3,451 matches
-
oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene, care te robești pântecului și nu-ți dai câtuși de puțin osteneală minții, te-i face popă popă, ca taică-tău, când s-o pustnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului Vituperație colosală. Prost cum e, Nică i se plânge lui taic-său, popii Oșlobanu. Acesta e un zbir, un apucat, un zurbagiu... Într-o zi, părintele Duhu și cu un călugăr
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
nou, și, după ce s-a convins că sunt singur, a băgat un plic sub mapă, și a dispărut. Astfel, mă punea înaintea unui fapt împlinit... Lipsit de experiență, am deschis plicul. Așa, prostește. în clipa aceea, tocmai intra "Șeful". Adică taică-meu vitreg. Eram pierdut. Niciodată nu m-ar fi crezut dacă-i spuneam că nu știam ce era în plic. Erau bancnote noi-nouțe. De câte 2000 de lei. Douăzeci și cinci. Mă pomenisem deodată așa dar cu cincizeci de mii de lei
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
ridic și mă îndrept spre telefon. În urechi mi se agită deja reproșurile, spuse cu ton strident și precipitat, că ea se străduiește din răsputeri cu acest copil, dar n-are nici-o vină că seamănă cu mine și nu cu taică-său, că nu vrea să mănînce și pe ea o bagă în mormînt, că niciodată n-am timp să vorbesc cu ea... Nu era mama. Nașa mea a căzut pe ghiață, a fost internată și deja operată la Spitalul de
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
În timp ce tatăl era la serviciu, mama și copilul stăteau pe acasă și își vedeau de treburi. La un moment dat, mama dorește să vorbească la telefon cu tatăl, insă constată că a rămas fără credit. - Sună-l și tu pe taică-tu și vezi când ajunge acasă. După vreo 3 minute - Am sunat mama dar răspunde o tânți și nu vrea să mi-l dea la telefon. Se face seară și bărbatul ajunge acasă. Nevasta înfuriata la culme, se duce direct
BANCUL ZILEI: Ceasul lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/68561_a_69886]
-
se îndreptă spre pavilion, cu fața lipsită de orice expresie, cu ochii-n pământ, indiferent la aplauze, rostind cu vocea lui joasă "Mulțumesc", pe când un profesionist îi spunea "Strașnică lovitură, Stevie!" Iși punea la rastel arma, așteptănd să tragă și taică-su. Pe urmă amândoi s-ar fi dus la barul în aer liber. "Pot să beau o sticlă de Coca-Cola, tată?" - Ai face bine dac-ai bea numai jumătate... - De acord. Sunt dezolat că am fost atât de lent - Era
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
mai mult de un metru, ieșind din trapă. Băiatul revenea, când unul din trăgători spuse: "A fost o lovitură prea ușoară pentru tine, Stevie!" Băiatul dădu din cap și își ridică pușca. Se uita la tabelul cu rezultate. înaintea lui taică-su mai figurau patru trăgători. Se duse în întâmpinarea lui. "Ti-ai regăsit viteza" îl lăudă bătrânul. - Asta e că acum am auzit trapa când s-a deschis, zise băiatul. Nu vreau să te jignesc, tată, mai spuse. Poți auzi
Un băiat care scrie bine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10274_a_11599]
-
Totul se învârtește, am impresia că tot cad, tot cad și nu mai ajung jos. Din fericire, există socialismul și pensia de stat. Ciudat noroc am avut cu cuiul ăsta. Tabloul este exact la mijloc, tocmai de mărimea potrivită, ca și cum taică-meu, când l-a făcut, s-a gândit exact la peretele ăsta. Asta mai trebuia, ce strigăte, ce agitație! Un adevărat incendiu alături, toată lumea s-a pus pe chelălăit! A trebuit să-mi iau bastonul și să șontâcăi până la ușă
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
-ți fie frig! - Am lecții multe pentru mîine. - Le faci la prăvălie. Hai, vezi de toate. Grăbește-te! Nu te mai mocăi! Ascultător, Anton lăsa tocul, își punea șuba, își trăgea cizmele găurite și, cu gramatica sub braț, ieșea după taică-său în întunericul înghețat al străzii. Prăvălia era alături, iar înăuntru domnea o temperatură polară. Doi țărănuși ucraineni, Andriușka și Gavriușka, pe post de comisionari, tropăiau și își frecau nasurile cu mîinile vinete de frig. Cînd își zăreau stăpînul, înlemneau
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
o poartă omonimei mai mari e ca o încercare de câștigare a unei identități noi, care, social, să-i convină. De fapt e o mitomană în căutarea unei alte existențe. Suferă că părinții au o origină modestă, - de exemplu, de taică-su le spune necunoscuților că e un mare doctor... Nora va crește în preajma unguroaicei rafinate care o va educa găsind un teren prielnic în însuși dorul de parvenire socială a eroinei. Ajunsă la București, unde contactul cu orientul neserios și
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
la granița dintre secole, pe cînd se îngîna civilizația arhaica cu cea modernă și nici una nu biruise. În cantonul Vaud sau în Moldova oamenii împart aceleași prejudecăți, acelasi poetic defetism. E incredibil cît de mult seamănă țăranii elvețieni Charrat, Ardevaz, taica Fontana, discutînd în cafeneaua lu Crittin, cu petrecăreții de la Hanul Ancutei. Pentru ei moneda falsă fabricată de Farinet e mai adevărată decît banii adevărați pentru că are valoarea aurului "curat" pe care il conține. Farinet însuși este eroul tipic sadovenian, obsedat
Clasicii între ei sau Ramuz si Ruxandra by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17658_a_18983]
-
cu figura lui de halucinat, urlă după Grégoire, îl scutură, iapa mea, repede, iapa. Ca să se mai calmeze nițel, călărește. În vremea asta cel puțin nu mai dă târcoale pe la fereastra lui Magdeleine. Grégoire merge pe zece ani, e leit taică-su, doar că nu are barbă. A îndrăgit animalele, iubește câinii, dar și mai mult caii, a devenit într-un fel grăjdarul dlui de l'Aubépine. Pe loc trebuie să pună șaua pe iapa rotată, care e bătrână acum, mai
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
sunt mereu de încredere. - Vă mulțumesc pentru sfat. Tata era (înțeleg acum) sarcastic. - Și tânărul acesta chipeș este fiul dumneavoastră? Bărbatul mi-a zâmbit. Cred că am încercat să-i zâmbesc și eu. - Da, este. Îl cheamă Andrei. - E leit taică-său. Deja are ceva din nasul dumneavoastră frumos. Bună ziua, Andrei. - Bună ziua, domnule. Omul s-a prezentat. Îl chema Constantin Florescu. Mi-a rămas în memorie timp de 63 de ani. Tata s-a prezentat și el, acceptând o țigară din
Paul Bailey: Unchiul Rudolf by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/7255_a_8580]
-
prin care raza/ trece voios;/ aprig de aprig/ ca la Câlnău)/ să mi-l mai fabric, -/ nu-n tescălău,/ dar (că-i mai aspru/ și fără zaț)/ din spirt albastru,/ din găinaț,/ sau din pufoaică/ de tractorist, -/ că te faci, taică,/ vesel din trist,/ și cânți cu tărie/ prin buruieni,/ de Sântă Mărie,/ Rien de Rieni ?!" ((In)Edith Piaf ); , Încrede-te-n ansă/ și-n necromanți:/ cheam-o, în transă,/ pe Iulia Hasdeu/ și-ntreab-o pe unde/ întârzie al tău/ și dacă se
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
cu Bănică jr. Așa că a trimis gărzile de corp, care au "rezolvat" situația. Securiștii lui Nicușor au venit peste Bănică jr și i-au dat o bătaie cruntă. Săracul de el, era plin de sânge, la “Odobești”, că acolo cânta taică-su și venise la el în vizită cu George Mihăiță. Nadia a făcut avort imediat", a spus el. Imiginila de mai jos sunt filmate în anul 1989, în perioada în care se presupune că cei doi formai un cuplu.
Imagini de colecție cu Nadia Comăneci și Ștefan Bănică Jr. by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72854_a_74179]
-
2007. îl țin la dispoziția familiei. Dar altceva voi să spun. în seara aceleiași zile, petrecută la Brașov, Gelu îmi povestise cum l-a chemat în 1941, ca primar, la Predeal, în calitate de șef al statului, mareșalul Antonescu, o întâmplare istorică. Taică-său i-o povestise cu toată mândria lui de cărturar ardelean, din împrejurimile Brașovului, de la Satu Lung - ceea ce se putea citi și pe figura virilă a fiului... * înainte de unsprezece dimineața ajungeau la vila mareșalului de la Predeal. Cele două mașini de
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
pot fi niciodată! Mareșalul râse din nou. Așa e. Știam, zise. De aceea, v-am și chemat aici. Să aflu... de fapt, ce știam de la bun început. Și îi întinse mâna, pe care o strânse. Iar Gelu-fiul mai povestea că taică-su fusese invitat la prânz. Rămăseseră la Brașov. La Predeal. Județul Brașov. La locul de graniță știut, vechi... Ca și când atât se așteptase... să fie la locul său, Pre-Deal. Sus de tot, La înălțime... Iarna, la mareșal, se mânca românește. Chifteluțe
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
rotunzi sub materialul ieftin al rochiei. La fund, îmbrăcămintea ei se plia dulce pe șanțulețul dintre fesele evidente ("cu prispă", cum se spune la țară), intra chiar între ele, obligînd-o să se oprească și să-și potrivească poalele, puțin rușinată. Taică-meu o alinta "Lizanka, hai, Lizanka!" și-o tachina că are nume de iapă! Nu mai țin minte cum s-a rezolvat nemernicia mea. Ratasem, oricum, grădinița. Tot la Florești; sînt într-o grădină publică, lîngă o fîntînă fără ghizduri
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
la suprafață, cu picioarele în sus, o apucă, haț!, salvator de unul și o scoate teafără. Mama fetiței, cam tembelă, mă ia la bătaie în loc să vadă dacă îi mai suflă copilul! Iarăși scandal în familie. Devin un mic asasin, declară taică-meu, un monstru ocolit de mămicile înspăimîntate. }ip noaptea prin somn, mama mă ia ocrotitoare în brațe să dorm cu dînsa; mi-a rămas în nări, pe viață, un miros parfumat, necunoscut, de cozonac crescut bine, sățios, sau poate de
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
de la Tartan a venit și a văzut filmul la proiecția din Marché, piața de filme. Pe el l-a impresionat filmul extraordinar de tare. Adică dincolo de business a fost o opțiune personală, pentru că el a trăit o poveste asemănătoare cu taică-su sau cu o rudă, nu știu... - Credeți că filmul va fi un succes în România? - Filmul ar trebui să fie un succes în România, dar succesul filmului în România va reprezenta exact măsura în care oamenii sînt interesați de
Interviu cu regizorul Cristi Puiu - De la Cannes la Iași by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/11636_a_12961]
-
bună. În acest punct al conversației, Julián apăru în ușa dinspre dosul prăvăliei, cu un tipar în mînă. - Don Ricardo, cînd veți pofti... - Spune-mi, Julián, ce ai de făcut în după-amiaza asta? întrebă Aldaya. Julián se uită cînd la taică-său, cînd la industriaș. - Păi, îl ajut pe tata aici, în prăvălie. - În afară de asta. - Voiam să merg la biblioteca de... - Îți plac cărțile, nu-i așa? - Da, domnule. - L-ai citit pe Conrad? Inima întunericului? - De trei ori. Pălărierul își
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
o mulțime de mîrlani care nu țin seama decît de aparențe... Am să-i spun Jacintei să se ocupe de asta, tu să nu-ți faci nici o grijă. Și poate ar fi mai bine să nu-i spui nimic lui taică-tu, să nu se supere. Uite, vine Jorge. Jorge, vreau să faci cunoștință cu un băiat minunat care o să fie noul tău coleg de clasă. Julián Fortu... - Julián Carax, preciză el. - Julián Carax, repetă Aldaya, satisfăcut. Îmi place cum sună
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
replică Julián. Don Ricardo Aldaya rîse din nou. - Bine, vă las singuri să vă cunoașteți. Julián, ai să vezi că Jorge, dincolo de mutrișoara aceea de copil alintat și fudul, nu-i atît de prost pe cît pare. Are ceva din taică-său. Cuvintele lui Aldaya căzură ca niște pumnale asupra băiatului, cu toate că zîmbetul său nu cedă nici un milimetru. Julián se căi pentru replica lui și i se făcu milă de el. - Tu trebuie să fii feciorul pălărierului, zise Jorge, fără răutate
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
-i, nea Ghețule, mai ales că și matale-mi ești dator. Și Adrian pe lângă matale. - Așa e! se repede Rafael să confirme, deși nu știe nimic de afacerile lui Mărgărit cu cei doi. Îi sunteți datori! Răzvănel îi amintește lui taică-său: - Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru alea două palme. Tu și Adrian. Io unu nu m-am mânjit să dau în amărâtu' ăsta. Sobolul bătrân se izbește cu palma peste frunte. - Uitasem, Mărgărite, mânca-ne-ai
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
sută de mii și o flutura peste masă. Nu știu, io muncesc din greu pă banii ăștia, nu-mi pică din cer. - Hai, tată, dă-i, miorlăi Răzvănel, înduioșat parcă de soarta lui Mărgărit și plângându-l totodată și pe taică-său: să știți că muncește, toată ziua aleargă ca un cal ca să producă. După lungi ezitări, în sfârșit, sobolul bătrân îi întinse bancnota lui Mărgărit. - Că te-am auzit de mă-ta, mânca-ne-ai p... Îmi pare bine că
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
clienți până la tejghea. Proprietarul magazinului de bijuterii se numea domnul Hobmeier. Un grăsan mustăcios, cu un râs înspăimântător. Nu-l vedeam nicăieri pe domnul Hobmeier, în schimb am dat cu ochii de fiul lui. Fiul domnului Hobmeier semăna leit cu taică-său, doar că n-avea mustață. Și nici acel râs înspăimântător. Amândoi erau așa de servili față de mama, încât ți se făcea greață. Cum l-am zărit pe fiul domnului Hobmeier, am început să dau din mâini, de parcă era gata
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]