2,970 matches
-
care nu permite risipirea cântecului după concepte la modă, îndemnătoare la contopire. Colivia belgrădeană (Ed. David Press Print, Timișoara, 2013), de Crișu Dascălu, ediție bilingvă (româno - sârbă: trad. în limba sârbă, de Miljurko Vukadinovic), este locul de unde cântă cu inimă tandră, poetul. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
atemporală, rece, a Universului, „În Câmpie, pustiul hotarelor mute, nori de-ntristare ascund toți guzganii. Numai catargele inimii - anii - se-adună-ntre aripi mereu...” și altul, al trăirii pasionale, al arderii vitaliste, „Visul țărânii Tăcere rămână, sunet pur între abscisele uitării, jugul tandru al desperecherii cum să-l îndur? E un cântec ce nu se aude, fără să vreau vorbele-mi răsar la fereastră, de pe buzele necuprinsului, iată, mă zboară o pasăre-albastră...” Evanghelia Tăcerii este o carte rară, despre trăirea intensă a sentimentului
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
impune contraste între vegetal și interiorul uman-sufletesc, întărite prin conjuncția adversativă „dar“: „Macii de pe țărmurile asiatice încep să înflorească, / dar inima mea este grea“. Contrastul este principala modalitate de creație. În poemul Îmi înfășor degetele pe încheietura mâinii tale, gestului tandru și acaparator din titlu i se opune interogația finală, menită să anuleze povestea de până aici, o poveste dedusă din efecte: „Dar spune-mi adevărul, / iubirea mea: / pentru cine mă părăsești?“. Interesat de fatum și morav, Edward Foster aplică ipostazele
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339651_a_340980]
-
interioară sau aparținând navigatorului care constituie alter-ego-ul lor. Într-un „văzduh de ceară”, constituția navelor este „frunzoasă”, ca pomii în livadă, semețe și tinzând să apuce din cer, prin spiritul celor care le ghidează, bogății diverse: „Pândind, strivite-n valea tandră, / Împunse-ntr-un văzduh de ceară, / Frunzoase nave se tresaltă, / Precum un țărm tăiat în sare”. Forțe de Atlas, după ștergerea mitului din credința la zi a oamenilor, s-au adăpostit de uitarea totală, în fiecare individ care le exercită
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]
-
ȘOAPTE...ÎN NOAPTE Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1263 din 16 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Un susur muzical mângâie Auzul meu în asfințit Și mult aș vrea în veci rămâie Ultim poem ce-am auzit ... Îmi cântă tandru cum o fată Mă vrea să fiu numai al ei Iar ea,numai a mea să fie Cum veșnic sunt doi porumbei Îmi spune clar că eu sunt unic Și că mă vrea a fi ... cu ea Că e-o
ŞOAPTE...ÎN NOAPTE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340926_a_342255]
-
mă vrea a fi ... cu ea Că e-o prostie a fi pudic De-nveți ce este dragostea Îmi dă întreaga ei avere La purtător,gemând ușor Și mă îmbată de plăcere, Spunând că-i sete de amor Îmi mângâie tandru obrazul Și-mi mușcă buzele subit Căci în avântul ei sălbatec E ... primul lucru ce-a dorit Îmi strânge corpul tot în coapse Puternice cum nu gândeam Precum întreaga-i pasiune Ce-atât de mult o așteptam Îmi scaldă corpul
ŞOAPTE...ÎN NOAPTE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340926_a_342255]
-
Și în mâinile noastre împreunate Se topea răsuflarea suspinului, Liniștea noastră sălbăticită Prin albăstrimile nopții Tot acolo eram, același cântec Închipuia imaginea rătăcirii, Sub coroane de argint ascundeam Paloarea sângelui, umbra destrămată A nebuniei, gloria cărnii Îmblânzită de calmul unui tandru priveghi. BOCET Aspră floare de oțet mă sufoci încet încet din fundul butoiului din pierderea boiului vinul dulce s-a gătat se așterne de iernat de iernatul sângelui în carnea pământului dulce floare de salcâm ce n-aș da să
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
O retrăim acum, te vreau tot mai aproape, Am prins curaju-n palme și îndrăznesc mai mult Hai, strange-ma mai tare, saruta-ma pe pleoape Dar lasă-mă să plâng, că n-am mai plâns demult. Ce poate fi mai tandru, măi nobil, mai frumos, Cănd simt că simți la fel, nu trebuie să vorbești. Zăresc o lăcrimioara în ochiul tău blajin. Spune-mi, tu de ce plângi? pentru că te iubesc! Referință Bibliografica: Lacrimi de fericire / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
LACRIMI DE FERICIRE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341059_a_342388]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚA Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 2016 din 08 iulie 2016 Toate Articolele Autorului SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚA de Silvana Andrada Tcacenco Fior de tandră-mbrățișare, Mi-e dragă-n nebunia ei, Mă chinuie, ades mă doare, Minunea ei e-n ochii mei, Nepieptănata iese-n stradă Și fug s-o prind, împiedicată, Să o feresc de rău s-o vadă, Nu-i pasă ei
SUNT MOARTĂ DUPĂ VIAȚĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341049_a_342378]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > POEM TANDRU Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Când te privesc în ochi călătoresc în alt univers în care n-a fost niciun pământean. Dincolo de zeitate pe curbura axei jumătate din mine
POEM TANDRU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341073_a_342402]
-
curbura axei jumătate din mine urcă și suferă, cealaltă jumătate respiră prin tine o dragoste pornită la drum. Șoptitoare fără ispite, dintr-un sâmbure-mi curg cuvintele visând născătoarea iubire la care mă chemi să te îmbrățișez într-un poem tandru. Referință Bibliografică: Poem tandru / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
POEM TANDRU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341073_a_342402]
-
mine urcă și suferă, cealaltă jumătate respiră prin tine o dragoste pornită la drum. Șoptitoare fără ispite, dintr-un sâmbure-mi curg cuvintele visând născătoarea iubire la care mă chemi să te îmbrățișez într-un poem tandru. Referință Bibliografică: Poem tandru / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1368, Anul IV, 29 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POEM TANDRU de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341073_a_342402]
-
propriu, numai adevăraților poeți. (Emilia Dabu) Inspirat de ființa zânelor noastre frumoase ca un răsărit de soare, Bakiu este poetul fabulos și cutremurător care crede în steaua iubirii. Prin lucrarea sa culturală, poetul nostru arată un punct luminos, comun și tandru. El aparține nu numai limbilor română și albaneză, ci și altor opt limbi, chiar până la zece, ca un Cantemir întors prin Istoria hieroglifă spre poem, ca un cântec care caută o Europă mașteră. Ce bine că poetul nu ocolește izvoarele
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341328_a_342657]
-
cu cei îndrăgostiți. Spiritul delicat, lirismul rafinat se află în permanență căutare a mirajului angelic, a purității, a frumuseții veșnice și fără de pată. Dragostea are o “zi” și o “noapte”. Uneori, zorii te pot întâmpina cu cea mai caldă și tandră îmbrățișare. Alteori, vicleniile nopții pot întuneca chipul răsăritului... și sufletul se “trezește”, suferind din cauza unor “umbre”invidioase pe strălucirea care acompaniază claviatura iubirii. “Ai furat o inimă,/ da, o inimă, /ce cu greu va mai învăța / iubirea.” ( O inimă) Ca
NOTE DE LECTOR .VOLUMUL VIPERA , AUTOR FLORINA DINU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341367_a_342696]
-
oamenii necăjiți, pe cei cu deficiențe, pe cei pe care nu-i iubește nimeni. Ei mă impresionează într-atât încât mă simt aproape obligată să îi iubesc și responsabilă pentru ei. O floare cu spini, un scaiete pot fi la fel de tandre ca o garoafă. Poezia mi-a conferit un statut special pentru că mi-a permis să-mi făuresc lumea mea proprie, atunci când cea exterioară mi se părea imposibilă. În ea m-am refugiat adeseori și mi-am găsit liniștea și pacea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 763 din 01 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341403_a_342732]
-
cu capul în plecat în poala stau în genunghi în fața ta. Îmi este dor de mangierea degetelor tale pe fata mea să-mi șteargă lacrimile și să-mi mângâie zâmbetul. Ai luat cu tine,tot ce am avut melodios și tandru în mine. Mi-ai lăsat sufletul gol,și sângele fără culoare,si vorbele frumoase le-am pus într-un sertar ascunse,pe care l-am închis cu lacătul iubirii. Îmi este dor de tine, îmi este dor de alintatul și
SCRISOARE EXPEDIATA IN FIECARE CLIPA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 725 din 25 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341524_a_342853]
-
și cu vârful limbii i le despică, pătrunzându-le și mângâindu-i cerul gurii. Gloria se lăsă purtată de plăcerea senzațiilor oferite de mângâierile pricepute ale bărbatului de lângă ea. Visa sau trăia aievea tot ce i se întâmplă? Îl luă tandru de gât, îl strânse în brațe și începu să-i sărute ochii, apoi își împreună buzele într-un sărut fără de sfârșit, plin de pasiune, de dăruire și trăiri interioare. Săruta acest bărbat de parcă era pentru prima și ultima dată când
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
-l dorise de când l-a întâlnit și iată că i se oferise ocazia de a-și împlini acest vis nebunesc. Ștefan se aplecă, o ridică ușor în brațe și porni cu ea spre dormitor. Deschise ușa, în timp ce Gloria îl strângea tandru de gât privindu-l cu drag. - “Cât de frumos este Doamne acest bărbat”, își spunea singură. “Și cât de puternic! Mă poartă ca pe un fulg în brațele sale”! Ajunși în fața patului matrimonial, Ștefan o așeză ușor peste cearceaful de
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla voința. În timp ce buzele gurii îi alerga pe corpul femeii, pe gât, loburile urechii, pe sâni sau în zona ombilicală, cu mâna stângă cobora ușor pe abdomen cu mișcări tandre, masând pielea de pe părțile laterale ale scorburii, imitând o foarfece. Apoi ușor cu degetele pătrunse spre interior, masându-i zona pețiolului și frunzulițele interioare printr-o mișcare de sus în jos. Degetele celeilalte mâini se mai jucau cu mugureii sânilor
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
în căușul palmelor sale puternice. Dându-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe față, îi alintă cu buzele colțurile gurii, nasul, pleoapele și urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar degetele sale ardeau ca tăciunii aprinși, căldura lor pătrunzând prin toți porii deschiși de apa caldă a dușului. - Ce-mi faci? întrebă fata pierdută, iar cu gura sa flămândă culegea de pe buzele lui picăturile de otravă dulce a sărutărilor
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
ca tăciunii aprinși, căldura lor pătrunzând prin toți porii deschiși de apa caldă a dușului. - Ce-mi faci? întrebă fata pierdută, iar cu gura sa flămândă culegea de pe buzele lui picăturile de otravă dulce a sărutărilor. - Te doresc, continuă el tandru, nu am mai rezistat ispitei de a te avea imediat, chiar și sub duș. - Dar eu? răspunse ea cu vocea sa cristalină. - Poate sunt posesiv și egoist, dar vreau să fii numai a mea. - Da? Mă bucur, răspunse fata de
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr. Mircea se desprinse de ea, ieși din cadă luă un prosop de pe suport, acoperi corpul superb al fetei și cu ea în brațele sale puternice, dar incredibil de tandre, porni spre patul larg și primitor, unde o așeză cu mare grijă ca pe un bibelou neprețuit, peste pat. Se întinse lângă ea în timp ce o săruta. Săndica simțea cum îi iau foc obrajii. Dacă până acum torcea ca o pisică
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
să întrebi, obraznicule? Ce mi-a lipsit? Și fata întinse mâna spre coapsele bărbatului, prinzând în palma sa mică și fină bărbăția lui tare ca o bară metalică. - Iată ce mi-a lipsit și mai ales sărutările tale calde, mângâierile tandre și aceste îmbrățișări ce-mi toarnă foc în întreaga mea ființă. - Da... după cum spui, sunt ceva lipsuri demne de luat în seamă. Altceva nu-ți lipsește din „gestiunea intimă”? glumi el. - Nu vezi ce am eu în palmă, urâciosule? întrebă
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
în franceză lucruri legate de istoria și teoria poeziei ruse. Iată de unde, probabil, o îndrăgi poetul - din afinitățile sufletești, poezia pentru poet constituind esența ființei sale. S-a păstrat o poezie pe care Natalia o dedicase soțului, poezie naivă și tandră. Și ea ar fi putut să scrie mai mult, dacă Pușkin nu s-ar fi împotrivit: Am obosit de poeziile mele!” Pentru Pușkin, pe lângă frumusețe fizică, mai era ideal, ființă apropiată spiritului, devenindu-i și muză. În același timp, nu
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
dărui iubirea-ți nestinsă în veci Și poduri de suflet zidești ne-ncetat Alese miresme presari pe poteci Pe care ți-e pasul mereu frământat. Tu mângâi cu dragoste totul în jur Iertarea o porți smerită pe umeri Ți-e sufletul tandru și-atâta de pur Încât dăruind tu n-arăți când și suferi. Femeie ești astăzi când zorii mijesc Și mâine vei fi tot aceeași, femeie Tot ce ai dăruiești și-i atât de firesc Să fii-ntotdeauna a dragostei cheie
ANTOLOGIE LIRICĂ DE 8 MARTIE 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342144_a_343473]