2,223 matches
-
mîine mai repede, după acustica sălii și după dispoziția instrumentiștilor. Ideea că o partitură trebuie cîntată invariabil în același tempo aduce cu dorința de a gusta un vin bun cu ochii pe cronometru. Un dirijor obsedat de rigoarea metronomică a tactului pierde din vedere nimbul sunetelor, intensitatea lor, și de aceea el jertfește densitatea în favoarea duratei. S-ar putea spune că expresivitatea nu se capătă decît printr-un tempo lent, dar senzația de lentoare apare abia la audiția unei înregistrări, fiindcă
Sunetul crud by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3202_a_4527]
-
răscolitoare pot fi în ochii lui, fie, în cazul în care ți se întîmplă să afli mai mult decît s-ar cuveni, nedîndu-i de înțeles că știi ce n-ar fi trebuit să știi. Ipocrizie? Să-i spunem mai degrabă tact, discreție și bun-simț. Conform acestei optici, discreția nu e atît o virtute morală, cît mai curînd o cerință psihologică. Ea îți dă de înțeles că nu e bine să-ți întinzi antenele curiozității mai mult decît îți cere instinctul de
Binefacerile secretului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8159_a_9484]
-
un câine („o corcitură de terrier”), ce-i apare în prag de nicăieri și care, în fotografiile pe care i le face, se situează undeva între lumi, între aici și dincolo, în încăpere sau dincolo de pragul ei, spărgând astfel - cu tact narativ - opoziția binară exterioritate vs interioritate sugerată până aici. Discursurile celor trei prieteni - înainte de tăcerea lor finală - adună, de fapt, în registru minor, minuscul, temele mari și general-umane: vârstele succesive (copilăria, maturizarea, moartea) și melancolia trecerii timpului, singurătatea, contemplația, raportarea
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
interpretările critice de care aceasta a beneficiat de-a lungul vremii, în special în timpul vieții autorului? Și, în sfârșit, cum se împacă măiestria literară evidentă a autorului cu orizontul minor, la fel de evident, al creației sale? Trebuie subliniat, de la bun început, tactul critic care a guvernat alcătuirea acestui volum. Oricât de popular a fost la un moment dat scriitorul (în anii '30 ai secolului trecut), voga sa s-a stins demult. Condiția hibridă a discursului său, în care nota umoristică simulează mai
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
Jocul de-a... grația l Aniversarea Studioului de dans Hellena Ganser S-au împlinit 15 ani de când Studioul de Dans Hellena Ganser există în Timișoara ca una dintre cele mai fericite alegeri pentru educația copiilor cu aptitudini artistice. Grația, blândețea, tactul pedagogic deosebit al balerinei Hellena Ganser, metodele de învățare care atenuează prin jocuri și exerciții libere efortul deosebit pe care îl presupune baletul i-au clădit în timp o reputație solidă și i-au adus rezultate notabile, căci Studioul său
Agenda2005-25-05-general11 () [Corola-journal/Journalistic/283836_a_285165]
-
grele, de îngheț, de înăsprire ideologică, de amestec din ce în ce mai brutal, terorist, al forurilor administrative și de partid în felul cum era concepută revista. Sumarele, macheta, toate textele erau controlate cu strictețe și a fost nevoie de suplețea, de inteligența de tactul lui George Ivașcu și, desigur, de nu puținele compromisuri pe care le-a făcut, pentru a nu ceda chiar totul, pentru a păstra în revistă zone frecventabile literar, decente și câteodată admirabile. Marele câștig al revistei a fost acela că
Patru decenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/7986_a_9311]
-
și cu Leonard, într-un mènage à trois pe care îl numim așa pur și simplu fiindcă nu avem alt termen mai potrivit. Aranjamentul a fost de o discreție absolută și se pare că a funcționat în mare măsură datorită tactului și sensibilității celor doi, Trekkie și Leonard, pentru că în definitiv cel care categoric avea o legătură extramaritală era totuși Ian Parsons (cu Norah Smallwood). Asemenea concatenări amoroase sînt mai degrabă comune în lumea artistică și literară. Tocmai de aceea e
Noi scrisori de dragoste by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16073_a_17398]
-
lapidar, fără acuze retrospective și fără risipă de lamentări inutile. Autorul nu pare să fie o natură afectivă: din dispozițiile fondului său sufletesc, ironia e umoarea predilectă, umorul salvîndu-l de pericolul de a aluneca în zone vindicative. Adrian Oprescu are tactul de a nu-și chinui cititorul printr-o etalare drastică a atrocităților carcerale. Nu are nimic din directețea frustă a lui Bordeianu, păstrîndu-și în schimb acuitatea unui ochi atent la detalii. Autorul ne prezintă suferința protagoniștilor într-o formă atenuată
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
ca ele să funcționeze mai departe și să se și descotorosească de iritantele datorii financiare, ba încă fără să i se aducă nimănui mâhnitoare jigniri prin neavenite întrebări, cu atât mai bine. Este dovada că trăim într-o lume a tactului și a gingășiei față de sensibilitatea semenului. Cum arată, în saci bancari, cincisprezece mii de miliarde de lei, în bancnote și în monedă, în câte dube ar trebui transportați și în câte încăperi ar încăpea bănișorii aceștia, ce s-ar fi
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
de un om de diferența ideologică care îl desparte de el. Cu alte cuvinte, știe cînd tensiunea ivită între doi oameni e provocată de o chestiune de principii și cînd e iscată de un conflict uman. De exemplu, Tismăneanu are tactul de a nu intra în corul adversarilor lui Sorin Antohi și nici în cel al denigratorilor lui Paul Goma (caz iscat de publicarea Săptămînii roșii). Îi cunoaște prea bine pe amîndoi pentru a nu le mărturisi fiecăruia, între patru ochi
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
poeticii în cauză. Ea se ferește de excesul abstragerii, de scrîșnetul conceptelor goale, sprijinindu-se mereu pe o materialitate ce-o legitimează. Evident că boala, îmbătrînirea, uzura organismului reprezintă un impas grav al condiției d-sale psihofizice, însă autorul are tactul de a nu-i opune un spectru al considerației abstracte, ci imaginea unei dematerializări relative, id est un proces al materiei puse în chestiune: Se scorojește, tencuiala de pe oasele mele/ cum de pe pereții/ unei case nelocuite.// Ce zugravi/ vor putea
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
a ajuns la sfârșitul istorisirilor. Regret că nu am îndrăznit să îl întreb pe Mihai Cimpoi la ce se gândește în acele momente de reverie fulgerătoare. Am reușit să stăm de vorbă pe îndelete doar atâta timp cât am realizat acest interviu. Tactul și placiditatea cu care duce la capăt tot ceea ce începe se regăsc în răspunsurile sale (unele - mult prea cuminți). Recitindu-le, mi-am amintit de prima noastră întâlnire, de felul în care înainta cu pași măsurați, prin cohorta de umbrele
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
Numai că atunci cînd un logician invocă bunul-simț, trebuie imediat să intrăm în alertă, căci, prin excesul de formalism gol pe care îl cultivă, logica e o discipină căreia îi lipsește cu totul bunulsimț. E ceva monstruos și lipsit de tact în ambiția de a controla lumea prin inferențe perfecte pe care le exprimi într-un cod de simboluri abstracte și de aceea, cînd Russell își părăsește empireul logic pentru a coborî în arena promiscuă a eticii sociale, merită să-i
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
cele două mâini, coordonată invers de către cele două emisfere ale creierului uman. „Tocmai de aceea pledez pentru folosirea ambelor mâini în aceeași măsură, încă din fragedă copilărie”, îmi spune doamna Goian. „Obligând copilul de trei ani, firește în limitele unui tact pedagogic, să folosească cu aceeași mobilitate și mâna stângă, obții în timp și o vorbire mai sintetică”, explică ea în continuare. Pentru bătrânii din Variaș, este de asemenea o cale de a ieși dintr-o izolare specifică vârstei, când practic
Agenda2005-21-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283727_a_285056]
-
dublă disimulare, a valorii autorului abordat (evident, atunci cînd aceasta există!) și a personalității parodistului. E un omagiu sau o defăimare? Echivocul ce ia naștere e unul care reflectă raportul incert, melanjul echivoc dintre aparență și esență. Constantin Ardeleanu vădește tactul de a-i lua în colimator pe autorii cunoscuți, începînd cu cei „mari” ai interbelicului (Arghezi, Bacovia, Ion Barbu, Blaga, Fundoianu), lista însăși sugerînd o selecție pozitivă. Dar ceea ce ne-a reținut atenția a fost mai cu seamă capacitatea d-
Un parodist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3457_a_4782]
-
carte de discretă apologetică religioasă, asta însemnînd că Ward nu-și dezminte stofa de predicator dedicat unei credințe. Pastorul nu face figura unui comentator dezinteresat, ci intră în rolul unui propovăduitor angajat, atîta doar că o face cu măsură și tact. Indiferent că rezonezi sau nu cu ideile cărții, virtutea ei principală e pedagogică: un tom de popularizare în marginea unor controverse cărora nu le poți tăgădui fascinația filosofică. Autorul e un grijuliu colecționar de bizarerii științifice: telepatia particulelor subatomice (două
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
aș fi așteptat, nicidecum, să le recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas, primul ei volum: Arhanghelii nu mor. Virtutea de căpătîi a cărții e tactul comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui roman fără antecedente, care-și ia, lejer, toate riscurile: al persoanei întîi și, pe deasupra, al amintirilor caligrafice și miresmate, fără zăgaz la ce numeam, devreme în anii de școală, ,expresii frumoase". Comparații
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
recupereze un prozator la debut. O prozatoare, de fapt, Anca Maria Mosora (pseudonimul Ancăi Dumitru), care a publicat, de curînd, la Humanitas, primul ei volum: Arhanghelii nu mor. Virtutea de căpătîi a cărții e tactul comparației. Nu întîmplător vorbesc de tact în fața unui roman fără antecedente, care-și ia, lejer, toate riscurile: al persoanei întîi și, pe deasupra, al amintirilor caligrafice și miresmate, fără zăgaz la ce numeam, devreme în anii de școală, ,expresii frumoase". Comparații migălite, riduri subțiri de peniță pe
Doi, trei, cîte cîți vrei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11069_a_12394]
-
acest adevăr cu privire la denigrarea poetului național al românilor de pretutindeni. Societatea literară și culturală Junimea din Iași a avut în fruntea ei un arhitect de "talia" lui Titu Maiorescu, secondat de un constructor abil, în persoana lui Iacob Negruzzi. Cu tact și perseverență, cei doi fondatori, din cei cinci ai Junimii, au reușit, prin Convorbiri literare, să introducă în literatura și cultura română spiritul critic, adică să așeze "naționalitatea în marginile adevărului", cum scria Eminescu în articolul Naționalii și cosmopoliții 9
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
reflecțiile lui Baltasar Graián. Într-o vreme în care de la tribuna Parlamentului și în talk-show-uri se spun vrute și nevrute, cînd stridența vocii ține loc de argumente, o idee precum aceasta ar trebui să dea de gîndit: Nimic nu cere mai mult tact decît adevărul (...)". Comentează, în continuare, autorul, "politicianul prudent știe cînd să vorbească și cînd să tacă, știe cînd să acționeze cu emfază și cînd să se retragă discret. Din acest punct de vedere, afirmă Gracián, a ști și a ști
Fascinația terțului inclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10569_a_11894]
-
E ultimul tube american. Îi dau drumul. Începe dansul. Mai sting din lumini. Din cheminée trei buturugi uriașe aruncă o dogoare roșie. Mă simt ca la o feerie haiducească, sau western american. Ho, ha, ha! fac dansatorii, și totodată bat tactul din călcâi. Așa cere dansul cel nou. Nu mai știu cum îi spune, dar Mercedes și Virginia (americanca) îl cunosc bine. E tot mai mult antren, deși încă n-au apucat să cânte cocoșii de miezul nopții... - Da! Așa au
Addenda la Troica amintirilor de Gh. Jurgea Negrilești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12953_a_14278]
-
în căsătorie. Spectacole importante și pentru cariera lui și, deopotrivă pentru trupa din Brașov, care i s-a dat pe mînă cu răbdare și generozitate. Am observat priceperea acolo cu care a finisat aparițiile și relațiile între protagoniști, conducîndu-i cu tact spre performanță. Revizorul mi se pare o etapă pe care avea nevoie să o străbată în munca sa atentă cu actorii. O etapă dificilă, dar o probă importantă. Dacă pînă acum s-a ocupat de portrete, de data asta manevrează
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
lupta cu sarasinii, să nu cruțe nici bunurile evreilor acaparate într-un fel atât de rușinos. Să fie lăsați în viață, dar să li se ia banii.. "Cum se face că un om de cultură ca Petre Venerabilul, cunoscut pentru tactul și înțelepciunea sa, încerca să-l facă pe regele Franței părtașul unei politici pe care nici papa nu o îngăduise? Răspunsul se desprinde singur din înseși rândurile lui Petru Venerabilul. El voia astfel să-l împiedice pe Ludovic al VII
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
perceput. Tăcerea lumii devine insuportabilă pentru ureche. Sub acest unghi de vedere, putem atribui fiecărui simț o latură a vieții spirituale: auzul e organul sensului în viață (teleologia), gustul e simțul frumosului (estetica), mirosul e flerul adulmecării numenului divin (teologia), tactul e simțul cunoașterii prin contopire (iubirea și mistica), iar văzul răspunde de ierarhia morală (tot ce ține de ținută și atitudine - postúri eminamente etice, din care poți ghici caracterul unui om -, poate fi percepute prin văz, nu prin alte simțuri
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
cuprinse în Paloarea induce senzația neliniștitoare că asistăm la o diafană survolare cu aripi metalice. Suntem părtași la o lume ce își duce existența între cârjele bine fixate cu vedere spre moarte. Versurile simple, austere, puternice, cu nuanțe metalice, au tactul ciocanului din sălile de judecată și rama dură a pasajului numit viață. Ioan Morar scrie o poezie epurată de efecte stilistice, cu tonuri apăsate, grave, ce impun solemnitatea Palorii. Ele reconfirmă vocația de profet sumbru a poetului, de conștiință lucidă
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]