4,810 matches
-
repeziră caii lor unul asupra celuilalt, în noapte, pe pajiștea cea verde. Loviturile înfricoșătoare erau date și primite în lumina lunii. Agrican lupta plin de turbare. Roland era mai rece. Lupta a durat mai bine de cinci ore când regele tătar, furios că i se da atâta de lucru, a repezit adversarului său o lovitură neînchipuit de puternică. Aceasta-i tăie scutul în două, de parcă ar fi fost de lemn și, cu toate că din Roland nu se putea scoate picătură de sânge
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Atât de formidabilă a fost, apoi, lovitura pe care paladinul i-a dat-o la rândul său, încât nu numai scutul, dar și întreaga armură de pe trupul lui Agrican a fost prefăcută în bucăți, rupându-i și trei coaste pe deasupra. Tătarul răgând ca un leu, a ridicat paloșul cu furie crescândă, repezind în coiful paladinului o lovitură așa cum acestuia nicicând nu-i fusese dat să mai primească din mâna unui muritor. Pentru o clipă i-a luat simțurile. Vederea i s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
scape din castelul vrăjitoarei. A hotărât să se ducă la fața locului pentru a-și satisface curiozitatea. Flordelis, nădăjduind să-l găsească pe Florismart alături de Roland, a consimțit să-l însoțească. In acest timp, mare harababură se stârnise în tabăra tătarilor, după moartea lui Agrican. Regele Galafron, sosind cu o armată pentru salvarea capitalei sale, Albracca, a atacat tabăra vrăjmașă, spulberând totul dinainte-i. Rinaldo, sosit tocmai atunci la fața locului, privea ca un spectator indiferent, când a fost zărit de către
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
l-a întrebat cu ce drept purta armele troiene. Rogero și-a declarat obârșia și neamul apoi, l-a întrebat la rându-i pe cavaler cu ce drept purta însemnele lui Hector. Străinul răspunse: Sunt Mandricardo, fiul lui Agrican, regele tătar, pe care Roland l-a ucis mișelește. Spun mișelește pentru că în luptă dreaptă n-ar fi putut s-o facă. În căutarea lui am venit aici, cu gândul să-mi răzbun părintele și să-i smulg din mâini Durindana, spada
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
neamului frigian. Dedesubt se aflau gravate următoarele cuvinte: “:Muritorul care va strânge acest scut va trebui să fie tot atât de puternic ca și Hector. Fecioara, sărind de pe cal, a adus omagiul său armelor făcând o plecăciune până la pământ înaintea lor. Regele tătar și-a plecat și el capul, plin de respect, apoi apropiindu-se de scut, l-a atins cu sabia. În clipa aceea un cutremur a zguduit pământul și drumul pe care intraseră se închise. A urmat un altul și o
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Gradasso, care-l însoțea pe Mandricardo. Gradasso a pretins un drept de întâietate asupra Durindanei, pentru obținerea căreia el se aventurase (după cum am povestit la început ) în acea îndrăzneață expediție asupra Franței. S-a iscat astfel o ceartă între regele tătar și cel al Siricanei. Pe când ei discutau din ce în ce mai aprins, un cavaler a sosit la fața locului, însoțit de o tânără fată, și Rogero le-a explicat pricina neânțelegerii celor doi. Cavalerul era Florismart, iar tovarășa sa, Flordelis. Florismart a reușit
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
se încrucișau umplând văzduhul de larmă. Zebrino dibaci și sprinten, a reușit o vreme să scape de loviturile Durindanei, dar în cele din urmă s-a ales cu o rană adâncă la gât. S-a prăbușit de pe cal, iar regele tătar a plecat cu prada victoriei sale.
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să ne rugăm precum marii voievozi înaintea bătăliilor și să luptăm. Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Horea, Cloșca și Crișan, moții lui Avram Iancu nu au vrut să mai îndure asupririle și cruzimea dușmanilor (turci, tătari sau maghiari). Astăzi ne resemnăm și așteptăm degeaba... Istoria noastră nu mai are continuitate. Ignorăm tot ce au îndurat și clădit înaintașii noștri și rătăcim cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul împăratului, vede ca la lumina
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Bârladului din toate colțuruile Moldovei. Cu cele ale pregătirilor făcute de locuitorii din satele Bucovinei pentru primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților și ale apropiatei intrări a sătenilor din Vrancea În dispozitivul de apărare În eventualitatea avansării unei părți a trupelor agresoare spre pasul Oituzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru nu spuse nimic. Combină un atac frontal cu o Întoarcere rapidă, finalizată printr-o fandare menită să străpungă pieptul adversarului. - Prea lung... spuse căpitanul. Fandarea e bună În dueluri clasice, nu aici, unde lupta e sălbatică, iar turcii și tătarii nu știu să danseze menuet. Dar deplasarea e bună, tehnicile corecte... iar forța loviturilor e absolut neașteptată. De unde naiba ai atâta putere, Alexandru? De la pictură? Tânărul nu răspunse, continuând seria atacurilor cu toate tehnicile Învățate de la Fabio Foscolo. Ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trădare. - Eu cred, Cosmin, spuse Ștefan pe tonul prietenesc pe care Îl Întrebuința când nu era nimeni de față și barierele dintre ei cădeau, că neliniștea ta vine din altă parte. Ai tot amânat cererea În căsătorie. Ba că dau tătarii, ba că dau turcii. Ba că e iarnă, ba că e vară. După mintea mea, ba că nu e de față Alexandru, ba că nu ai nici o veste de la băiatul tău cel mic, pe care Îl tot aștepți de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți. Unul din ei avea trăsături turcești, era Îmbrăcat În uniformă de spahiu și părea a fi comandantul trupelor. Celălalt era tătar și purta o mantie roșie. Lui Oană i se păru că Îl văzuse cândva, dar nu-și putea aminti unde și când. - Căpitane Oană! spuse comandantul turc cu un glas puternic, dar calm. Nu avem nimic cu oamenii tăi! Poruncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că Apărătorii au părăsit moșia Brăneștilor. - Și acum, căpitane, spuse spahiul, coborând treptele pridvorului, ne vei Însoți Într-un loc În care vom avea multe de discutat... Avem drum lung de făcut. - Ai promis că mi-l lași mie! strigă tătarul, cu o expresie de furie pe față. Ai promis! Am organizat totul numai ca să-l prind! Oană Își aminti brusc unde văzuse acest chip. Îl văzuse demult, dincolo de Nistru. Ogodai. Căpetenia tumenului din vestul Hanatului Crimeii. Fratele lui Kubilai, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lucruri care ne interesează. - Da, zâmbi amar Oană. Printre altele, cum l-ați putea Înlătura pe Ștefan. Care este rețeaua Apărătorilor. Ce misiuni au. Cum puteți Îngenunchea Moldova. Cum puteți trece totul prin sabie. Femei și copii. Specialitatea lui Ogodai. Tătarul tresări și scoase iataganul. Brațul lui Ali Beg Îl opri. - Spahii sunt ai tăi... șopti Ogodai. Dar arcașii sunt ai mei. Iar Oană e În mâna mea. - Să nu faci vreo prostie... Îi răspunse Ali. Omul acesta ne trebuie viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților. Două i se Înfipseră În umărul stâng, una Îi trecu prin brațul drept și ultima Îi străpunse coapsa piciorului stâng. Arcașul Simion se trânti În zăpadă și ridică repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ienicerilor, comandantul turc se aplecă asupra căpitanului. Cu două minute mai devreme făcuse același lucru, dar nu depistase nici un semn de viață. Profitând de neatenția ienicerilor, Ogodai scăpase și, deși Oană era străpuns de săgeți, Îi tăiase pieptul cu iataganul. Tătarul fusese imobilizat de oamenii lui Ali, dar era prea târziu. Acum se aplecă din nou, sperând nebunește că o minune s-ar fi putut Întâmpla. Își lipi urechea de pieptul căpitanului și rămase așa aproape un minut. Se ridică, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care lucrase șase luni la prinderea lui Oană, cu rețeaua lui de tătari care știau ce se Întâmplă În Moldova și la malurile Dunării. Sultanul poruncise colaborarea cu reprezentantul Hanului Crimeii, iar Ali se supusese. Dar era conștient că Ogodai nu aștepta decât primul prilej să ucidă prizonierul. Ceea ce ar fi anulat Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind, prin perdelele de ceață, siluetele unor călăreți grăbind spre adâncurile pădurilor de pe malul celălalt. Apărătorii se Înșiruiră de-a lungul malului, Încercând să-și dea seama ce se petrecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea la bordul primului vas de luptă care reușise să spargă gheața nu Întâlniseră nici un suflet de om pe malul celălalt. În primele sate de tătari din Dobrogea nimeni nu auzise de vreun grup de spahii care ar fi putut trece Dunărea cu câteva zile Înainte. Nici urme nu se găsiseră nicăieri. Se dovedi, apoi, că nici un grup de fugari nu se Îndreptase spre Țara Românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană, viu sau mort, pentru a-l duce la Istanbul. A doua era spre sud-vest, spre cetățile Vidin și Nicopole, care ar fi putut adăposti trupele de spahii revenite de la Brănești. A treia era spre est, În teritoriile locuite de tătarii Hanatului de Crimeea. Echipele primiseră deja poruncile de a semnaliza găsirea căpitanului și numărul dușmanilor care-l dețineau, dacă acesta era mai mare de o mie de luptători. Dacă era mai mic, voievodul autorizase angajarea luptei pentru recuperarea lui Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trupele de cavalerie care sosiseră În marș forțat În sudul Moldovei aveau să se pună În mișcare, declanșând un atac fulger asupra zonei În care fugarii ar fi fost reperați, indiferent dacă aceasta se afla sub stăpânirea otomanilor sau a tătarilor. Era un act de război pe care Ștefan și-l asuma. Căci, În definitiv, nu era decât replica dată unui act de război care Îl precedase, anume intrarea pe teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate, alcătuite din turci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
un act de război pe care Ștefan și-l asuma. Căci, În definitiv, nu era decât replica dată unui act de război care Îl precedase, anume intrarea pe teritoriul Moldovei a unei forțe de comando aliate, alcătuite din turci și tătari. Nimeni nu dormise la Cetatea Albă În noaptea Sfântului Ștefan. Fuseseră pregătite planuri de salvare, fuseseră primiți curieri care aduceau vești. În jurul orei 2.00 se Întorseseră Apărătorii aflați sub comanda căpitanului Petru Ilaș. Scotociseră toată moșia Brăneștilor și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oană colaboraseră serviciile de informații ale imperiului și cele ale hanatului, și, din semnele descrise de Simion, mai rezulta că operațiunea fusese condusă de ordinul Cuceritorilor. Șarpele și săgeata fuseseră văzute pe echipamentul comandantului spahiilor, dar nu și pe veșmintele tătarului. Simion relatase și despre o discuție Între căpitanul Oană și cei doi șefi ai agresorilor, dintre care unul, anume tătarul, părea a-i fi cunoscut, căci Oană i se adresase direct și chiar scosese spada, avansând spre el. La distanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]