8,025 matches
-
un înger să te vegheze, Atunci când vrei să te rogi, Ferește-ți gândul de negre ispite, Și oferă din plin inimii tale culori. Aruncă-ți chemările prin dese păduri, Si nu implora vântul să te mângâie. Presară-ti pe pe tălpi, poteci cu multe flori. Și cântă, și cântă, cântece tăcute. Referință Bibliografica: Mănunchi de sfaturi presărate pe gânduri / Carmen Marin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1590, Anul V, 09 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Carmen Marin : Toate
MANUNCHI DE SFATURI PRESARATE PE GANDURI de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367959_a_369288]
-
și când le duceau la buze, paharul gol e din senin... sleiți cântau ca-n pantahuze... Până-n grinzi săreau vrăj’toare, huhurezi uhuiau arar; aveau aripi la picioare pe podea de sânge, oase, jar... Însuși Asmodeu zbura în dans cu Talpă Iadului bătrână; se clatină lumea-n balans și hanul se lasă pe-o rană... - Cântați! le zise Sarsailă, pan’ prăbuși-s-or toate cele! Diblașii zdrăngăneau în sila, mult istoviți, cu mâini rebele... Cand pe cer se iviră zorii și
BALADA MUZICANȚII DIAVOLULUI de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367996_a_369325]
-
foste amintiri, lăsate de alții de dinaintea mea. Niște răscruci întemnițate în caldarâmuri, care au uitat consistența pașilor. Drumuri, având pântecele sfâșiate de amprenta anilor prabușiți fără încetare. O ploaie de călcâie, care au încetat să își mai curgă înțelegerea celorlalte tălpi petrecute cu mult înaintea celui din urmă răsărit. Sunt doar o magie a unui univers glăsuit pas cu pas în ochii tăi. Referință Bibliografică: stropi de viață din ochii tăi / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul
STROPI DE VIAŢĂ DIN OCHII TĂI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367290_a_368619]
-
smulge drumurilor castitatea umblatului dăruiesc viață cu împrumut și nu permit sinceritatea ca o dulce povară de întoarcere în mulțimea umbrelor am sângerat în podurile palmelor tânguirea pietrelor suspendate în gesturile pruncilor pentru a nu mai traversa o lume cu tălpile goale Referință Bibliografică: glasul pruncilor / Daniel Dăian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniel Dăian : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
GLASUL PRUNCILOR de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367312_a_368641]
-
Autorului La gândul toamnei care vine mâine, De bogăția verii am uitat. Dar cum să uiți, mirosul sfânt de pâine Din spicul greu... ca aurul curat ? Nu mai vedem prinosul din câmpie, Cu-atâtea flori, cu-atâta sănătate. Strivim sub tălpi un fir de păpădie, Firav, micuț și plin de bunătate Alăturea un fir de mușețel Privește blând a noastră nepăsare. În iarn-o să-ntrebam cu toți de el, Sau sora lui, un fir de sunătoare. De sus, din tei, se
ÎN VARA ASTA PLÂNGE BOGĂŢIA... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367310_a_368639]
-
plata Domnului, să mă descurc singur cum pot. Chinuindu-mă ca vai de lume și înghițând din belșug apă plină de mâl, am reușit să mă prind de vegetația de la mal și am ieșit murat, din cap până în pantofii cu talpa din azbest, care erau găuriți deja de pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
pietrișul peronului gării vechi din Constanța. Mama îmi cumpărase, din puținii ei bani, o pereche de pantofi noi, să merg și eu la liceu mai bine îmbrăcat, să nu par ceea ce eram de fapt - fiu de țăran. Nu știa că talpa din azbest, pe care o aveau pantofii, dispărea la prima ploaie sau se găurea din cauza pietrișului pe care îl călcai. Îi cumpărase și ea din bugetul familiei, disponibil pentru această nouă perioadă din viața mea. Ieșind cu greu din canal
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
atât bunicul vărului meu, cât și tatăl lui, lucrau pe renumitul pasager “Transilvania”. Ca adolescenți, în afara pescuitului, găseam tot felul de posibilități să ne petrecem timpul liber. Uneori ne alăturam și noi tinerilor, care făceau sâmbăta seară sau duminica o “talpă” între Poștă și Piața Ovidiu, sau mergeam în gașcă - băieți și fete - la subsolul unei clădiri naționalizate, transformată în bloc de locuințe muncitorești, care fusese cândva hotel - actualul hotel Palas. Cu un magnetofon Tesla, participam la renumitele “ceaiuri” ale acelor
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
grația fostului balet clasic, muzica de asemeni departe de romantismul de altădată. Și poate bine spunea un poet român contemporan încercând a da o definiție sugestivă muzicii moderne : „Când zgomotul capătă ritm, muzica modernă e aproape”. Dansatorii priveau în gol, tălpile picioarelor le vedeam uneori îndreptate spre plafon ca niște lumânări uitate a fi aprinse ... De acord cu afirmația coregrafului, că a urmărit concentrarea intensă a dansatorilor și a spectatorilor, deoarece momentele dansului te fac să pierzi ideea graniței ființei tale
ULTIMUL SPECTACOL DE DANS MODERN de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367356_a_368685]
-
pagoda care merită o atenție mai mare decât alte pagode aflate mai aproape. Templul ca atare, de formă rotundă, este împrejmuit de un gard de vergele. În fața templului se ridică o stană de piatră, în formă de piramidă, având la talpă aproape zece arșini pătrați. Mai înainte ca să intrăm în curtea pagodei, ne-au ieșit în întâmpinare trei slujitori ai templului, tustrei în tunici galbene trecute pe sub brațul drept, astfel încât tunica să cadă de pe umărul stâng până la pământ. Unul dintre ei
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
fapt pentru care trăsurile noastre au rămas jos. Am urcat pe culmea acelei măguri și de acolo ni s-a deschis minunata priveliște a întregii împrejurimi: dinspre partea de apus se zărește un crâmpei de mare, de cealaltă parte, la talpa muntelui, se aștern mici poiene, crânguri în toată bogăția și frumusețea naturii tropicale, în depărtare se scaldă în nori Vârful Adam, iar mai aproape, muntele este înconjurat de coline nu prea înalte, toate până la una acoperite de arbori și de
ANATOLIE TIHAI, UN MISIONAR BASARABEAN ÎN JAPONIA (1) de VLAD CUBREACOV în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367272_a_368601]
-
n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. Îmi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos, Doamne, am trăit! Azi sunt fericită fără motiv! Azi sunt fericită
ÎNGERUL PĂZITOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367377_a_368706]
-
-n rouă lacrimă durută, eu am rămas necunoscută și de mirare parcă mută... Atâtea întrebări fără răspuns, o Penelopa încă mai deșiră și toți în jurul ei se miră cât e de pură și fragilă. Nu inventez un rost acum, când tălpile au prins bătătură și timpul nu are măsură... din noi bucăți mereu ne fură. ------------------------------- Miracolul acesta încă-i viu din seva lui acum îți scriu dau mărturie îngerii de veghe, că-n fir de timp este o lege. foto sursa
MIRACOL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367440_a_368769]
-
primăveri speranța Copacilor, ce-n ierni, desculți, Visau la ramuri de liliac, Ce-nmiresmau cu gingășie Ălei și case cu cerdac Și primeneau cu veselie, Pământ și cer, zbor de cocori, Cărări de viscol pustiite Sau îngropate de ninsori Sub tălpi de gheață troienite. Prin firul ierbii verde crud Răsar suavii ghiocei, Isi scutură vesmântul ud Și lacrima din clopoței. Pe serpentinele de gand Aezi din vechile balade, Isi cheamă dorul fredonând Cu glas duios, în serenade. Se prind în horă
E PRIMĂVARĂ, NU VISEZ! de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367442_a_368771]
-
de iad, mă tem de cum îl pot contura cu propriile-mi gânduri. fântâna de rai și iad sunt, de multe ori arteziană a valorilor dospite în vasul străbunilor, în contrapunctul existenței mai târziu, după ce apele se limpezesc, redevin treaptă sub tălpile Domnului când colorează cu cer fiecare nervură a copacului vieții din care fuga este bună numai când concertul zilelor aprinde diminețile și albește nopțile într-un răsărit de lună plină de visuri fără iluziile hotarelor timpului netrăit cu piatra sidefie
CREAŢIE ŞI DAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367450_a_368779]
-
1156 din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului Din clopote de flori vestesc azi primăvara, Mai plănge-o lăcrămioară topitele ninsori, Eu mă dezleg de gerul, a cărui mușcătură Și acum o simt pe mănă,... iertate depărtări. Sărut iarăși pămăntul, cu talpa dezgolită Și simt cum firul ierbii, în mine a încolțit. Din raza de lumină, trimisă-n primăvară, Mă-nalț pe curcubee și acolo să mă uit. Îmi plec genunchiul minții pe-o arcă de speranță Și-ți dau iubirea toată
PRIMĂVARA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367446_a_368775]
-
hindusul TALU, cu același sens. Ursarii au pierdut definitiv indianul „taloi”, păstrând doar „devel”. La romii căldărari însă, „deskărau” se folosește concomitent cu indianul „pâtărau”. Limba ursarilor păstrează cuvinte pe care căldărarii le-au uitat, și invers. Astfel, ursarii la talpa piciorului spun „patum”, iar căldărarii au uitat acest cuvânt indian. Substantivul „talpa” este indo-european, pt. că limba hindi îl are sub formele „talla” sau „talva”- तलवा. Exemplele pot fi foarte multe, dar le-am ales pe acestea două pentru
O MICĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367477_a_368806]
-
doar „devel”. La romii căldărari însă, „deskărau” se folosește concomitent cu indianul „pâtărau”. Limba ursarilor păstrează cuvinte pe care căldărarii le-au uitat, și invers. Astfel, ursarii la talpa piciorului spun „patum”, iar căldărarii au uitat acest cuvânt indian. Substantivul „talpa” este indo-european, pt. că limba hindi îl are sub formele „talla” sau „talva”- तलवा. Exemplele pot fi foarte multe, dar le-am ales pe acestea două pentru a arăta că limba romilor conține o hartă invizibilă a migrației strămoșilor
O MICĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA ROMILOR de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367477_a_368806]
-
nimeni alții. Citind această carte, realizezi că ești cu adevărat al acestei țări, ești acasă, că simți sufletul pământului ei, când inspiri chiar și ocazional, mirosul pământului mușcat de sapă, amestecat cu izul buruienii, cu țărâna în care se îngroapă tălpile. Prof. dr. Constantin DOBRESCU Fundația pentru Istoria Prahovei Ploiești Referință Bibliografică: Ulmeni Maramureș - Studiu monografic / Radu Botiș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2143, Anul VI, 12 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Radu Botiș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ULMENI MARAMUREŞ – STUDIU MONOGRAFIC de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367480_a_368809]
-
fără suspine cu zâmbetul acceptând drămuirea iubirii? nu spun urmei ce-mi urlă în față: trecători suntem voi și muți și prea plini cuvântul vine prin ochi și moartea o credeți sublimă minunate ființe prin viață hoinari atingeți pământul cu tălpile goale nu spun să tacă trecutul e sec și urma pe val se pierde în noapte înghite hoinarul non-grații dreapta de gol superb absolut ne vine a liniște ne vine a tace ne vine iubirea pe tâmple miraj și spune
O PALMĂ DE GÂND DEASUPRA LUI SUNT de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366801_a_368130]
-
pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați în penitenciar. Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366815_a_368144]
-
pe cineva făcând ceva. Nu aveai voie să lucrezi nimic. Dar ce puteau să lucreze? Se ciocănea în perete cu aflabetul Morse, ca să afle câte o știre sosită din afară, de la cei de curând intrați în penitenciar. Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
Alții, dădeau pe talpa bocancului cu spumă de săpun, apoi, cu un bețisor scriau câte un text: o rugăciune ori un cuvânt din Biblie. Fără cărți, fără ziare și fără hârtie de scris, totuși, cu ajutorul aflabetului ''Morse'' și scrisul pe talpa bocancului, unii învățau pe de rost, cuvânt cu cuvânt, Sfânta Evanghelie de la Matei ori de la Ioan, ori câte o epistolă, mai ales epistola Sfântului Iacob. Mâncarea, puțină, slabă și mizerabilă, lipsa de aer, nemișcarea, a făcut din bieții deținuți niște
DESPRE MISCAREA RUGUL APRINS ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366816_a_368145]
-
fost cu mine rău, de mic; Palma dulce, părintească, Mi-ai dat-o ca să mă lovească. În brațe, ca un fiu iubit, Eram luat să fiu trântit Și nici să plâng nu am putut Că de-ncercam... eram bătut. În talpă de-mi intra vreun spin Puteam în somn, doar, să suspin, Iar lacrimi de aveam în ochi Eram scuipat să nu deochi. Eu nu te rog, Doamne, nimic. Măcar de mă făceai voinic; Aș fi dus, ușor, în spate, Sacii
EU NU TE ROG DOAMNE NIMIC... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366914_a_368243]