1,682 matches
-
și cu un ochi vânăt. Atunci simți prima oară câtă forță avea Shams într-un singur braț și în torsul lui de zeu tânăr: — Pentru ce mă obligi să fac asta? Era mânios și dezamăgit, dar avea o furie rece, tăioasă, ca un pumnal, cum nu mai văzuse. — Dar tu cum suporți toate astea? Și pentru ce? Nu e treaba ta, ești prea tânăr ca să o știi și oricum nu m-ai înțelege. Se dusese acasă metehăind, ca după o înfrângere
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și a fost singura dată când s-a obosit să trimită un mesaj pentru taică-său: „Trebuie să găsim altă cale. Contul meu a fost înghețat, nu mai pot primi banii tăi prin bancă“. Omar se mâhni nesperat pentru felul tăios și obrăznicit al cuvintelor. Drept cine îl lua fiul lui? Vreme de două-trei luni, din pâlnia abundenței nu mai curse nimic pentru Caryan. Omar, care își plătea fuga și depărtarea, nu găsea nicio rezolvare. Artimon, care se îmbogățea cu greu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a-i pune ștreangul. Mahmoud Sharoudi se apropie de Ghazal și îi spuse aproape în șoaptă: — Tu ești sigură că vrei să vezi asta? — Sunt sigură, pentru că o vor ierta. Avocatul făcu câțiva pași mai în față și, în frigul tăios de dinainte de răsărit, își trimise cuvintele ca pe niște crâmpeie ale capitulării: — În numele lui Allah, Milostiv și Atotputernic, eu, Seyed Mahmoud Sharoudi, umil avocat al dreptății, vă întreb și vă rog: o iertați pe Shahla Jahed? Nu ea a ucis
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pe trotuarele pustii. - Încotro, cucoană? întrebase birjarul. - La Cuțarida! răspunsese Lina, și privise cerul de vară. La podul Basarab, semafoarele verzi și roșii clipeau deasupra liniilor ferate. În dreptul Grantului o cotiră spre mahalaua lor. Simți de departe aerul rece și tăios, plin de miresme, al gropii. - Dii! îndemna iepele vizitiul somnoros. De aici se vedea câmpul acoperit de curți până la Tarapana. Cuțarida rămăsese între aceste două șei bătute, golașă și rară, întretăiată de maidane. La Spiridon ardea încă o lumină. Își
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fel de reacție. Matthew nu se prindea niciodată la glume. Dacă cumva reușea să devină regizor, era mai bine să rămână, la capitolul comedie, la Pinter sau Gogol. Avea la fel de mult simț al umorului ca Strindberg după o ceartă extrem de tăioasă cu nevasta. MM îmi făcu semn cu mâna din capătul celălalt al camerei, să mă apropii. Părea prinsă într-o conversație serioasă cu Tabitha, cu Sally și cu un bărbat înalt și uscat cu barbișon, care era Thierry, coregraful. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ce se întâmplă, acum cinci minute n-aveam nimic. — Sigur că da! spuse Paul, care era clar că nu o credea. Iei ceva? Bineînțeles că nu! Ce prostii spui! Era clar că Violet încercase să-l atace cu această replica tăioasă, dar, cum nu se deslușea prea bine ce spusese, atacul nu avu nici un efect. —Mie așa mi se pare. Sally își vâră degetul în cafeaua lui Violet, pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privirile de la mine la Violet și apoi la Janey. —De ce chicotiți? Aș putea să știu și eu? —Sam și cu mine tocmai discutam despre cum ești în pat, Huge, zise Violet cu veselie. — A, minunat, spuse Hugo cu un sarcasm tăios. Dar, vă rog, fără subiecte care pot să mă jeneze cu adevărat, cum ar fi câte cubulețe de zahăr îmi pun în cafea sau dacă dorm pe partea stângă sau pe dreapta. Vorbiți cât vreți despre cât de mare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
profită imediat de situație. — Cred că e foarte adevărat, zise ea. În plus, de unde știm noi că a pățit ceva cu adevărat? Se prea poate să fi inventat totul - telefonul, antihistaminicele... — Dar tu de unde știi? zise Hugo, pe un ton tăios. Păi toată lumea știe, zise Helen, cu dezinvoltură. Și, dacă vrei să afli adevărul, nici n-o cred prea mulți. E cam tras de păr totul, nu vi se pare? —Vulpea și strugurii. Hugo îi tăie avântul. — Dacă ai fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de a face din viața sa și a celorlalți o veșnică perioadă de post. Părerea mea fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane îmi contrariau totuși credința intimă. Faptul că un papă afirma, așa cum o făcea Adrian: „Îmi place sărăcia!“ n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o acțiune premeditată“. Parcară pe strada Yad Harutzim și intrară direct în clubul Blondie. Zgomotul te izbea din prima, un ritm săltat pe care Maggie îl simțea în măruntaie. Era un bombardament constant de lumină, care includea și o rază tăioasă ce mătura ringul de dans ca un reflector de poliție. Locul nu era nici pe departe plin, dar puteai totuși vedea deja trupuri suple, transpirate, la tot pasul. Pe Maggie o izbi multitudinea de figuri. În fața ei erau două fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar dacă nu voi mai fi aici, va fi datoria ta să găsești tăblița. Am pus-o la păstrare într-un loc unde doar tu și fratele meu ați putea-o găsi. Știu că noi doi am avut câteva dispute tăioase, mai ales în ultimii ani. Dar acum vreau să le lași la o parte și să-ți amintești de vremurile bune, de acea călătorie pe care am făcut-o împreună la Bar Mițva. Ce am făcut în acea călătorie, Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
creștine, păcătoșii care nu puteau trece puntea erau azvârliți în Iad. Legendele medievale vorbesc despre "o punte ascunsă sub apă" și despre un pod-spadă, pe care eroul (Lancelot) trebuie să-l treacă desculț și cu mâinile goale: puntea este "mai tăioasă decât o coasă", iar trecerea se face "cu suferință și durere". În tradiția finlandeză, o punte acoperită cu ace, cuie, brice străbate Infernul: pe ea trec atât morții, cât și șamanii, în călătoria lor spre lumea de dincolo. Descrieri asemănătoare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
rețin nenumărate mingi; sau un fluture Camberwell Beautys, exact de aceeași vârstă cu idila noastră, Încălzindu-și la soare aripile negre vătămate, cu marginile Înălbite de hibernare, pe speteaza unei bănci din Grădina Alexandrovski; sau dangătele clopotelor catedralei În aerul tăios, deasupra albastrului Întunecat al apelor unduitoare ale Nevei, eliberate cu voluptate de ghețari; iarmarocul din zloata presărată cu confetti de pe bulevardul Gărzii Călare În Săptămâna Mâțișorilor, cu vacarmul lui de scheunături și pocnituri, cu jucăriile lui de lemn, cu strigătele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
suprafață, care putea fi spartă ușor cu periuța de dinți, În multe ace, producând un clinchet, care, retrospectiv, are pentru auzul meu americanizat un farmec festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste pijama, cu o pungă voluminoasă pentru burete sub braț. Nimic pe lume nu mă putea convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
La distanță de alte câteva mese, un alt cunoscut, prozatorul Tolbaru. Suntem aproape congeneri. Am trecut cam prin aceleași trepte inițiatice, el oarecum mai speriat, mai reticent. Simțea că nu-i primit, că nu putea să se acomodeze atmosferei oarecum tăioase, corozive dintre noi. Umbla mereu cu o sacoșă de plastic în care avea câteva dosare burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau de transcris. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-am întors să plec. —Mamă? — Da? —Nimic. E-n regulă. Am clătinat scurt din cap și l-am lăsat în pace. În drum înapoi spre bucătărie m-am oprit în fața dormitorului meu. Nu mă simțeam bine - schimbul de replici tăioase cu Charlie și teama de a-l vedea pe Ben atât de absent și izolat mă neliniștiseră. Dacă intram atunci în dormitor, sub pretextul de a-mi trece rapid peria prin păr, știam că nu mă voi mulțumi cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
am continuat eu. Doar nu vrem să-ncepem să creăm precedente, nu? —Tată, taci, a mormăit Ben obosit către bolul cu hrană umezită. N-am chef. Oricum... știi tu. —Pardon? Adică, îmi cer iertare. (Da, îmi cerusem iertare pentru comentariul tăios, dar de ce să fi zis și pardon?) Cum adică știi tu? — Păi, și păru din nou jenat când împinse bolul la o parte, lăsându-se pe spate în scaun. Știi tu... seara trecută. Cu asta chiar m-au trecut fiorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
stând deschisă pe suprafața de sticlă, arăta insuportabil de drăguță și de mișcătoare. Am stat pe scăunel, privind-o îndelung. Nu era deloc ciudat din partea lui Charlie să se comporte cum o făcuse, m-am gândit-oare de ce fusesem atât de tăioasă și cinică pentru un gest atât de atent? Uneori mi-era scârbă de mine, pe cuvânt. Totul e-n ordine când îmi pun micuțele mele costume elegante, de afaceri, și-mi adun la un loc hârtiile și mă duc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aia! Am destule pe cap, fără să-mi mai fac griji și pentru asta, acum, m-am gândit eu, dar trebuie să fiu mai atentă și cu latura cealaltă: emoțiile și restul. Știu ce autoritară devin câteodată, și cât de tăioasă. Trebuie să-ncetez. Am privit în oglinda mesei de toaletă, căutând un baton de pudră de obraz și un ruj. Am râs de mine când mi-am dat seama că fac exact lucrul la care strâmbasem din nas dintotdeauna: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
telefon. Nu încape nici cea mai vagă asociație. E ca și cum ai încerca să compari un leopard cu o veveriță, cu un coyot, cu un colibri. Nimic nu mi se pare mai nesăbuit, mai imposibil! Necunoscuta c o femeie tânără, dură, tăioasă și incomodă, al dracului de deșteaptă! Un creier de milioane! Asta făcea carieră în Cosa Nostra. Pe când cealaltă... Doamne sfinte! Merita s-o auziți discutând cu motanul sau în general bătând câmpii despre tot felul de fleacuri. Aveam la un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
istoria. * E timpul ca neantul timpului să își piardă autonomia, forța de seducție; e timpul ca timpul neantului să devină timpul meu. * Marile întrebări ale omului nu mai ai finețea de a le ridica. Ai nevoie de întrebări cu zâmbet tăios, malițios, prin care să umilești timpul, să l castrezi și să-l dai afară din minte. Cum ai putea să înnebunești, ca să te poți plimba în afara timpului? Cum să mori fără ca timpul să-și ia partea? * „Viermii care atacă varza
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dintre aceștia îl vede și-și informează șeful direct despre ce a văzut, și dacă acesta transmite informația superiorului imediat, iar acesta, directorului poliției, și acesta ministrului de interne, e sigur și știut că albatrosul va cârâi cu cel mai tăios ton al glasului său, N-are rost să veniți să-mi povestiți ceva ce știu deja, spuneți-mi ce trebuie să știu, adică, ce pune la cale nemernicul ăla de comisar. Strada e mai plină de lume decât de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
explodând de entuziasm. Observând că Gerski o cerceta atent cu o privire dezaprobatoare, adăugă repede: Doar mă știi, Gerski... niciodată nu e vorba doar de afaceri pentru mine, nu? —Nu vreau să te Încurci cu cineva ca Monterey, spuse Gerski tăios. —Și de ce nu, mă rog? Întrebă Lauren, cu un zâmbet strecurându-i-se pe buze. Gerski doar se uită la ea și oftă. Apoi Oksana spuse: —Este serdtseyed. E un ... cum Îi ziceți voi? - mâncător de inimi de frunte, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
își organizeze viața - sau ceva care să semene a viață. Cel mai adesea, aceste tentative de sociabilitate sfârșeau în tăceri dureroase. Prietenii vechi, care îl țineau minte ca pe un elev strălucit și un partener de conversație cu un umor tăios, se arătau oripilați de ce i se întâmplase. Tom ieșise din rândul celor aleși, iar prăbușirea lui părea să le clatine încrederea în ei înșiși, deschizând o perspectivă nouă, mai pesimistă, asupra propriului viitor. Nu ajuta nici faptul că Tom se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
le vadă rapid - neașteptându-se la nimic, pregătit pentru o dezamăgire - și a înțeles că ceea ce vedea era opera unui mare artist. Smith avea de toate. Îndrăzneală, culoare, energie și lumină. Siluete care se învârteau printre tușe de culoare sălbatice, tăioase, vibrând de un vuiet trepidant de emoție, un strigăt uman atât de profund, de adevărat, de pătimaș, încât părea să exprime în același timp și bucuria, și disperarea. Pânzele nu semănau cu nimic din ce mai văzuse Harry vreodată, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]