timpul sarcinii Shermin Kazanci nu a tânjit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care tânjea. Cremă de zahăr ars de la patiseriile simandicoase și ștrudel cu mere de la brutăria deschisă de rușii albi care fugiseră din Rusia, baclava făcută În casă, bomboane și tot felul de dulciuri... Niciodată În timpul sarcinii Shermin Kazanci nu a tânjit după ceva acru sau sărat, cum ar fi făcut dacă ar fi așteptat o fată. Era Într-adevăr băiat, un băiat născut În vremuri de restriște. — Fie ca Allah să-mi binecuvânteze fiul cu o viață mai lungă decât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Shermin Kazanci și-a strâns fiul În brațe și, timp de trei zile Întregi, a reușit să nu se gândească la broșă. Însă În cea de-a treia zi, ca și cum mintea ei ar fi reflectat și inima ei ar fi tânjit fără ca ea să-și dea seama, a alergat la sertar și a ținut broșa strâns În palmă, simțindu-i căldura. Rubinele sunt niște pietre prețioase remarcabile, pe care le recunoști după roșul lor aprins. Totuși nu e neobișnuit ca acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care Îmi era impusă În clasă și acasă? Cărțile astea, cînd dau peste ele În lăzile anticarilor, le cumpăr așa cum cineva scoate pe hîrtie fotografică un vechi negativ regăsit: Cugetări asupra morții unui porc spinos, Revolverul cu păr alb, A tînji că nu poți să mori, Portretul artistului În chip de cățel, Viața ascetică În poezie, Discursul somnului de veci, Amanți, fericiți amanți. Toată familia a fost pusă la treabă pentru a zugrăvi pereții și a Împodobi vechiul birou al editurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu orice preț... de ce? De ce nu durează fericirea pentru nimeni? Unii șiau dat cu părerea că ar fi pentru că omul trebuie să caute mereu ceva și nu ar mai evolua dacă ar găsi ce caută. Alții au considerat că omul tînjește după un paradis pierdut pe care nu-l poate găsi pe pămînt. Alții au întrezărit ideea că materia nu poate să ofere ceva nelimitat, fiind în sine o bază limitată, destinată transformării permanente - deci nu poate fi suportul pentru o
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
lui. Porfiri se căută în buzunare după tabechera de porțelan. Un încruntat sever din partea Katiei îl opri de la a o deschide. Cu toate acestea, în acel moment, el găsi atingerea ei destul de stimulantă. § Afară Porfiri își aprinse țigara după care tânjea. Viscolul pe care îl văzu întețindu-se de la fereastra lui Gorinacikov se domli. Însă curtea fu deja curățată. Lui Porfiri îi păru rău după Boria, a cărui moarte fusese atît de repede și de ușor compensată, asemeni unei adâncituri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Ne așteaptă o comandă urgentă pentru Universitatea din Moscova. ă Mergeți des în sihăstrie? întrebă Porfiri cu nerăbdare, după ce își manifestă înțelegerea. ă Nu, anul acesta am fost pentru prima dată. și am descoperit că este ceva după care am tânjit toată viața mea. Să îmi încep postul Crăciunului în sihăstrie. Poate că are vreo legătură cu faptul că îmbătrânesc. Sunt lucruri pe care le faci după o anumită vârstă. Problema morții devine mai presantă. Moartea nu mai este o propunere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aș intra. Deși prin definiție supunerea era clar o obișnuință de-a ei, Lilia refuză să deschidă ușa mai larg. Ochii ei îl implorau să o lase în pace. Avea privirea abătută a celui care are ceva de ascums, însă tânjește după confesiune. Cu panică în ochii se uita la fiica ei, apoi, după o vreme, confirmându-i așteptările, începu să deschidă ușa. Micuța Vera fugi printre picioarele lui și intră înăuntru, iar lui Porfiri nu-i scăpă indulgență din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Alexandrovna. ă Ce mod bizar de a interpreta lucrurile! Hala plan! ă Da, plan. Fiindcă dumneavoastră aveți un motiv ascuns să vă căsătoriți cu Anna Alexandrovna. Nu vă căsătoriți cu ea fiindcă o iubți ci fiindcă are ceva după care tânjiți. ă Nu am nevoie de banii săi! ă Eu nu vorbesc despre banii săi. Dar o iau înainte. Goriancikov a aflat despre relația dumneavoastră cu Lilia chiar de la ea însăși. Îi era client. A venit la dumneavoastră și v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
bărbații nu știu e că, cel mai adesea, femeile se conving singure că au nevoie de ei. Se agață de ideea că au nevoie de un bărbat pentru că le place sentimentul pe care Îl au când sunt cu el. Femeile tânjesc să fie cu un bărbat puternic - probabil din cauza vreunui instinct străvechi, rămas din junglă. Desert Rose nu avea nevoie de ajutorul lui Charlie ca să producă un film. Simțea doar nevoia să știe că lui Îi păsa. La ora unu, aula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui Kitty cartea sa de vizită, Înainte ca aceasta să deschidă portiera. — Sună-mă, dacă ai nevoie de o mașină. — La revedere, Carlos! Privi În ochii lui negri, adânci, neastâmpărați, și simți că era de-al ei. Idealiza comunismul și tânjea după el, la fel cum ea idealizase capitalismul și tânjise după el. — Carlos, să știi că eu chiar iubesc America. Foarte mult. — Mie mi-a pierit dragostea asta odată cu pensia și cu slujba. — Nu e un sistem perfect. Dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deschidă portiera. — Sună-mă, dacă ai nevoie de o mașină. — La revedere, Carlos! Privi În ochii lui negri, adânci, neastâmpărați, și simți că era de-al ei. Idealiza comunismul și tânjea după el, la fel cum ea idealizase capitalismul și tânjise după el. — Carlos, să știi că eu chiar iubesc America. Foarte mult. — Mie mi-a pierit dragostea asta odată cu pensia și cu slujba. — Nu e un sistem perfect. Dar nici În altă parte nu-i mai bine. Kitty coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zidul, cel puțin, așa cum ochii lui, experți în materii minerale, puteau să perceapă, nu era construit din pietre ci din cărămizi refractare. În acest moment, umbra lui Marçal se proiectă din nou pe perete, Îți aduc vestea bună după care tânjeam de atâta vreme, spuse vocea lui, am fost promovat în sfârșit pe postul de gardian rezident, așa că nu merită să continui lucrarea, le explicăm celor din Centru că am închis olăria și vor înțelege, mai devreme sau mai târziu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
suntem pe picior de plecare. De două ori au uitat să-i dea de mâncare câinelui. Amintindu-și de timpurile de indigență, când speranța în ziua de mâine era singura hrană care-i rămăsese în multele ore în care stomacul tânjise după hrană, Găsit n-a cerut, dezinteresat de obligațiile lui de paznic, s-a întins lângă cușcă, vechea înțelepciune spune că trupul culcat suportă multă foame, așteptând, răbdător, ca unul dintre stăpâni să-și dea o palmă peste frunte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]