38,269 matches
-
de debil: întregul episod al patrulea al studiului său rămâne până la urmă neconvingător în demontarea resorturilor ideologice ale cruzimii flaubertiene în conceperea personajelor. Într-o formă sau alta, criticul reia același tip de observație (just), fără însă a demonstra că "tendința" învinge "arta": "eroii lui Petru Dumitriu au ceva matein în acest spectacol al degenerescenței, un spectacol politizat, însă, al unei decăderi echivalate în realitate cu o descalificare politică". Sau "dezagregarea averilor, corupția, concupiscența, erosul ca instrument politic, lipsa de scrupule
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
ar putea însemna reticență și instituie diagnosticul tranșant aplicat unor unități ample. Elogiul cade direct asupra volumelor, cu o larghețe care nu mai prea permite secționări ale conținuturilor. În sfârșit, pe poziția a treia s-ar părea că se află tendința acaparatoare, de arhivă, holistică a criticii literare. Se discută, deja, ansambluri. Cea mai tolerantă cu nuanțele și cea mai strictă când vine vorba de verdict. Cea mai apropiată, adică, de pragul canonizării. Nefiind cronologică, succesiunea acestor grile de lectură nu
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
de orchestră" (Violeta Cîrstea Călin); "America a fost construită de emigranți, ei având un rol foarte important și în ceea ce privește cultura, arta" (Lory Wallfish); Întotdeauna am visat să cunosc mai îndeaproape viața muzicală europeană" (Liviu Morna). Sau printre avatarurile variilor școli, tendințe, culturi: În Europa se pune mai mult accentul pe o anumită diferențiere coloristică, stilistică, pe când în America se pune mare accent pe o perfecțiune tehnică, poate chiar exagerată" (Irina Mureșan); "Foarte interesante erau lecțiile de fagot în direcția pur muzicală
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
fond, singura consecventă estetic cu menirea literaturii. Numai ea, în comparație cu celelalte atitudini (oportunismul, subversivitatea și disidența), crede în autonomia esteticului. De aceea, literatura evazionistă poate fi definită foarte clar în funcție de "formalismul estetic", ca o coordonată esențială a ei. Dar această tendință puristă a trezit întotdeauna suspiciuni, uneori identice în acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
acuze, deși pot veni dinspre ideologii incongruente. Virgil Nemoianu a analizat conflictele formalismului estetic cu alte filosofii ale artei și a remarcat persistența unor "reacții bizare", recurente și în afara perimetrului comunist, dintre care imputarea cea mai importantă, aparent sofisticată, vizează tendința reacționară. În viziunea acestor aprecieri ideologice bizare - constată Virgil Nemoianu - "formalismul estetic este o pepinieră a forțelor reacționare; este sursa ideologiilor pernicioase și chiar a politicilor tradiționaliste și fasciste. E o mască abil confecționată, în spatele căreia forțele malefice pregătesc stratageme
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]
-
trainic, cel puțin trei straturi diferite: grupul mic al conducătorilor de la-nceput, provenit din extrema dreaptă a mișcării studențești, apoi grupul, mai mare, al micii burghezii încercate de concurența evreiască și-n sfîrșit grupul mai larg al muncitorimii atrase de tendințele sociale de stînga ale mișcării. Acestor trei grupuri le-ar trebui adăugat și grupul răzleț al aristocraților și intelectualilor, nemulțumiți de poziția lor în societate, căutători ai unei noi așezări în cadrul națiunii". Firește, fiecare din aceste entități și-a conturat
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
Rodica Zafiu Faptul că specialiștii care se ocupă de cultivarea limbii repetă de atâta vreme că "ora doisprezece" și "doisprezece teme" sînt construcții incorecte, fără ca frecvența erorilor să scadă (dimpotrivă!), ne face să credem că tendința puternică, poate chiar de nestăvilit, este de a folosi numeralele invariabil, distincția de gen dispărînd cel puțin la formele compuse (la cele simple nu pare să existe, deocamdată, riscul de a auzi "ora doi" și "doi fete"). Desigur, așa cum am
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
mai arătat altă dată, situațiile exemplificate sînt diferite: doar în "doisprezece teme" e vorba de un acord propriu-zis (al unui numeral cu valoare adjectivală), "ora doisprezece" fiind o formulă tradițională, în care se păstrează, apozițional, forma numeralului din "douăsprezece ceasuri". Tendința de simplificare și de regularizare e așadar mai puternică pentru "ora doisprezece", dar este explicabilă și în celelalte cazuri (în fond, majoritatea numeralelor nu au distincție de gen). Complexitatea limbii naturale se manifestă însă și prin existența multor tendințe de
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
ceasuri". Tendința de simplificare și de regularizare e așadar mai puternică pentru "ora doisprezece", dar este explicabilă și în celelalte cazuri (în fond, majoritatea numeralelor nu au distincție de gen). Complexitatea limbii naturale se manifestă însă și prin existența multor tendințe de sens contrar: apărute fie din dorința vorbitorilor de a urma norma și acolo unde nu e cazul (fenomene de hipercorectitudine), fie prin acțiunea unor modele și asocieri diferite. De pildă, în cazul numeralelor, e surprinzător că între abaterile frecvente
"O mie și una de lucruri..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8538_a_9863]
-
au atins o cotă ridicată de inspirație, reprezentând totodată și trei modalități radical diferite de a concepe actul teatral, trei direcții stilistice și de formulă spectacologică în care în mică sau mai mare măsură întâlnim cam tot ceea a constituit tendință de înnoire și undă de șoc în materie de artă regizorală. Fără să minimalizez alte spectacole, cu evidență și ele revendicate de la un program riguros (mă gândesc, fără îndoială, la experiențele fanatice ale lui Măniuțiu, la ceea ce au realizat Tompa
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
incluse în dicționar multe nume românești e pozitiv: vorbitorii au adesea ezitări mai ales în ceea ce privește accentuarea unor nume de familie istorice (e de aceea utilă, de exemplu, indicația de accentuare pentru numele Catargiu). E foarte bine că dicționarul combate implicit tendința iritantă de a pronunța cu accentul pe i (ca penultimă silabă) nume de familie precum Olariu, Rotariu, Pușcariu: se arată că acestea sînt echivalente cu formele Olaru, Rotaru, Pușcaru, deci trebuie să păstreze accentul pe a din sufixul de agent
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
asemănătoare rămâne, dincolo de aprecieri, o calitate. Saltul în timp, cu o alonjă de zece ani, îi proiectează - previzibil - pe cei doi în plină plictiseală domestică. Un Tristan verificat periodic prin telefon de Isolda lui, îmbrăcat de aceasta după ultimele - indecise - tendințe și încălțat tot de ea cu o fetiță - simpatică, în fond - purtând numele (după toate probabilitățile lipsit de aderență livresc-erotică) de Sânziana. Câți Pepelea or fi existând? Unul e de ajuns. Bineînțeles, acesta se ivește, nu din spuma mării, ci
Varză a la Cluj by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8572_a_9897]
-
288). Înregistrarea recurențelor rămâne, în aceste condiții ne-critice, o formă deviată de statistică. Ar fi fost de așteptat, de asemenea, ca Dan Cristea să pună în relație poeții pe care îi analizează, ampla-sându-i în diversele contexte, distribuindu-i în tendințe și trasând, cu acestea, liniile directoare ale poeziei românești postbelice. De la Gellu Naum și Ștefan Aug. Doinaș la Ioan Es. Pop, putea fi făcută măcar schița evoluției, dacă nu harta ei topometrică. Dar raportarea la un anumit moment din "desfășurătorul
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
frumos, groaznic de bun etc.) e, probabil, un fenomen lingvistic universal. În fine, pentru că tot veni vorba de reclamele pentru produsele cosmetice, cred că ar trebui remarcată și o particularitate care nu mai aparține traducerii, ci chiar originalelor: o stranie tendință actuală de a concretiza metaforele, de a transforma efectul poetic în mitologie științifică. Presupunînd că afirmațiile publicitare trebuie să aibă o acoperire în realitate, mi se pare evident că în acest caz figurile de limbaj determină inovațiile științifice. Au apărut
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
decît sensul ei propriu, nefăcînd imediat legătura cu un tip de lînă. Extractul de lînă nu e totuși foarte atrăgător (pe un site al producătorilor, e oferită o complicată explicație a procedurilor genetice... Cam la fel de straniu - și rezultînd din aceeași tendință - mi se pare felul în care se ajunge de la simbolul și metafora diamantului ("strălucire de diamant"), la ideea de a folosi în compoziția unor creme "praf de diamant".
Îmbunătățiri dramatice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8580_a_9905]
-
gaze al lumii, care îi solicită, în schimbul unor prețuri avantajoase, anume reacții strategice legate de amplasamentul conductelor magistrale. Dar Germania și Franța și-au motivat corect votul pe instabilitatea și fragilitatea instituțională din cele două țări. Georgia este confruntată cu tendințele separatiste din Osetia de Sud și Abhazia, iar în Ucraina (cu o puternică minoritate rusofonă) majoritatea populației este încă împotriva integrării. NATO a decis însă că cele două țări vor fi admise, dialogul intensificat putându-se finaliza până la sfârșitul anului
Un summit pentru România by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8567_a_9892]
-
dezbaterii, dar și ambiguitățile ei, menționăm cîteva opinii favorabile protocronismului, excerptate de Alexandra Tomiță, lăsînd la voia cititorilor aprecierea lor retrospectivă. Conceptul în cauză devine "o problematică cu o amplă claviatură" (Alexandru Duțu), "o nouă viziune critică (ce) reactualizează vechea tendință de întoarcere spre noi înșine" (Mihai Drăgan), "un fenomen universal la care participă și cultura românească" (Adrian Marino), "o idee-forță, cu o natură prospectivă" (Mihai Ungheanu), o "inițiativă ideologică, artistică, tehnică, validată ulterior prin experiență" (Paul Anghel), o mișcare care
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
de a ne preocupa, scriind despre autorii contemporani, și de aspectul reușitei artistice sau al eșuărilor, de a fi atenți nu numai la "conținut" ci și la "formă", asumându-ne riscul de fi taxați drept estetizanți, o învinuire gravă. Această tendință emancipatoare a noilor critici este remarcată de o cercetătoare avizată și calmă a intervalului, Ana Selejan, care notează în Literatura în totalitarism. 1959-1960 (Cartea Românească, 2000): "... adaug imediat câteva evidențe care se impun pentru oricine citește textele analitice ale tinerilor
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
din auzite și l-au redus la o ipotetică (și foarte ironizată) încercare de a elimina anglicismele din limbă. George Pruteanu nu a fost un purist arhaizant și un adversar înverșunat al anglicismelor; poziția sa (îndreptățită, dar în dezacord cu tendințele și preferințele culturale actuale) era doar de susținător al adaptării cît mai rapide a împrumuturilor. Propunea accelerarea unui proces firesc, lucru pe care mulți nu-l înțeleg și nu-l acceptă (în ziua morții sale, o prezentatoare nu mai știa
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
a privitorului. Chiar dacă, de exemplu, numeroși artiști au încercat și înainte de '90, dar, mai ales, în ultimii ani, să iasă din convenția tabloului și din tradiția materialelor și a tehnicilor, să relaxeze conceptele de obiect și de acțiune artistică, aceste tendințe au fost nu numai privite cu suspiciune, ci și eliminate cu dispreț din orizontul interesului public. Astfel, Saloanele nu făceau decît să flateze așteptările mărunte, să administreze confortul privirilor incapabile de risc și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
rapoartele de monitorizare a posturilor de radio și televiziune din Republica Moldova (din ianuarie-februarie 2005: www.cca.md), care pot fi comparate cu rezultatele monitorizării (în curs) din România (www.cna.ro). Unele dintre constatările monitorizării din Republica Moldova ilustrează mai vechi tendințe ale limbii, care au făcut obiectul unor normări explicite și insistente în ultimele decenii. Forma unică (neacordată) a intensificatorului însuși (adjectiv pronominal de întărire, în gramaticile românești) a fost una dintre erorile cel mai des corectate în școală, obiect al
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
ani...", "douăzeci și două de actori". Se regăsește, desigur, în exemplele din monitorizarea basarabeană, nota regională; de pildă în formele verbale să deie, dar și să redeie, vreai (= vrei), iai (= iei) etc. Alte forme, în schimb, sînt ilustrări ale unei tendințe morfologice vechi și generale, de reîncadrare a verbelor în altă clasă de conjugare: ne-ar place, va reapare, pot încape. Exemplele copie, se străduie, cheltuie par să confirme și o tendință incertă, mai recentă - de preferință a vorbitorilor pentru formele
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
etc. Alte forme, în schimb, sînt ilustrări ale unei tendințe morfologice vechi și generale, de reîncadrare a verbelor în altă clasă de conjugare: ne-ar place, va reapare, pot încape. Exemplele copie, se străduie, cheltuie par să confirme și o tendință incertă, mai recentă - de preferință a vorbitorilor pentru formele verbale fără -ez sau -esc. În materialele monitorizării sînt desigur și destule calcuri din rusă, mai ales în construcțiile prepoziționale ("la anul 2", "un interviu la tema..."; "în rezultatul unui fapt
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
cu acestea. Sînt de altfel și unele corectări mai ciudate, poate simple neatenții: e considerată greșită construcția circumstanțialului de timp fără prepoziție ("anul viitor"), iar în enunțul "să purcedem în a citi aceste urături" e criticată doar prepoziția în. Oricum, tendințele de evoluție a limbii române ar trebui văzute de acum înainte tot mai mult în cadrul mai larg pe care îl oferă și datele din Republica Moldova: utile pentru a confirma sau a infirma unele fenomene, pentru a aduce o lumină suplimentară
Tendințe și norme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8632_a_9957]
-
care adevărata viață se petrece între paginile cărților sau în chenarul monitorului pe care își scrie zi de zi mesajele electronice. Politologia a devenit pentru Vladimir Tismăneanu un modus vivendi, un veritabil mediu de viață. Ambianța aceasta îmbibată cu concepte, tendințe și controverse este aerul pe care îl respiră cu aceeași ușurință cu care alții nu înțeleg nimic din el. Spuneam că Tismăneanu își desfășoară demersul sub deviza "fermității și a moderației". Asta înseamnă că politologul nu dă verdicte, ci caută
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]