2,444 matches
-
altfel, nici el nu era, desigur, omul care să lungească vorba la despărțire, drept care, odată încărcat puținul care îi făcea trebuință pe singurul cal ce-l mai avea - un bătrân, dar robust frizian de tracțiune -, își salută fără prea multă tandrețe femeia, care în acea noapte încercase mângâierile brutale ale lui Balamber, și le lăsă câteva indicații severe celor doi fii mai mari, după care urcă în șa; apoi, fără să se întoarcă, se puse în coada șirului, alăturându-se celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de puternice, încât să te poți agăța de ele ca să nu te lași biruit de teamă și de rătăcire, însă simțea în adâncul lui, chinuitoare, dorința, niciodată mărturisită, de a avea parte de un cuvânt blând, de un gest de tandrețe. — Shudian-guuuuun! Dând din mâini din vârful grămezii de lucruri încărcate în car, Go-Bindan îl striga. Fu surprins să o vadă zâmbind și îi zâmbi și e, făcându-i cu mâna un semn de salut. în momentul acela ajunse lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o întări pe aceea a lui Mandzuk. Citi în ea o sclipire de durere, dar mai văzu și altceva - ceva ce, pe chipul cioplit în piatră al acestuia, nu mai văzuse de când era copil: un soi de aspră și nemărturisită tandrețe. Cu un gest nesigur și stânjenit, o mângâie pe creștet. Sunt aici, Go-Bindan, nu te teme, n-ai de ce să te temi. încet, copila își ridică fața bronzată, pe care aluneca lent o lacrimă. îl privi cu ochii ei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ființă bună, supusă, roabă - nu i-am putut spune "mamă" și din greutatea mea de a deveni familiar și a da numiri "artificiale" și oficiale, și din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult și o tandrețe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri și, cum se vede, amintiri scumpe și duioase. În acești ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, așa cum îl am și acum. Cu altă copilărie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
La vârsta aceea, între cuvintele acestea abstracte și conținutul lor nu exista încă o perfectă corespondență. Adela le spunea conștiincios și grav. Secretul pasiunii noastre reciproce era simplu. Ea îmi "întorsese capul", pentru că orice om, din cauza unui instinct atavic, are tandreți pentru puii de om (și, prin derivație, de animal, de plantă și chiar pentru miniaturile de obiecte); pentru că Adela era o jucărie vie și plină de surprize; și apoi pentru că omul fără surori și mamă își concentrase asupra fetiței blonde
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
la Bălțătești că ne întoarcem după masă, Adela, invitată de nevasta negustorului de la băcănie, s-a dus în locuința ei să se scuture de colb. Când m-am întors, am găsit-o cu o mâță albă în brațe. Erau în tandrețe. Adela îi făcea declarații de amor, numind-o "mițulică, hoață mică și prostuță". Mâța o ținea fin cu o labă de pânza rochiei și i se uita în ochi. Una avea ochii albaștri, ceilaltă verzi. Ia uite ce nas blănit
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
adorabilă». Nu mai folosește cuvântul «dulcică». Când oare am speriat-o, făcând-o să renunțe la vocabularul ei? Pisălog cum sunt, i-am menționat definiția dată de R.H. Blyth sentimentalismului, anume că suntem sentimentali atunci când acordăm unui lucru mai multă tandrețe decât îi acordă Dumnezeu. I-am adăugat (sentențios?) că, fără îndoială, Dumnezeu iubește pisicuțele, dar nu cred că și pe cele cu botoșei tehnicolor pe lăbuțe. Tușeul ăsta de creație îl lasă pe seama scenariștilor. M. a reflectat la acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o stare nervoasă asupra acelora ce au o viață normală...!! După părerea mea, cine a născocit religia catolică inclusiv canoanele preoților acestei religii,nu a fost prea bine inspirat...! Adică cum...? Lucrătorii religiei catolice să nu beneficieze de dragostea și tandrețea În Îmbrățișarea a unei femei șoptindu-i tandru, te iubesc...? Cum vine asta, dumnealor nu au apărut odată cu noi pe această planetă...? Animale, păsări și tot ce mișcă În jurul nostru, beneficiază de acest elixir a-l vieții În timp ce preoții catolici
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vadă pe Danny fericit și să-și găsească un bărbat care să facă pasul, cel mai mult tânjea după confort. Mike a întins o mână. Jina s-a întors, refuzând să se lase indusă în eroare de acest gest de tandrețe nefundat. Mike se pricepea de minune să cucerească pisicile și femeile în vârstă, își plătea anual abonamentul la radioul public și se dădea în vânt după tombolele unde se vindeau prăjiturele de la Cercetașe. Faptul că se codea cu căsătoria era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pentru tine, Mary ? Asta aș vrea să știu. Apoi Drew s-a lăsat iar îmbrățișat de undele râului, îndreptându-și picioarele către cascada micuță din josul apei. Râul l-a purtat ușor și, la primul bolovan, l-a ghidat cu tandrețe și în deplină siguranță dincolo de pericol. În câteva minute, toți somonii au dispărut împreună cu Drew. Un singur puiet mai rămăsese pe mal, chinuindu-se cu aerul toxic. Mary s-a aplecat, a luat somonul cel micuț în palmă și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
meu. Femeia l-a mai fixat pe Danny câteva clipe, apoi a oftat. L-a ridicat pe Andy în picioare, i-a dat părul blond din ochi și i-a șters sucul de zmeură din jurul gurii. I-a zâmbit cu tandrețe, iar Danny a văzut clar că femeia fusese cândva mai mult decât frumoasă. Băieții îi ciuguliseră din palme. Ce-o să mai mâncăm la desert ? a întrebat ea. Andy a râs, iar ea i-a răvășit părul de creștet. Ochii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toate lumea, cu excepția lui Allah, te dezamăgea. Când tatăl lui și-a revenit, Ahmad și-a plecat capul în fața vrerii lui Dumnezeu. Niciodată n-au mai vorbit despre ceea ce se întâmplase. Dincolo de atrocitate, cei doi au găsit un soi de tandrețe, liniștea uluită a bărbaților care-au mers prea departe. Bătăile au încetat, la fel și starea de rebeliune a lui Ahmad. Când tatăl lui a fost externat, el și Ahmad au ieșit din spital cu brațele înlănțuite atât de strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toată lumea. N-avem nimic concret, altfel ne-am fi mișcat deja. Jina, nu e decât o presupunere bazată pe fler. Vreau să vă întoarceți acasă. Tu și Danny. Te rog, veniți acasă. De emoție, Jinei i s-a strâns stomacul. Tandrețea lui Mike se revărsa prin telefon, pe când, atunci când erau față în față, sentimentul era știrbit de căscatul pe care bărbatul nu putea să și-l reprime, din cauza privirii furate către ecranul televizorului sau de mirosul lui după o zi petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am simțit palmele înghețate. Ea îmi ceruse să fim mai distanți și tot ea vroia acum să strice regulile? Ce puteam să înțeleg? Cum trebuia să mă port, dacă ea era așa de confuză? Am îmbrățișat-o, și ca să maschez tandrețea gestului, am început să mi plimb palmele pe spatele ei, ca să o încălzesc. Încercam în felul meu să îi ofer câteva clipe alături de mine, iar ea, ca o pisică ce stă la mângâiat, doar că nu-mi torcea. Părea că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre, scormonind prin minți după răspunsuri la întrebări grele! Badea Vasile făcu primul pas ștergându-mi lacrimile de pe obraz apoi mă ciupi ușor într-un gest de tandrețe de care nu-l credeam în stare. Era un om bun, dar ceva îl cătrănise de mult și nu mai reușea să-și revină. Răsuflă adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o poznă că uitasem să spun unde
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
își aducea și ea aminte și mă privea duios. Și mai am o amintire: cum alergam după roiuri de fluturi albaștri, într-o dimineață de primăvară cu soare înalt și de duminică. Nu-mi aduc aminte de nici un act de tandrețe. La sat exprimarea tandreții față de celălalt e un articol de lux, orășenesc, aproape rușinos. Celălalt trebuie să știe că ții la el, nu trebuie să-i spui. Pe mine, bunicu’ nu m-a mângâiat niciodată așa de duios cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aminte și mă privea duios. Și mai am o amintire: cum alergam după roiuri de fluturi albaștri, într-o dimineață de primăvară cu soare înalt și de duminică. Nu-mi aduc aminte de nici un act de tandrețe. La sat exprimarea tandreții față de celălalt e un articol de lux, orășenesc, aproape rușinos. Celălalt trebuie să știe că ții la el, nu trebuie să-i spui. Pe mine, bunicu’ nu m-a mângâiat niciodată așa de duios cum își mângâia vaca bolnavă sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l înjur pe Tămaș „de carul lu’ Dumnezău, și Paștele mă-ti” și cu cât îl înjuram, cu atât râdea mai tare, până îi dădeau lacrimile. Se oprea, trăgea aer în piept, se ștergea la ochi și-mi zicea cu tandrețe aproape părintească: „Știu, sunt un porc bătrân”. „O canalie”, ziceam eu, trântind catalogul de catedră „O canalie”, repeta el. „Un bou!” „Un bouu!”, „Un lăbar!” „Un lăbar, un lăbar!”, „O lepră cultivată!” „O lepră cultivată! Sunt o lepră cultivată, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște animale superbe; le iubești, dar între două partide de amor te simți singur și trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și încă n-aveau pic de tandrețe. „Tandrețea vine numai cu suferința, domnule coleg, zicea Tămaș. O femeie trebuie să trăiască o decepție majoră ca să ajungă să fie tandră. Altfel, sunt niște animale superbe; le iubești, dar între două partide de amor te simți singur și trist. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o femeie ca la o femeie, nu ca la colega din banca din față care trebuie trasă de păr. Atunci devin dependenți de o altă femeie, de cea care îi învață să facă dragoste Destinul celor mai mulți dintre ei depinde de tandrețea sau înțelepciunea unei femei care, după ce ăștia au tremurat și s-au lipit de ea, ea se întoarce și spune: „Ești bun. Mi-a plăcut.” Dacă spune invers - e DEZASTRU. Devin agresivi sau apatici, complexați pentru o viață, mereu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mare plasticitate încât mă gândii ce fericite trebuie să fie elevele acelor clase ascultând-o, căci nu putea vorbi acolo altfel decât acum, pentru că rostea substanța. Târziu, încheind vorbirea despre Proust, recită din Verlaine și Baudelaire, iar inflexiunile vocii căpătară tandreți și capcane în care se rotiră toți musafirii acelei nopți, acum plecați (dansând, pălăvrăgind sau jucând cărți), fiecare mai bun decât era în realitate, ea se sculă, deretecă niște nimicuri în bufetul din față, se reîntoarse, și-n timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bufetul de lângă fotoliu; cineva dacă ar fi filmat scena, un ipotetic spectator, ar fi jurat că pelicula a surprins un moment din viața unei tinere familii, abia înjghebate, atât de naturale îi erau gesturile, comportările la care adăuga o vagă tandrețe. - Nu știu; fel de fel de versiuni, dar nu mă interesează: „Limba și Literatura Franceză” rămân tot limba și literatura franceză, doar n-o să-i scoată din manuale pe Corneille, Flaubert sau François Villon, cum am auzit pe una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în noi am fi tânjit la asta. Dar ea îmi întrerupse gândirea: - N-a fost să fie! repetă. Apoi se îndreptă spre fereastra ce dădea în curte, și, privind florile întârziate aflate de-a lungul gardului, spuse atingându-mi cu tandrețe mâna dreaptă pe care o țineam pe pervaz: - Ce frumoase flori! Păcat, în curând vor dispare! Ziua aceea trecu amestecat: ne plimbarăm pe străzi, pe bulevarde, în centru, prin forfota de oameni vorbăreți, coborârăm pe strada în pantă ce duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dată fața îi fu adumbrită de o tristețe vagă în mod absurd mi se făcu deodată dor de ea, deși încă nu plecase. O și vedeam departe, niciodată întoarsă și începui să duc aberant dorul vocii ei cu inflexiunile de tandrețe știute de mulți ani în urmă. Și o vedeam întoarsă în tinerețe răsărind în alte lumi, un fel de Circe în drumul lui Ulise. Era așa sau altfel, n-are importanță; important era numai felul în care ochii mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]