1,658 matches
-
singură țară din Europa ne găsim în raporturi bune; cu Italia. Și vreai să ne stricăm și cu ea?... Senzul acestei replici, nu tocmai plăcute, trebuie pus în legătură cu unele particularități ciudate ale personalităței lui Holban, și cu deosebire spiritului său tăios și rece. Și una pusă pe seama D-lui A.C. Cuza care pe la 1889 a condus, împreună cu Petre Missir și N. Volenti, ziarul Era Nouă, organul junimizmului politic. E greu de înțeles cum un spirit liber ca al d-lui N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cât ar fi vrut. Era primul lor sărut, un sărut mai mult furat și grăbit. Îi șopti la ureche un „te iubesc” și ridicându-și totodată o șuviță de păr parcă lăsată intenționat să cadă. Tăceau amândoi. El avea privirea tăioasă ca a unui diamant, iar tăcerea lor spunea foarte mult. Carlina simțea că obrajii îi iau foc. Își duse palmele amândouă pe față, se fâstâci, iar pofta de a vorbi părea să o fi părăsit. În locul unde se opriseră, cineva
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că și-o dorea pe Carlina de noră. După puțin timp, în casă năvăliră o droaie de fete aflate într-o vizită neoficială, dar văzându-le pe cele două persoane străine, se scuzară și se retraseră. Bătrânul, cu o privire tăioasă, îl întrebă pe Valentin: - Ce-i cu fetele astea? Sau e Anul Nou și umblă cu plugușorul și eu nu știu? Valentin se rușină că fusese descoperit și motivă că sunt prietene cu Tică, fratele lui mai mic. Locuința era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
căutând parcă ajutorul de acolo de undeva. În ultimul moment, Valentin îi aduse un bagaj cu haine și lucruri personale. I se păru că umerii lui erau atât de lați încât umplea salonul, iar privirea i-o găsi pătrunzătoare și tăioasă ca un diamant de sticlă. Ajunsă la locul destinat, la spitalul de chirurgie pentru copii, o luase în primire un doctor cu o prezență plăcută și o privire autoritară. Examină copilul, îi luă o analiză din ombilic și constată că
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și ne-au pus pe hartă, trăgând după ele și celelalte producții... Răzvan este „eminența cenușieș a filmului pur & dur made in Romania, omul care știe că e mai cool să creezi o modă decât s-o urmezi. Inteligența lui tăioasă și neliniștită strălucește pe schelăria sumbră a acestor filme ca un diamant mare cât hotelul Ritz, ascuns - din pudoare și eleganță - sub o husă jerpelită. Marfa, și nu banii (dialog cu Mihai Chirilov) „8. Nu se acceptă filmele de gen
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cei care, contra vânturilor potrivnice (și n-au fost puține) au susținut Patul conjugal încă de la premieră. Tip incomod, zbârlit uneori, cu motive bine întemeiate (vezi ”vântul de Libertate” !) contra criticii, Daneliuc plătește cu prețul unor cronici defavorabile o personalitate tăioasă și un simț al replicii ascuțite care se regăsesc, din fericire, și în filmele sale. Ca orice mare orgolios (dar care creator, vorba aia, nu e ?), nici Daneliuc nu e scutit de tămâieri interesante sau, la antipod, de „raderiș acerbe
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
să fi rămas, cu-atît mai mult cu cît astăzi iar voi avea o zi goală, ca aceea de ieri, și-mi voi pierde timpul umblînd de ici-colo, căutîndu-i pe cei de la construcții-montaj. La ieșirea din bloc mă întîmpină un aer tăios, de primăvară timpurie. Îmi strîng cordonul și-mi scot mănușile de piele din buzunarul de la piept al scurtei îmblănite, trăgîndu-mi-le din mers. Pe trotuar, în fața debitului de tutun, mă întîlnesc, ca de fiecare dată cînd ies de la Livia, cu același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vorbește despre consumul de oxigen în condiții normale de lucru, citind cifrele de pe o coală de hîrtie. Bărbatul blond și-a dus mîna la ochelari, i-a mișcat puțin și mă privește lung prin ei. Are o privire clară, deschisă, tăioasă ca un brici, de parcă ar vrea să mă despice și să citească ce scrie în mine. "Ușor, că nu-s din mămăligă!", îi spun în gînd și-l privesc lung, fix, ca într-un studiu reciproc, înaintea unui duel. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vostru... Fiul dumneavoastră, doamnă, se pricepe și la cultură? întreb eu. Sigur! se aprinde femeia fără să sesizeze tonul meu ironic. Cînd a fost copil, i-am pus în mînă cărți, nu ciomagul de păzit vacile... Îi arunc o privire tăioasă lui Ion și ies trîntind cu furie în urma mea ușa apartamentului. Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cum stam tristă și pustie la o masă, înăuntrul cafenelei au năvălit Lisette, Piticu și Mița R., cu trei domni zăpăciți și teribil de amuzanți: unul, tatăl Dinei Manole, din clasa V-a A. Am râs nervos și cu replici tăioase; erau amuzanți prostește, trăgându și cu picioarele în spate, când unul din ei se înclina să salute. Sunt vecinii mei de palier. La un moment dat, unul din ei mă întrebă: Cunoașteți cântecul cămilelor? Și începe strofa cu „dollarul“, după
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu trecutul, cum scrii că ai impresia că ți s’a întâmplat: nicio floare nu mai crește dacă se rupe din tulpină. Mica mea prietenă mică, iartă pe maman grognon. Se poate să nu-și facă apariția ca o rază tăioasă de soare de iar nă, în începutul acestei primăveri de stăpânire asupra Parisului?! Am scris strâmb. În biurou nu a mai rămas bun decât becul albastru de la pomul de Crăciun al copilăriilor tale succesive și lumina cade prost și greșit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
trimes pe Dorina cu scrisorile la R[ainer]; eu am avut școală de la 8 ½ la 12 ½; am mai întârziat la școală, unde era călduț (am mai stat cu spatele la calorifer). Am ieșit apoi într’o burască tomnatecă, cu ploaie rece și tăioasă ca niște ace lungi, reci. Abia am dejunat, și a venit o elevă; apoi, de la 5 ¼ la 7 ¼, Maria; pe divanul tău, cu haina de blană pusă peste picioare, Maria a ascultat eterna Jeanne d’Arc, tradusă. Asta se cheamă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tot ce-i aparține absenteistei, fiica dumneavoastră“. „Fiica mea nu este absenteistă, n-are de gând să nu se mai întoarcă. A plecat să-și dea doctoratul, are să vină înapoi de îndată ce îl dă.“ Atunci, cu o voce în același timp tăioasă și ironică: „N-o să se mai întoarcă. Am venit să confiscăm, confiscăm tot“. „[Poate] tot ce este al ei în casa asta - dar cele mai multe lucruri sunt ale mele.“ „Arătați factura.“ „Știți foarte bine că, acum câțiva ani, când cumpărai, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai mic vas, covoarele. Auzeam, din când în când: 1 m. 40 cm. pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea lor agresivă, tăioasă. La capătul puterilor, înghițindu-mi lacrimile și indignarea, îi urmam peste tot, vlăguită, umilită, revoltată. Nu voiau să mă lase să mă îmbrac. Eram în halat, cu picioarele goale în papuci. Le am spus: „Trebuie să mă îmbrac“. „Nu, nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Ce face? — Încearcă și el să treacă peste situație, ce să facă? zice tati. Acum e la Janice și Martin, bietul de el. — Dacă vrei să știi părerea mea, el e bine, s-a împăcat deja cu ideea, spune mami tăioasă. Janice, săraca, încă nu și-a revenit. S-a dat peste cap să le facă o nuntă frumoasă. Cine ar fi crezut că Lucy e în stare de așa ceva? Mașina oprește în fața casei și, spre uimirea mea, în parcare mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Incendiu, deși (stupid!) n-au venit la chioșcul din centru decît 5 (cinci) exemplare! La altele nimic deocamdată. Poate mîine să mai sosească ceva, dacă nu cumva e la mijloc un sabotaj. Azi am avut, la Cronica, o discuție foarte tăioasă cu culturalul ștefanache care mă condamnă dobitocește pe motiv că aș fi atacat Cronica, așa cum fac mereu (!), că lucrez cu ei de pe poziții de forță (!), că el însuși va răspunde fiindcă nu i de acord cu atacul la persoană. și
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de la Ateneu nu și-au dat seama că e un atac la persoană!”. Reacția mea a fost fermă în fața acestor infamii și invenții de om prostănac. îți amintești că acum un an ți-am zis că tot într-o discuție tăioasă acest ștefanache mi-a zis că „la Ateneu publică cei din Iași care nu știu să scrie și care la Cronica nu pot fi acceptați” . Dar, probabil, treptat se va convinge și dl Cîrneci că personajul de mai sus nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
rar, fapt pe care mi-l reproșează în scrisori. în schimb, l-am citit, și în manuscris și tipărit: proză, teatru, eseu, poezie. Scrisul său e dens, economic. Comentîndu-i debutul, îi remarcam, de pildă, acuitatea, pasele ironice, expresia neologistică, sicativă, tăioasă. Doza atent surprizele, combina subtil realitatea cu visul, aplica inteligent tușele lirice menite să emoționeze. în pofida calităților, n-a beneficiat de mari succese. Două sînt cauzele: una ține de firea sa nonconformistă, aparent arogantă și gata de sfidări, care îl
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
unei camere. d. „Cine te-a pus, dom’le, să-i dai ăstuia camera?!?” Scurtele mele clipe de liniște din marea de probleme zilnice se duseseră pe apa sâmbetei odată cu intrarea În viața mea a acestui individ venal, cu privirea tăioasă și lipsit de caracter. La data de 16 noiembrie 1988, În raportul său „strict secret” Își informase șefii că „Recrutarea a fost făcută la locul de muncă al celui În cauză (a mea, n.a.) și a durat 45 de minute
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
și el o groază de lucruri : ne e mult mai ușor să ne dăm seama dacă se pierde sau nu, dacă greșește sau nu. și în prima parte a filmului nu prea greșește. Cartea e făcută din frînturi de experiență tăioase ca niște cioburi, din frînturi de bătălie care lasă o impresie de înfrîngere și de futilitate. ̨ n film, frînturile sînt puse cap la cap, devin blocuri solide de experiență, bătălii mari al căror bilanț tinde să-i fie favorabil
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
unit pentru a se opune acestei solii din cer, și acelora care s-au unit cu El în lucrare. Neadevăruri erau răspândite pentru a-i strica influența, și în anumite momente după ce el declarase direct sfatul lui Dumnezeu, aplicând adevăruri tăioase în inimile ascultătorilor săi, o mare furie s-a aprins împotriva lui, și când a părăsit locul întâlnirii, unii l-au pândit pentru a-i lua viața... Dar îngeri ai lui Dumnezeu au fost trimiși pentru a-i apăra viața
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ca să ne dea colaci calzi pentru drum. Parcă mă zorea ceva sau cineva să plec cât mai repede și-i spun mamei că voi găsi colacii, când ne-om întoarce acasă. Apoi, același drum cunoscut spre Bârlad, cu un vânt tăios și rece în față și o fulguială ce anunța iarna. Așa am ajuns la Bârlad pe drumul știut și am mers la director acasă, fiindcă locuia în imediata vecinătate a școlii. Paul Constantinescu ne-a spus că, fiind sărbătoare, nu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
pe care le-am văzut în urmă cu 3-4 ani. Luni 24 iulie 1995- Creta- Hania (camping în afara orașului) Este ora 17.00. Stăm pe stâncile de care se sparg valurile Mediteranei. În zare se proiectează munții insulei, reci și tăioși. Marea are o culoare dumnezeiască. Liniștea mării răvășite ne odihnește și ne alungă spaimele prin care am trecut. Am călătorit de la ora 20.00 (duminică) până la 6.00 dimineața (luni). Am dormit pe punte. Puțin frig, puțină frică. Am debarcat
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de a face cu niciunul..." Au urmat câteva aprecieri care nu sunt din limbajul diplomatic și convorbirea s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]