1,699 matches
-
bine și merse Înainte. — O, ce păcat! Cu mobila asta frumoasă! Pentru că acolo se aflau un covor pe podea, o canapea remarcabilă și scaune, un taburet și o masă - toate acoperite de praf, și cu urme serioase de sticlă și tencuială căzută sau de mucegai - lemnul cu o Înfloritură care Începea să se umfle. Și candelabrul! strigă ea ușor, ridicîndu-și privirea. Da, ai grijă pe unde calci, zise Julia, venind lîngă ea și atingîndu-i brațul. Jumătate din lustre au căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mîncăm? Să mergem În camera cealaltă. E frig, dar nu atît de umed ca sus. Își luă sacul și o conduse pe Helen, printr-un coridor, În bucătărie. În mijlocul Încăperii era o veche masă de brad, plină de așchii din tencuială, pe care Începu să le dea la o parte. — Apropo, chiar am sendvișuri cu friptură de iepure, zise ea, În timp ce tencuiala se rostogolea. Unul dintre vecinii mei are un grădinar care le pune curse. Se pare că sînt peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe Helen, printr-un coridor, În bucătărie. În mijlocul Încăperii era o veche masă de brad, plină de așchii din tencuială, pe care Începu să le dea la o parte. — Apropo, chiar am sendvișuri cu friptură de iepure, zise ea, În timp ce tencuiala se rostogolea. Unul dintre vecinii mei are un grădinar care le pune curse. Se pare că sînt peste tot În Londra acum. Mi-a zis că pe ăsta l-a prins În Leicester Square! Nu-mi vine să-l cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se depărtă. Viv așteptă pînă ce traversă culoarul, apoi Își continuă drumul În jos. Scara devenea tot mai largă pe măsură ce se apropia de treapta de jos; casa era veche, dar construită la o scară impozantă. În tavan erau rozete din tencuială și cîrlige În locurile În care, cîndva, atîrnaseră candelabre. MÎna curentă a balustradei avea curbe elegante și ornamente delicate. Dar, deși holurile aveau covoare roșii superbe, acestea erau acoperite cu pînză, aproape distrusă din cauza tocurilor Înalte. Pereții erau vopsiți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Paris: Arcul de Triumf, Turnul Efel, bărbați și femei stînd veseli În cafenelele de pe trotuar, la un pahar de vin. Dar totul era rece la atingere și plin de praf; din loc În loc erau grămezi de praf de vopsea și tencuială, care probabil căzuseră În urma raidurilor. Încăperile miroseau a umed, a spațiu nelocuit. Viv se așeză În fotoliu Încă tremurînd, cît mai aproape de foc. — Al cui e apartamentul? Întrebă ea. — Al nimănui, spuse Reggie, ciucindu-se lîngă ea și jucîndu-se cu butoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pe unde să meargă. O lăsă pe Mickey să aibă grijă de cel rănit, și Începu să-și croiască drum spre spatele locului. Călca peste sticlă; o dată o scîndură cedă și se cufundă pînă la șold Într-un talmeș-balmeș de tencuială și lemne. Trosnetul scîndurii fu atît de ascuțit că o auzi pe fată țipînd. — Nu-i nimic, totul e bine, spuse cineva blînd. Kay scutură ușor lanterna și desluși figura unui bărbat care stătea ghemuit pe moloz, la vreo șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că se unduie și se bombează, de parcă ar fi fost umflată de undeva de jos; și apăru un braț și o față albă... la fel de palidă ca toaleta dizlocată. Era fata care fusese prinsă acolo. Era acoperită de un strat de tencuială și Îngropată pînă-n talie de o grămadă de grinzi și cărămizi. Se ridica singură, Împingînd din brațe, să se uite la Kay. Aceasta se duse lîngă ea și se ghemui, la fel ca bărbatul. — Ei, ai dat de belea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu lanterna În ochii tăi? O clipă doar. Își puse degetele pe bărbia fetei să nu-i dea voie să se miște. Fata clipi cu teamă. Colțurile ochilor și marginea pleoapelor păreau roșii pe fața ei pudrată cu praf de tencuială. Pupilele i se strînseră În lumina care le testa. Părea tînără, dar nu atît de tînără pe cît bănuise Kay la Început; poate că avea douăzeci și patru sau douăzeci și cinci de ani. Își Întoarse capul Înainte ca raza lanternei să se coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să fie benzină sau apă În subsol. — Benzină sau apă? Întrebă fata, de parcă nu Înțelegea. Urmă o altă izbitură și ea se chirci din nou. Probabil că simțea loviturile prin moloz. Începu să plîngă. Își frecă fața iar praful de tencuială se Îngroșă cu lacrimi. Kay Îi atinse umărul. — Te doare? Fata scutură capul negînd. — Nu-mi dau seama. Nu cred. Doar că... SÎnt atît de Înspăimîntată. Își acoperi ochii cu palmele și, În cele din urmă, tăcu, rămînÎnd nemișcată. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să mă zboare de la serviciu? Puse mîna pe capul lui Helen pentru a Îndepărta de pe frunte părul plin de praf. Gestul era unul neatent, dar cînd văzu expresia tensionată a lui Helen - ochii mari și Întunecați deasupra obrajilor acoperiți de tencuială albă, ezită. — Așteaptați o clipă, zise ea. Trebuie să arătați cît mai bine pentru cei de la S și D. Alergă la Mickey și se Întoarse la Helen cu termosul cu apă. Căută și-și scoase batista și o umezi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alarmant de la mijloc. Mortarul se fărâmițează, scurgându-se printre cărămizile puse una peste alta fără pricepere sau îndemânare. Calitatea discutabilă a peretelui pare nefirească, dacă avem în vedere că în vecinătate există clădiri robuste, chiar dacă, vechi fiind, au nevoie de tencuială și văruială. Tânărul mai trage odată languros din țigară și tresare speriat de apariția unui chip cu barbă albă, de cealaltă parte a peretelui. — Robert? zice barba. Nu ți-am spus? Nu ți-am repetat de atâtea ori? Tutunul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În grădină, n-a făcut pagube, decât o groapă-n pătlăgele). Plunghi au căzut și În ușa beciului, au intrat și prin ușă, noroc că gârliciul e foarte Înclinat, toate-toate (adică: toți) s-au oprit În bolta lui, Înfipți În tencuială. D-apăi nu era ea chiar a dracului hora ceea, sus, dacă jos dăduse Domnul Dumnezeul nostru oleacă din sângele Său, În poloboace... - și Moș Iacob Își netezea temeinic musteața Învinețită de sfânta Împărtășanie. Lucrurile noastre rămase În casă? D-apăi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nemți. Se trezesc în Darmstadt-ul gata bombardat de aliați, pe o stradă cu două case și patru supraviețuitori. Ernst Kostial își pune nevasta și cei șapte copii să strângă luni în șir cărămizi, nisip, să facă mortar din resturi de tencuială pisată și dată prin sită. Trudesc ca niște cai de povară ani buni până e gata o măgăoaie cu trei etaje. Când nu merg la serviciu, stau în camerele lor, ascunși ca niște hârciogi. Își văd de treabă, se urăsc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
moment dat însă, mițam dat seama că ele tindeau să clădească o construcție anume, că erau niște cărămizi care trebuia să fie potrivite întrțun anume fel și fixate între ele cu un liant. Așa a apărut mortarul Amintirițlor prefăcute și tencuiala alcătuită din povestea Strămoașei ce se naște bătrână și întinerește pe măsură ce se apropie de moarte. Nu mi sțau părut a fi numai niște artificii, trucuri, găselnițe prozastice: mă convingeau că zugrăvisem o mică lume pe care nțo explorasem îndeajuns și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
it... Codruț 10 ianuarie 2006 Vinerea trecută a trebuit „să ridic un colet de la poștă“, așa cum spun românii. Mai exact, dintr-un oficiu poștal pierdut undeva, prin cartierul periferic Pantelimon, la parterul unui bloc din care cădeau, jupuite, betoanele și tencuiala. „Vechiul“ sediu al Oficiului Poștal, desfășurat pe toată fațada de la parter era în refacere-distrugere, în dulcele stil românesc, în sensul că în jumătate din spațiu se puteau vedea câțiva saci de ciment și 2-3 muncitori distruși și zgribuliți ce-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
De ce mă întrebi? — Pentru că porți un tricou verde. — Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice. — „Nu în mod special. Mă îmbrac cu orice, „repetă ea din vârful limbii. Zău că-mi place cum vorbești. Parcă întinzi, frumos și neted, tencuiala pe un zid. Ți-a mai făcut cineva un asemenea compliment? — Nimeni. — Mă cheamă Midori 1, dar arăt groaznic în verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă Momoko
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta m-am gândit și eu. Ironic, mi-am pus o coroană pe cap, deși eu am servit drept model. Fac referire la starea mea când am pictat tabloul: cu inscripția Vive le Roi!. Se observă cum dispar literele, cade tencuiala în care a fost sculptată această inscripție. La un moment dat, personajul rămâne și fără această lozincă. Stă pe o stâncă. Nu este clar cum a ajuns el acolo, deși pare că are acces spre ea. V.P.: Nu ne ducem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
proscrise Pe pereții trecutului caii verzi ai prezentului Frunza de ieri se declară azi rădăcină ah, kir Doxachi, acestor sentimente le va crește o altă inimă? această mână ciuntită își va crește alt trup? Fosforescente, umbrele s-au retras sub tencuiala din ziduri, bufoni vopsiți pe turla Arhivei de stat suflă-n trompete. Jos, în galerii, șobolani isterizați scurmă diamantele imperiului, rod sigiliile, numele, viețile... Înnoptezi la hotel. Stai aici ca în propria-ți tâmplă O, tinerețea ta inventând zeități! treci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
rînd de balcoane, putea nu numai să observe cursele de fazani de dincolo de sîrma ghimpată, ci și să se pună la curent cu orice nouă activitate de pe aerodromul Lunghua. Scara ce ducea la balcoane era parțial blocată de bucățile de tencuială căzute din acoperiș, dar Jim se strecură printr-o crăpătură Îngustă, bătătorită de copiii din lagăr. Urcă scara și se așeză pe treapta de ciment care forma primul rînd de balcoane. Cu manualul sprijinit pe genunchi, savură pe Îndelete cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de ac din care totuși, câte odată, se preling pe hârtie, patruzeci de litere cu clinchet autentic. De douăzeci de ani ridică o casă fără acoperiș. - Bun! zic eu, așa trebuie să fie casa creatorului. Dar cărămizile de împrumut și tencuiala umedă, miroase prea puternic a pământ și mucegai. - ăAllo, Mister Black! De ce aștepți cu pipa stinsă în gură?... S-au împlinit atâtea săptămâni de când te văd pe dig, plimbându-te nepăsător, în timp ce corabia smucește odgoanele, să le desprindă din cârligul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni nu locuise acolo cine știe de când, locul devenise un mausoleu de mucegai. Străbătu holul cu lanterna, descoperind resturile de tapet și mobilă. Ici și acolo, tencuiala se dusese de pe pereți, descoperind lemnele de sprijin de dedesubt. Ciuperci negre se adunaseră În jurul găurilor ca muștele lângă o rană deschisă. Scările nu mai aveau covoare și una dintre trepte era ruptă, cu scândura crăpată la mijloc și ridicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ferme, la fel ca majoritatea periferiilor din Aberdeen, dar rezistase În fața progresului mai mult decât celelalte. Dar când au căzut sub lama buldozerelor, s-a construit rapid și Înghesuit. Blocurile tradiționale de granit cenușiu nu se zăreau nicăieri: aici era tencuială ca de terci de ovăz, acoperișuri cu țiglă ondulată, fundături șerpuitoare și drumuri Înfundate. La fel ca orice altă suburbie anonimă. Numai că, spre deosebire de centrul Aberdeenului, unde blocurile cu locuințe de Închiriat și clădirile Înalte de granit micșorau cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i dugheana. Vorba ceea: sfințiile lor erau lucrători la “Cooperativa Dor de muncă”. -Iaca cum egumenii greci ai mănăstirilor, în frunte cu patriarhul Ierusalimului, dădeau iama prin averile noastre mănăstirești. Da’ și ctitorii de mănăstiri nici nu lăsau să se usuce tencuiala pe zid și o și închinau Athosului, Ierusalimului sau mai știu eu cărui loc sfânt... Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești de către Alexandru Ioan Cuza vodă. Atunci însă am adunat doar cioburile pocalului din care s-au
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
-i dugheana. Adevărul e că pe sfințiile lor nu le trăgea de fel ața la muncă. --Și dumnealor egumenii, în frunte cu patriarhul, dădeau iama în averile mănăstirilor închinate, iar ai noștri, adică ctitorii de mănăstiri, nu lăsau măcar să se usuce tencuiala de pe zidul sfintelor lăcașuri și le și închinau locurilor sfinte... Asta însemnând să-ți pleci grumazul de bună voie sub ciubota celor de la “locurile sfinte”... --Trebușoara asta avea să dureze până la secularizarea averilor mănăstirești, când noi am adunat doar cioburile
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ecranul se lumină și începu filmul. Un test de filmare. Fade-in în alb-negru. O blondă platinată și un mexican cu o tunsoare ca la un dos de rață se dezbrăcau. Decorul era o cameră de motel: un pat, pereți cu tencuiala crăpată, lămpi cu abajururi tip sombrero și un afiș cu un toreador pe ușa de la dulap. Tijuana, pur și simplu. Danny simți mâna lui Claire. Blonda din film dădu ochii peste cap: tocmai văzuse pula partenerului - uriașă, străbătută de vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]