1,731 matches
-
fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă, chiar dacă exagerat de tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar, nu-ți face grji! Pe la două se va trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-un fel a avut noroc căci a rămas fată mare, cu toate că, la Început, a zis că nu-i pasă. Apoi s-a bucurat văzând ce puternice sunt prejudecățile. De parcă numai fecioarele ar vrea să se mărite... Îngropată Într-un teanc de avize pe care trebuia să le transmită, Șușu nu observă apariția profesorului. Petru Îi admira profilul delicat așa cum mai făcuse de atâtea ori. Aceeași și totuși... Vocea nazală, un fel de ecuson al profesiei, mișcările precise... Nimic gratuit, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu capul plecat! Nu-l asculta nimeni. Vorbea o limbă oarecare iar de Radnoti Miklos nu auzise nimeni. Nici măcar Benczedi Aladar care Își număra preocupat banii. Primise pensia cu puțin Înainte de a veni În piață. Fața i se Întuneca pe măsură ce teancul de bancnote de o mie și cinci mii se subția. Peste piață trecu un stol zgomotos de grauri. Exercițiul de pantomimă al lui Cain continua să țină lumea cu sufletul la gură. Cuvintele unei limbi misterioase puteau irumpe oricând În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pat unul lângă altul. Dinții Amaliei erau albi ca sarea obținută prin evaporare după metoda Dima-Hopârtean, zis Mackensen, iar buzele ei roșii se făceau tot mai palide, gata să plesnească precum bobocii de magnolia. La câțiva pași Marta răsfoia un teanc de reviste. Din când În când căsca prelung fără să-și mai ducă palma la gură. El o privea cu drag și Își spunea că va trebui să lase În grija altora uniforma de seminarist și biserica. Când mâna Amaliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Aici, lumina ochiului din triunghi e parcă mai ușor de Înțe1es de păcătoșii ca mine. Dacă nici acum lucrurile nu sunt mai clare, să nu uitați, vă rugăm, să ne comunicați, dacă se poate, numele fetei din pustă. Marta ținea teancul de hârtii În poală: erau la fel de grele ca și fularul lui Flavius-Tiberius și parcă la fel „croșetate”: două ochiuri pe față, două pe dos. Sau: două rânduri pe față, două pe dos. Sau: o pagină pe față, una pe dos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Blanchard l-a ciufulit pe Dos Santos. — Frumușelule împuțit, ești un om mort. Să mergem, Blanchard! Hai să găsim un loc unde să stăm până se liniștesc apele. • • • La câteva străzi mai încolo am dat peste o casă cu un teanc de ziare pe verandă și am intrat. Pe bufetul din bucătărie am găsit două jumătăți de whisky Cutty Sark, iar Blanchard i-a desfăcut lui Dos Santos cătușele de la mâini și i le-a prins pe glezne, ca să aibă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și domnul comandant Green. Domnul în haine civile este Ellis Loew, adjunctul procurorului districtual. Am înclinat capul în semn de salut, iar Thad Green îmi indică un fotoliu liber, întors către adunare. M-am făcut comod. Stensland îmi înmână un teanc de ziare. — Citește treaba asta. Este editorialul lui Braven Dyer pentru numărul de sâmbătă din Times. Prima pagină era datată 14 octombrie 1946, iar chiar sub dată era un titlu tipărit cu majuscule: „Foc și Gheață - printre cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spre cameră. Am bătut la ușă și am așteptat vreo cinci secunde, după care am încercat clanța. Ușa se deschise. Era o cămăruță înghesuită, fără nici o mobilă în afară de un pat nefăcut. Am verificat dulapul: era gol. Pe noptieră zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda Martin se ascunde de poliție. M-am lăsat în patru labe pe podea și am vârât mâna pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
valvârtej pe ușă, coborară treptele și azvârle un vraf de hârtii pe gazon, după care face cale-ntoarsă ca o vijelie, cu Lee pe urmele ei, urlând și dând din mâini. M-am apropiat și m-am lăsat pe vine lângă teancul de hârțoage împrăștiate. Hârtiile erau copii după rapoartele Departamentului de Poliție din Los Angeles. Răsfoindu-le, am văzut rapoarte de teren, indicii de dovezi, stenograma interogatoriilor, lista ponturilor telefonice și raportul complet al autopsiei - toate având scris în antet „E.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în posesia lor însemna suspendarea lui garantată. Kay se întoarse cu brațele pline și țipă: — După toate câte s-au întâmplat și se mai pot întâmpla încă, cum poți să faci una ca asta? E dezgustător. E-o nebunie! Aruncă teancul peste celelalte hârtii. Privirea îmi căzu pe niște poze de pe 39th, colț cu Norton. Lee o apucă de brațe și o țintui locului. Kay se zbătea. — La naiba, doar știi ce-nseamnă asta pentru mine! Știi! O să închiriez o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când ea a coborât de pe trotuar. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. — Vă plimbați prin mahala, domnișoară Sprague? Madeleine Sprague se opri. Am micșorat distanța dintre noi. Ea scotoci în poșetă și scoase cheile de la mașină și un teanc de bancnote. — Deci tati mă spionează din nou. Iar se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai de ce să fii discret, aruncă ea, după care trecu la o abilă imitație de accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
atunci la biroul LASD din West Valley. Deja storci bani din La Verne, așa că te-ai gândit că ai putea să-ncerci să șantajezi și clienții. Am luat banii, am numărat peste o sută de dolari, apoi i-am înapoiat teancul. — Hai să ne gândim la LAPD, Divizia Omucideri. Hai să ne gândim la Elizabeth Short și Linda Martin. Tupeul de fată de bani gata al lui Madeleine Sprague se topi ca prin minune. Chipul i se încreți de îngrijorare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ȘI ALTE COTIDIENE DIN L.A. IATĂ BUNURILE DALIEI URMEAZĂ O SCRISOARE Un băiat de la laborator își puse o pereche de mănuși de cauciuc, deschise plicul și scoase afară conținutul - un carnețel negru, un card de asigurări sociale plastifiat și un teanc subțire de fotografii. Mi-am mijit ochii, am citit numele de pe card - Elizabeth Ann Short - și mi-am dat seama că dosarul Dalia tocmai primise un nou impuls. Un tip de lângă mine povestea cu lux de amănunte cum apăruse plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în uniformă, iar un un tip de la birouri mi-a spus că ar fi menționat „refuzul meu de a face uz de suficientă forță în fața infractorilor recalcitranți“. Pe Kay a distrat-o teribil, dar mie-mi apărea dinaintea ochilor un teanc de rapoarte negative, care creștea tot mai mult, de nici toate intervențiile lui Russ Millard nu m-ar mai fi putut ajuta să mă întorc în Birou. Am revenit, așadar, în punctul în care mă aflam înainte de meci și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-am apucat să răscolesc anticariatele, în căutare de suplimente duminicale și reviste cu știri. Am găsit instantanee sepia în Colliers și portrete de grup în niște numere mai vechi din Boston Globe. Le-am ținut ascunse în garaj și teancul continuă să crească până într-o după-amiază, când a dispărut. În seara aia am auzit-o pe Kay umflându-se de plâns în casă, dar când m-am dus să stau de vorbă cu ea, am găsit ușa de la dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Kay se ducea la școală devreme. Eu mă prefăceam că dorm până pleca. Rămânând singur în căsuța ca-n povești, mângâiam lucrurile soției mele - puloverele de cașmir pe care i le cumpărase Lee, lucrările pe care trebuia să le corecteze, teancul de cărți pe care urma să le citească. Mă tot uitam după un jurnal, dar n-am găsit nimic de genul ăsta. Când eram în laborator, mi-o imaginam pe Kay cotrobăindu-mi prin lucruri. Am cochetat cu ideea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau doldora de bani - din conturile mele bancare, lichidate în întregime. Locotenentul Getchell înghițise gogoașa cu fostul coleg de liceu grav bolnav, care locuia la Boston, și mi-a semnat cererea de permisie pentru o săptămână. Pe genunchi aveam un teanc de notițe de la poliția din Boston, care investigase trecutul Daliei - le copiasem cu grijă din dosarul de la El Nido. Îmi stabilisem deja itinerarul de interogatorii cu ajutorul unui ghid al străzilor din Boston, pe care-l cumpărasem de la aeroportul din L.A.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu diplomație: — Deoarece n-o cunoșteau ca tine. Tommy zâmbi și se trânti cu zgomot într-un fotoliu jerpelit. — Apartamentul chiar e într-un hal fără de hal? Canapeaua era plină cu discuri de patefon. Am dat la o parte un teanc și m-am așezat. — I-ar prinde bine o mătură și-un mop. Uneori mă las cuprins de lene. Investigația în cazul lui Beth e din nou pe rol? E un caz prioritar? — Nu, sunt aici pe cont propriu. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gât. — N-am dat decât de o pistă moartă, dar o să ți-o dezvălui, dacă ții morțiș. Am învârtit revolverul pe deget. — Ard de nerăbdare, căcatule. Așa că spune-mi! Meeks deschise un seif încastrat în biroul lui și scoase un teanc de hârtii. Le studie, apoi se roti cu scaunul și vorbi cu fața la perete: — Am primit un pont despre Burt Lindscott, un producător de la Universal. L-am obținut de la un tip care-l ura pe Scotty Bennett, amicul lui Lindscott. Scotty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un mic reflector prins de un trepied și fixat în așa fel încât lumina să cadă în centrul saltelei. M-am întrebat de unde era alimentat, apoi am remarcat la baza trepiedului o legătură pentru baterii. Într-un colț zăcea un teanc de cărți stropite cu sânge. Majoritatea erau romane SF, dar printre ele săreau Anatomia lui Gray și Omul care râde al lui Victor Hugo. — Bucky? M-am întors: — Încearcă să dai de Russ. Spune-i ce-am găsit. Eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
lângă mașină, m-am îndreptat spre ea. Aranja în portbagaj un braț de cărți și lucrări, cu spatele la mine. Am interpelat-o: — Cât ți-a permis Lee să păstrezi din suta de mii de parai? Kay încremeni cu mâna pe un teanc de picturi făcute de copii. — Ți-a povestit Lee despre legătura dintre mine și Madeleine Sprague? De-aia ai urât-o pe Betty Short în tot timpul ăsta? Kay își trecu degetele peste picturile micuților, după care se întoarse și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
avea totdeauna când învăța limbile străinilor pământeni. Gîndindu-se că poate stăpânii turnului vor fi având ceva asemănător, făcu la noroc semn că ar vrea să scrie. Unul dintre ei întîi îl privi mirat, apoi se sculă și-i aduse un teanc de foi ca de papirus, dar foarte albe și subțiri, moi și gingașe aproape ca o țesătură deasă din fire de păianjen, dacă ar fi fost cu putință asemenea țesătură. Auta luă cu grijă o astfel de foaie, temîndu-se să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe măsură ce mesajele de felicitări curg prin intermediul telefonului, al telegramelor sau prin curieri speciali. Theodora Bosanquet, care vine să Îl felicite În persoană, Împarte ascensorul până la etajul patru cu un băiat de la oficiul poștal, care duce În tolba de piele un teanc imens de telegrame pentru apartamentul 21. O ajută pe dna James să deschidă plicurile și să citească cu glas tare mesajele - căci Între cele două femei, În entuziasmul clipei, s-a stabilit un armistițiu. Numele alcătuie un catalog al cunoștințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să v-o las pe masa de lucru, În birou? Întrebă el. — Adu-mi-o aici, Smith. Mulțumesc. Smith Îi lăsă plicurile pe masă, alături, și se retrase. Recunoscând scrisul lui Daly pe unul dintre ele, Henry Îl extrase din teanc și Îl desfăcu, rupându-l. Înăuntru era un bilet scurt, prin care era informat că avuseseră loc două lecturi ale piesei la teatru, În săptămâna aceea, care scoseseră la iveală probleme majore, și că Daly propusese o nouă lectură, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
direct este Theodora, care capătă imediat de lucru, alcătuind liste de manuscrise, și care În felul acesta primește din nou permisiunea de a intra În casă. Harry pleacă În persoană la Lamb House, pentru a-i inventaria conținutul. Găsește un teanc de scrisori de la George Du Maurier Într-un sertar, În Salonul Verde, pe care le aduce cu el la Londra. — Nu Înțeleg cum de nu există mai multe scrisori, aici sau la Rye, Îi spune el Theodorei la Întoarcere. Unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]