1,982 matches
-
Și când s-adus și și-a prins mâna în cureaua ventilatorului, toți din cartier au avut tupeu’ să spună că trebe să fi fost beat. Ce de-a scrisori anonime am mai primit pe chestia asta. Și biata mea tanti Boo-Boo. Avea optzeci de ani. Ținea o lumânare aprinsă pentru bietu’ ei soț mort și-a căzut de pe noptieră și-a luat foc salteaua pe care dormea. Și lumea zicea c-a fumat în pat. — Eu cred că omu-i nevinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aici fără delegați. Hei, puștiule, Îmi dai un bacșiș? El dezaprobă, spune Wakefield. Caddy Își pune brațele pe umerii strălucitori ai puștiului și Își freacă sînii goi de spatele lui. — Ești tot numai os, băiete. Ia spune-i tu lui tanti C care-i treaba. Nu știu, spune puștiul, căruia Îi e frică să se miște. Am venit aici să protestez Împotriva spolierii planetei de către multinaționle și acum am ajuns Într-un bar de striptease. Caddy rîde din tată inima. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a putut să le spună nimic. Parcă nici n-ar mai fi existat marea ei problemă. O privea pe maică-sa în ochi și spunea nu, mami, a fost o prostie, un băiat din cartier, de la scara cealaltă, știu că tanti Alina v-a spus tot felul, dar n-am lipsit decât într-o noapte, când am fost la o chindie cu mai mulți colegi, știu că a fost o greșeală și că n-am dat nici telefon, dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
găsit pe cineva. Nu ți-am spus eu? Dai 1.000 de parai și e ca și făcută. - De unde dracu’ să iau atâția bani? - De la ai tăi. Le scrii că ai nevoi pe la școală și că nu vrei să știe tanti-ta care e cam zdreanță. Giulia s-a mai gândit câteva zile, apoi le-a scris părinților un e-mail că are nevoie de meditații la chimie, că rămâne corigentă (ceea ce chiar era adevărat) și că Alina ar trimite-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
A mai intrat pe chat, au mai vorbit, și în alte câteva zile a primit banii. Eliza i-a dat o adresă la câteva blocuri de al lor, iar Giulia a trecut seara, după ce ieșise de la magazin, lăsând-o pe tanti Alina fără replică: Mă duc până aici, la o colegă, să-mi iau tema la mate pe mânie, că am uitat de ea, ia-o-nainte că vin și eu în juma’ de oră. Apartamentul de bloc era aproape gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era nimeni. A pus pachetul cu pijama cu tot în ghiozdan și a adormit imediat. În dimineața de 10 noiembrie, s-a trezit limpezită ca ochiul tânăr. Era ușoară, curată, fericită. A luat ghiozdanul și a plecat spre școală, săru-mâna tanti, la revedere Leo, pa Viki, aproape că îi venea să-i și sărute. A traversat parcul, apoi a luat-o spre dig. Nu era nimeni. Lacul Morii se încrețea de frig. A îngrămădit în ghiozdan câteva pietre mari apoi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă. Trăsnită de o lovitură nevăzută, se opri brusc. Împietrise. Femeia s-a întors mirată și a întrebat-o cu ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena îndeaproape. Vântul și ploaia deveneau tot mai greu de suportat. Fuioarele apăsătoare de fum străpungeau norii. Nici nu a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Sufletul caprei se sparse pe loc în mii de bucățele și furia și ura ce-o avea în dânsa s-a transformat într-un adevărat uragan și mai nu exploda de durere. S-au pitit toate pe veranda casei, iar tanti Aurica, vecina Mărioarei, a bătut la ușă cu gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de tractor și de la cojile unor mingi de ping-pong din care confecționasem bomba, de-aia, deci, trebuia să merg la autoservire dacă voiam să cumpăr chibrituri, acolo, în schimb, puteam să cumpăr după pofta inimii, fiindcă o cunoșteam pe magazioneră, tanti Ani o chema, dar toată lumea îi zicea Ani-osânză pentru că era îngrozitor de grasă și mare cât o casă, pe bune, dar eu nu i-am zis niciodată după poreclă, pentru că era prietena mamei, odată a și stat la noi două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strigă, lăsați-mă tovarăși, dați-vă mai înapoi, nu-nțelegeți să vă dați la o parte, nu vedeți că am mâinile pline. Am recunoscut vocea, iar după ce i-a mai răsfirat puțin pe câțiva, am văzut că era într-adevăr tanti Ani, purtând în brațe o stivă de lădițe, băgate una-ntr-alta, cu care-și croia drum, strigând, gura, toată lumea și să se dea mai în spate, să se facă liniște, ăsta e comportament necivilizat, este absolut inadmisibil, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la rând, să se dea în spate imediat. În timp ce striga, dădea într-una oamenii la o parte, împingându-i cu lădițele, până când, încetul cu încetul, i-a împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat-o pe tanti Ani, mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
striga, dădea într-una oamenii la o parte, împingându-i cu lădițele, până când, încetul cu încetul, i-a împrăștiat pe toți din fața intrării, rândul s-a stricat, au înconjurat-o pe tanti Ani, mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mulți au ajuns și în mijlocul străzii, iar tanti Ani stătea acolo, la intrare, și am văzut că, într-adevăr, magazinul era ticsit de lume, și înăuntru, printre rafturi, la fel ca și afară, se călcau unii pe alții în picioare. Tanti Ani a pus lădițele jos, a scos din buzunarul halatului un lacăt mare și ruginit, a trântit repede ușa magazinului, apoi, cu o mișcare rapidă, a tras zăvorul și a pus lacătul, după care s-a aplecat, a ridicat lădițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se înghiontea sălbatic, unii au început să se și bată, așa că nu m-am mai dus înapoi, am rămas în mijlocul străzii, uitându-mă doar la ce se întâmplă. Nu i-am văzut nicăieri nici pe muncitorul de la uzină, nici pe tanti Ani, toți năvăliseră spre ușă, vreo patru-cinci trăgeau de ea, lacătul zăngănea tot mai urât, și atunci am văzut cum un alt muncitor își face loc prin mulțime, strigând că nu așa se procedează, o să le arate el cum trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și m-am îndreptat spre el ca să m-aleg și eu măcar cu una. Deodată cineva a început să strige că unde-s vânzătorii, că unde s-au pitit, că acum or s-o încaseze, și atunci am observat că tanti Ani zăcea pe jos, lângă ușa de la intrare. Leșinase probabil, că tocmai își revenea încet, încercând acum să se ridice, și atunci o slăbănoagă roșcată a observat-o și ea, a arătat-o cu degetul, strigând în gura mare, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
în mișcare deodată, am fost împins cât colo, de era iar să cad, dar cineva m-a apucat de braț, trăgându-mă în sus, în timp ce toată lumea o luase la goană înapoi, în direcția străzii Arató, am mai auzit-o pe tanti Ani țipând, ajutor, ajutor, nu faceți una ca asta, dar sirenele se apropiaseră destul cât să nu se mai deslușească nici un alt sunet, și nici eu nu m-am mai uitat în urmă, rupând-o la fugă înspre casă, auzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i adevărat ce zice lumea, a fost chiar sinucidere? Mama a scuturat din cap, spunându-i că nu știe, mie mi-a făcut semn cu ochiul s-o iau din loc, iar ei i-a spus, nu vă supărați, dragă tanti Ivon, dar trebuie să mergem, și a dat să treacă pe lângă bătrână, dar aceasta a apucat-o de braț, a tras-o înapoi spre ea, șoptindu-i suficient de tare, c-am putut să aud și eu, să afle mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că ea o să ia loc lângă sicriu pentru că, de drept, ea ar trebui să stea acolo, lângă trupul pângărit al bietului meu bunic, pentru că, dintotdeauna, ea fusese marele lui amor, iar nu bunica, vrăjitoarea aia bătrână și rea. În vreme ce striga, tanti Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-acolo imediat, fiindcă așa ceva nu se poate tolera, e revoltător, fiindcă se duce și o omoară, se duce și-i scoate ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Ivon înainta tot mai mult prin mulțime, am auzit cum bunica mea răbufnește, spunând s-o scoată de-acolo imediat, fiindcă așa ceva nu se poate tolera, e revoltător, fiindcă se duce și o omoară, se duce și-i scoate ochii, tanti Ivon ajunsese deja în fața podiumului, la doi pași de coroane, dar atunci cineva a prins-o și a tras-o mai în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
podiumului, la doi pași de coroane, dar atunci cineva a prins-o și a tras-o mai în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea gura, să afle toată lumea adevărul, bunicul s-a sinucis, iar bunica a distrus scrisoarea de adio din care ar fi ieșit la iveală adevărul, că bunicul, toată viața lui, pe ea o iubise, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de lavandă al cremei de față a bunicului, dar știam că asta-i doar o iluzie, în mod sigur fusese îmbălsămat, și atunci am auzit cum oamenii au început să vocifereze în sală, dar mult mai tare decât atunci când sosise tanti Ivon, la început am crezut că numai de-aia fiindcă se deschisese sicriul, și-l văd acum pe bunicu’, dar mama, luându-mă de braț, s-a întors către ușă, la ușă mulțimea începuse să se dea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
la gît o cruce cu diamante, pe care nu i-am mai văzut-o pînă acum. De fiecare dată cînd o văd, are o bijuterie nouă. — Îmi pare bine să te văd, Emma ! Te vedem cam rar. Nu-i așa, tanti Rachel ? — Așa e, spune mama, pupîndu-mă. — Îmi dai haina ? spune Kerry, În timp ce eu tocmai pun sticla de șampanie pe care am adus-o În frigider. Vrei ceva de băut ? Așa-mi vorbește mereu. Ca și cum aș fi un musafir. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bune. Seacă și delicioasă. Mă Întreb cum o fi băutura aia cu pepene. Termină. Șampania e perfectă. Jack are dreptate, ăsta e modul perfect de a Începe o Întîlnire. — Prima dată cînd am băut șampanie aveam șase ani... Încep. — La tanti Sue, spune Jack zîmbind. Și ți-ai dat jos toate hainele și le-ai aruncat În iaz. A, da, spun, oprindu-mă brusc. Da, ți-am spus, nu-i așa ? Așa că n-am să-l mai obosesc cu anecdota asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă de ceai... De unde știți că plînge pentru un bărbat ? se bagă o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]