3,258 matches
-
mare. Cu toate că nu ne interzice nimeni, nu ne dă nimeni cu porția. Oamenii de bine supraveghează însă discret și iau cele mai eficiente măsuri ca să nu facem abuz. Ei au grijă să nu avem bani prea mulți ca să nu fim tentați să cumpărăm mai mult decât cred ei că trebuie. Dar cum rămân bani destui, pentru că nu putem să-i aruncăm sau să-i distrugem, există oameni „speciali”, care adună pentru ei surplusul de bani, de unde și denumirea lor de „oameni
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ne părăsim cu greu. Neputința de a o avea în voia mea îmi îmboldea dorințele. De îndată ce nervii se discordau, temerile de a nu fi descoperiți veneau, și mai ales plictiseala de a rămâne cu ea când nimic nu mă mai tenta, cu tot trupul fraged și gol de lângă mine. Atunci nu știam ce să-i mai vorbesc și mă simțeam rău în camera străină. Cu perversitate îmi pregăteam plecarea, ca ea să nu simtă plictiseala și indiferența mea, când voiam să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
atâta seriozitate sau mă combate cu atâta îndîrjire, spun lucruri mai importante? - În definitiv, nici nu pot aștepta altceva din partea unei femei ușurele. O mică tăcere; apoi: r... - Căci femeie ușoară se numește aceea care a avut doi amanți. - Mă tentează să-ți arăt exact ce este o femeie ușoară. - Acum mi-ar fi egal! - R, r... - Cel mult, m-ar indispune să capăt din afacerea asta vreo boală. - R... - Când te gândești că i-ai mângâiat burticica plinuță, de om
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite de sens. E adevărat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
formală sau nega tivă. Diferă sigur de „propozițiile cu sens“ din științele factuale, mai ales pentru cel care le înțelege limitele și rostul aparte. Este neașteptat de comprehensivă această atitudine a lui Wittgenstein, de luat în seamă ori de câte ori am fi tentați să facem un adevărat idol din propriile enunțuri. Fragmentul de mai sus precedă propoziția 7, ultima și cea mai enigmatică: „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ Este propoziția ce a dat enorm de gândit unor interpreți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
finitudinii, omul religios va căuta să recunoască ceea ce, incomprehensibil fiind (akatálepton, spune Sf. Ioan Gură de Aur), originează însăși posibilitatea sensului. Sau faptul că orice comprehensiune - și sensul propriu acesteia - se sprijină pe o non-comprehensiune originară. Metafizicianul, în schimb, este tentat să gândească în alți termeni. El caută uneori imposibilul ca atare, ține cu tot dinadinsul să exprime clar ceea ce este inefabil și să înțeleagă în mod conceptual ceea ce este incomprehensibil în sine. De unde, atâtea propoziții lipsite de sens. E adevărat
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
formală sau nega tivă. Diferă sigur de „propozițiile cu sens“ din științele factuale, mai ales pentru cel care le înțelege limitele și rostul aparte. Este neașteptat de comprehensivă această atitudine a lui Wittgenstein, de luat în seamă ori de câte ori am fi tentați să facem un adevărat idol din propriile enunțuri. Fragmentul de mai sus precedă propoziția 7, ultima și cea mai enigmatică: „Despre ceea ce nu se poate vorbi trebuie să se tacă.“ Este propoziția ce a dat enorm de gândit unor interpreți
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ori să fiu foarte respectuos cu dumneavoastră, ceea ce vă închipuiți că nu era cazul. Nu părea a fi în apele lui. îi cunoașteți adresa? Nu. Dar știu unde-l pot găsi... Nu-mi spune, îl întrerupse repezit femeia. Aș fi tentată să-l caut și nu vreau. Poate doriți să-l caut eu, îi propuse Filip. Să-i comunic ceva din partea dumneavoastră? Știu și eu? Nu cred... Nu! Tot ce i-aș putea transmite știe și el... Sau cel puțin ar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mâță moartă. Săptămâna trecută la cină m-a întrebat ce am de gând să fac când o să ies din armată. Intenționez să predau mai departe la același colegiu? Am măcar de gând să mă întorc în învățământ? Sau m-ar tenta să mă întorc la radio, poate în calitate de «comentator» sau așa ceva? I-am răspuns că, după impresia mea, războiul o să continue la infinit și, dacă pacea s-ar reinstaura vreodată, sunt convins că mi-ar plăcea să fiu o mâță moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o dușcă, în bibliotecă, cu colonelul Anstruther, pe urmă culcarea. De ce oare mă obosește atâta ceea ce fac? Mâinile îmi sunt transpirate, intestinele mi se revoltă. Personajul integrat încă nu e acasă. Cu excepția ochilor, și poate (spun poate) a nasului, sunt tentat să trec peste restul feței lui, și la naiba cu Exhaustivitatea! Nu suport să fiu acuzat că nu las nimic în seama imaginației cititorului. În vreo două feluri ușor descriptibile, ochii lui semănau cu ai mei, ai lui Les și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
propriului său trup, dar cred că, de obicei, pornește de la un fizic rezistent. Fratele meu a fost persoana cea mai neobosită pe care am cunoscut-o vreodată. (Am devenit brusc conștient de timp. Încă nu-i miezul nopții, dar sunt tentat să mă las să alunec pe podea și să scriu mai departe dintr-o poziție culcată.) Mi-a venit acum în minte gândul că niciodată nu l-am văzut pe Seymour căscând. Căsca și el, probabil, dar eu nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aerul înainte de a mă duce la culcare. E vorba de o Anecdotă, îngropați-mă și tot am s-o las să iasă la iveală. Pe la nouă ani, aveam foarte plăcuta convingere că eram cel mai iute alergător din lume. Sunt tentat să adaug că era genul acela de îngâmfare, fundamental aflată în afara programării caracterologice, care dispare greu și, chiar și azi, la cei patruzeci de ani supersedentari ai mei, mă pot vedea, în haine de stradă, țâșnind pe lângă o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
În voia sorții. Vitele treceau dincolo și se Întorceau fără ca grănicerii, Înainte atât de atenți să nu calce picior de om sau de câine peste fâșia arată, să tragă În aer vreun foc de armă. De fapt, granița nu mai tenta pe nimeni. Satul de dincolo era la fel de căzut În decrepitudine precum cel de aici. Rând pe rând, tinerii părăsiseră Brodina, se aciuaseră mai Întâi În orașul din apropiere, apoi plecară mai departe, se risipiră prin lume, care Încotro. Ce rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un singur dollar...” Hotărât să-l convingă, argumentă. „Jur pe onoarea mea, ești primul client căruia i’am oferit un asemenea preț. Ești norocos, domnule. Nu mai sta pe gânduri, hai, bate palma...” O fracțiune de secundă, Tony Pavone fu tentat să plece, să-și vadă de treburile lui având vaga presimțire ce nu-l Înșelase niciodată, la mijlocul acestei afaceri de schimb valutar, i se pregătea o - cacealma dar, dorința, tentația de-a opține un câștig suplimentar, Îl impulsionă să aprofundeze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Întreprindere ai venit...?” „Cooperativa de construcții București. Evident plictisit, Contabilul Șef puse hârtia deoparte. Își aprinse o țigară de proastă calitate „Mărășești fără filtru”, dela bricheta pe care Tony Pavone i’o puse la Îndemînă. La un momenr dat, fu tentat să repete tragico-comedia aprinzând și el o țigară dar, renunță. „O Cooperativă din București...? Pierdem timpul, domnule...! Această unitate ne datorează o importantă sumă de bani. Îmi pare rău...!” Tremurând de nervi, Tony Pavone Încercă să-l convingă. „Nu cunosc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aerele lor de mironosițe. Femeile sunt pline de pofte. Sunt mai spurcate la minte decât bărbații, după părerea mea. Cu tot respectul pentru experiența și cunoștințele dumitale de viață, unchiule Sammler, ăsta e un domeniu În care nu aș fi tentat să te cred pe cuvânt. Angela mereu zicea că dacă un bărbat are scula groasă - scuză-mă, unchiule. — Angela e poate un caz special. Preferi să crezi că nu e parte din continuum. Și dacă nu e așa? — Aș vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai Îmbietor, spuse Sammler, punând jos ceașca. Recitalurile sunt pentru artiști cu pregătire. Eu nu sunt pregătit pentru scenă. Dar nu am mult timp. Deci, că sunt gata sau nu... mă sfătuiesc cu mine Însumi mult prea mult, și sunt tentat să dau mai departe anumite vederi. Sau impresii. Desigur, cei bătrâni tot timpul se tem că s-au deteriorat pe nesimțite. Eu cum știu că nu s-a Întâmplat așa? Shula, care crede că papa al ei e un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui și i-a studiat rânjetul de pe faț. I-a spus să nu mai glumească niciodată cu asta. I-a spus că îi va fi foarte greu să păstreze secretul și că într-una din zile s-ar putea simți tentat să se încreadă în cineva și chiar dacă va fi absolut convins că e vorba despre o persoană de încredere - chiar dacă va jura pe mormântul mamei lui că nu spune - el nu va trebui să spună nimic. Nu sunt așa, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se joace astfel de-a confesiunea cu mine? Sau îmi oferise mie această versiune nevinovată a relației lor doar pentru a preveni unele suspiciuni care ar fi putut apărea în cancelarie cu privire la ceva mult mai grav? La început, am fost tentată să găsesc cele mai rele motive pentru înșelătoria ei. Dar cu timpul, teoriile cele mai melodramatice și-au pierdut forța. E o nebunie să descrii o adulterină de vârstă mijlocie ca fiind inocentă și totuși există ceva fundamental inocent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că-i iubește. Chiar dacă ea dispărea, copiii aveau să știe asta. Nu, Bunico, a zis Alice. Creatura și-a lăsat capul pe-un umăr, iar Alice a bătut din picior exasperată. Așa cum i se întâmplase și bunicii ei, moartea o tentase pe Alice o dată sau de două ori, dar oare nu viața e adevărata sirenă - frumoasă, irezistibilă, cea care te împinge mereu către un bolovan sau altul ? Singura problemă apare atunci când aștepți prea mult de la ea - aventură, libertate, fericire până al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe undeva sau poate chiar sosise momentul să se stînga. Numărul trecătorilor crescuse vertiginos și nu erau numai femei care veneau de la cumpărături, ci și bărbați ce se Întorceau de la lucru. Cred că tocmai sosise un autobuz. Privindu-i, eram tentat să accept ideea că omul nu este altceva decît un fel de animal umblător care, purtîndu-și de colo-colo povara trupului ca pe un sac Îndesat cu carne și măruntaie, pare angajat Într-o veșnică luptă cu gravitația. Toți se Întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că poate ar fi mai bine să nu mai trec și pe la ea. Mi-am spus de atîtea ori În sinea mea lucrul acesta, Încît, pînă la urmă, m-am autoconvins. Dar ce să fac cu fratele ei? Tare mă tenta să-i scormonesc puțin trecutul. Aparent, cel puțin deocamdată, șansele sînt și pro, și contra femeii și fratelui ei, dar chiar dacă n-aș avea nici un motiv să-i includ În raportul meu, ticăloșia lor, În caz că se făcuseră vinovați de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu un material sintetic pe care se găsea imprimat un model ce aducea a lemn noduros.. Era ciuruită toată de țigări. CÎteva urme de țigări păreau să se miște și am constatat că ele conțineau larve de gîndaci. M-a tentat să opresc timpul exact acolo și să Înscriu tot universul Între limitele văzute de proprii mei ochi. Se găseau din loc În loc scrumiere din aluminiu destul de mari ca să te incomodeze, iar Între mese, În nici un caz la vedere, coșuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aseară, oarecum Într-o poziție diferită, iar linia de demarcație dintre bibliotecă și perdeaua lămîiatică Îi pica acum la nivelul urechii drepte, fragilă ca un vas de porțelan cu care trebuie să umbli foarte atent. Unii bărbați probabil ar fi tentați s-o protejeze, alții poate s-o sfărîme În bucățele. Oare soțul ei din ce categorie făcea parte? — Poftim ziarul. Era un buletin sportiv Împăturit o dată orizontal și apoi În patru pliuri verticale. Se observa clar pe el o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seara se lăsa la fel de greu precum venea și dimineața. Am potrivit limbile ceasului deșteptător cu puțin Înainte de ora 5, l-am Întors și l-am pus mai departe, pe pervaz, ca să nu ajung prea ușor la el și să fiu tentat să-l opresc. Am deschis radioul ca să Înăbuș gălăgia ce venea de la jucătorii de la etaj și m-am strecurat În așternutul răcoros care, din cauza whiskyului pe care Îl vărsasem, mirosea și mai tare decît mine. Dintre fotografiile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]