2,111 matches
-
particulei 1, atunci o a doua variabilă locală ascunsă va fi responsabilă pentru poziția particulei 2 — și nu există un sistem care să facă o corelație între ele. Experimentele au demonstrat că o corelație există. În anii ce au urmat, teorema lui Bell a fost testată și confirmată experimental de numeroase ori, iar aceste experimente sunt într-un fel cele mai clare confirmări experimentale ale mecanicii cuantice. Merită observat că teorema lui Bell se aplică doar la teoriile variabilelor locale ascunse
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
demonstrat că o corelație există. În anii ce au urmat, teorema lui Bell a fost testată și confirmată experimental de numeroase ori, iar aceste experimente sunt într-un fel cele mai clare confirmări experimentale ale mecanicii cuantice. Merită observat că teorema lui Bell se aplică doar la teoriile variabilelor locale ascunse; teoriile variabilelor ascunse nelocale pot să existe (ceea ce unii, inclusiv Bell, cred că pot face legătura conceptuală între mecanica cuantică și lumea observabilă). Dacă părerea lui Einstein sau cea a
Principiul incertitudinii () [Corola-website/Science/308245_a_309574]
-
formula 5 sunt reali și pozitivi, atunci formula (*) este valabilă și când seria formula 3 nu este convergentă, în sensul că în acest caz ambele părți ale ecuației sunt egale între ele și egale cu formula 7. Într-o versiune mai generală a teoremei, dacă "r" este orice număr real nenul pentru care seria formula 8 este convergentă, atunci rezultă că dacă se interpretează limita din această formulă ca limita laterală, la stânga dacă "r" este pozitiv și la dreapta dacă "r" este negativ. Utilitatea teoremei
Teorema lui Abel () [Corola-website/Science/307519_a_308848]
-
teoremei, dacă "r" este orice număr real nenul pentru care seria formula 8 este convergentă, atunci rezultă că dacă se interpretează limita din această formulă ca limita laterală, la stânga dacă "r" este pozitiv și la dreapta dacă "r" este negativ. Utilitatea teoremei lui Abel este aceea că permite găsirea limitei unei serii de puteri când argumentul său ("z") tinde crescător către 1, chiar și în cazurile când raza de convergență, "R", a seriei de puteri este chiar 1 și nu putem fi
Teorema lui Abel () [Corola-website/Science/307519_a_308848]
-
munca pentru aflarea lor fiind destul de grea. După ce studiază însă câteva cazuri particulare, N. Coculescu conchide că pentru perturbațiile din sistemul solar există doar un singur punct singular pe conturul de convergență. Pornind de la acest punct și ținând seama de teorema lui Darboux, află partea principală a coeficientului general al lui (x), ceea ce rezolvă problema pusă de Poincaré privind funcția perturbatoare din problema celor trei corpuri. Reîntors în țară după susținerea tezei de doctorat în matematică, N. Coculescu a ocupat catedra
Nicolae Coculescu () [Corola-website/Science/307610_a_308939]
-
rectilinii, de lungime infinită, de secțiune transversală circulară neglijabilă și plasate la o distanță de 1 metru unul de celălalt, în vid, produce între aceste conductoare o forță egală cu 2·10 N pe unitatea de lungime (metru). Conform primei teoreme a lui Kirchhoff, în fiecare nod al unui circuit electric, suma algebrică a intensităților curenților care intră în acel nod este zero. Drept convenție de semn, se consideră că intensitățile curenților sunt pozitive dacă aceștia intră în nod și negative
Intensitatea curentului electric () [Corola-website/Science/306661_a_307990]
-
noțiuni din matematică și fizică au primit numele său: metoda lui d'Alembert pentru rezolvarea ecuației undelor și formula lui d'Alembert care exprimă soluția acestei ecuații, principiul lui d'Alembert privitor la forțele și accelerațiile unui sistem de particule, teorema lui d'Alembert legată de numărul rădăcinilor unui polinom în mulțimea numerelor complexe, criteriul lui d'Alembert de convergență a unor serii etc. D'Alembert a fost, alături de Denis Diderot, inițiator și editor al Enciclopediei ("Encyclopédie, ou dictionnaire raisonné des
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
articolelor având subiecte științifice (îndeosebi din matematică) - circa 1700 articole, semnate cu pseudonimul „"O"”. Nivelul său de participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul 1762. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în algebră este "Teorema lui D'Alembert" (cunoscută și sub numele de "teorema D'Alembert - Gauss", sau "teorema fundamentală a algebrei"), publicată în tratatul său „"Traité de dynamique"”. Această teoremă afirmă că orice polinom de grad "n" cu coeficienți numere complexe are exact "n
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
articole, semnate cu pseudonimul „"O"”. Nivelul său de participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul 1762. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în algebră este "Teorema lui D'Alembert" (cunoscută și sub numele de "teorema D'Alembert - Gauss", sau "teorema fundamentală a algebrei"), publicată în tratatul său „"Traité de dynamique"”. Această teoremă afirmă că orice polinom de grad "n" cu coeficienți numere complexe are exact "n" rădăcini în corpul numerelor complexe formula 1 (rădăcini nu neapărat
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
Nivelul său de participare la dezvoltarea Enciclopediei a scăzut însă după anul 1762. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în algebră este "Teorema lui D'Alembert" (cunoscută și sub numele de "teorema D'Alembert - Gauss", sau "teorema fundamentală a algebrei"), publicată în tratatul său „"Traité de dynamique"”. Această teoremă afirmă că orice polinom de grad "n" cu coeficienți numere complexe are exact "n" rădăcini în corpul numerelor complexe formula 1 (rădăcini nu neapărat distincte). Această teoremă a fost
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
1762. Una dintre cele mai remarcabile contribuții ale lui D'Alembert în algebră este "Teorema lui D'Alembert" (cunoscută și sub numele de "teorema D'Alembert - Gauss", sau "teorema fundamentală a algebrei"), publicată în tratatul său „"Traité de dynamique"”. Această teoremă afirmă că orice polinom de grad "n" cu coeficienți numere complexe are exact "n" rădăcini în corpul numerelor complexe formula 1 (rădăcini nu neapărat distincte). Această teoremă a fost complet demonstrată abia în secolul al XIX-lea de către Carl Friedrich Gauss
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
Gauss", sau "teorema fundamentală a algebrei"), publicată în tratatul său „"Traité de dynamique"”. Această teoremă afirmă că orice polinom de grad "n" cu coeficienți numere complexe are exact "n" rădăcini în corpul numerelor complexe formula 1 (rădăcini nu neapărat distincte). Această teoremă a fost complet demonstrată abia în secolul al XIX-lea de către Carl Friedrich Gauss, care a identificat unele erori în demonstrația originală dată de d'Alembert. În 1750, a adus o contribuție esențială în noțiunea generală a numerelor iraționale. O
Jean le Rond D'Alembert () [Corola-website/Science/308311_a_309640]
-
în cadrul Institutului de Matematică al Academiei ca director adjunct (1965-1975). Începând cu 1966, predă cursuri speciale la Universitatea din Ottawa. Matematician român stabilit în S.U.A. (1976), Professor Emeritus Florida University. Contribuțiile sale vizează în analiza matematică: teoria măsurării și integrării, teorema lui Lebesgue, teorema lui Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte. În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu) a tratat spațiile Orlicz ale
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
Matematică al Academiei ca director adjunct (1965-1975). Începând cu 1966, predă cursuri speciale la Universitatea din Ottawa. Matematician român stabilit în S.U.A. (1976), Professor Emeritus Florida University. Contribuțiile sale vizează în analiza matematică: teoria măsurării și integrării, teorema lui Lebesgue, teorema lui Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte. În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu) a tratat spațiile Orlicz ale câmpurilor vectoriale definind
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
ca director adjunct (1965-1975). Începând cu 1966, predă cursuri speciale la Universitatea din Ottawa. Matematician român stabilit în S.U.A. (1976), Professor Emeritus Florida University. Contribuțiile sale vizează în analiza matematică: teoria măsurării și integrării, teorema lui Lebesgue, teorema lui Radon-Nikodym, teorema lui Riesz-Kakutani. A stabilit aplicații privind reprezentarea grupurilor compacte și măsura lui Haar pe grupuri compacte. În teza sa de doctorat (susținută în 1957, sub îndrumarea prof. Octav Onicescu) a tratat spațiile Orlicz ale câmpurilor vectoriale definind măsura vectorială. A
Nicolae Dinculeanu () [Corola-website/Science/307386_a_308715]
-
el a demonstrat infinitatea numerelor prime, utilizând divergența unor serii armonice, și a folosit metode analitice pentru a obține o înțelegere a modului în care sunt distribuite numerele prime. Lucrările lui Euler în acest domeniu au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. Alături de Alexis-Claude Clairaut, Euler este considerat ca fiind fondatorul calculului cu derivate parțiale. Fie formula 5 pozitiv si șirul de numere reale strict pozitive, definite prin recurență: formula 6, n ≥ 1 Are loc urmatoarea teoremă: Șirul formula 7 este convergent dacă
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
au permis elaborarea ulterioară a teoremei numerelor prime. Alături de Alexis-Claude Clairaut, Euler este considerat ca fiind fondatorul calculului cu derivate parțiale. Fie formula 5 pozitiv si șirul de numere reale strict pozitive, definite prin recurență: formula 6, n ≥ 1 Are loc urmatoarea teoremă: Șirul formula 7 este convergent dacă și numai dacă formula 8. Dacă însă formula 9, subșirurile de rang par respectiv impar, converg, dar la limite diferite. Interesul lui Euler pentru teoria numerelor poate fi atribuit influenței lui Christian Goldbach, prietenul și colegul său
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
lui Euler în acest domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat, dar a și demonstrat că unele dintre "conjecturile" acestuia erau false. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”, „mica teoremă a lui Fermat”, „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete, din lumea reală, prin metode analitice. Astfel, el
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
domeniu se bazează pe rezultatele obținute de Pierre de Fermat. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat, dar a și demonstrat că unele dintre "conjecturile" acestuia erau false. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”, „mica teoremă a lui Fermat”, „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete, din lumea reală, prin metode analitice. Astfel, el a realizat numeroase aplicații
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
de Fermat. Euler a dezvoltat unele idei ale lui Fermat, dar a și demonstrat că unele dintre "conjecturile" acestuia erau false. Euler a demonstrat „identitatea lui Newton”, „mica teoremă a lui Fermat”, „teorema celor două pătrate” a lui Fermat și „teorema celor patru pătrate” a lui Lagrange. Unele dintre cele mai mari succese lui Euler se regăsesc în rezolvarea problemelor concrete, din lumea reală, prin metode analitice. Astfel, el a realizat numeroase aplicații folosind numerele Bernoulli, seriile Fourier, diagramele Venn, numerele
Leonhard Euler () [Corola-website/Science/303072_a_304401]
-
rezolvarea unor probleme de aritmetică legate exclusiv de practică. Sistemul de numerație folosit de ei era zecimal și pozițional, dar nu în accepția actuală. "Cifrele" folosite se obțineau prin compunerea a șapte simboluri de bază. Metoda folosită se bazează pe teorema care spune că orice număr poate fi scris ca o sumă a puterilor lui 2. Egiptenii nu aveau o dovadă în acest sens și nici nu-i interesa s-o obțină. Știau că metoda este bună și o aplicau. Totuși
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
tinerețe Arhimede a studiat în Alexandria din Egipt, iar Conon din Samos și Eratostene din Cyrene i-au fost contemporani. El se referă la Conon din Samos ca la un prieten, în timp ce pe Eratostene îl citează în două lucrări ("Metoda Teoremelor Mecanicii" și "Problema bovinelor"). Arhimede a murit "c". 212 î.Hr. în timpul celui de Al Doilea Război Punic, când forțele romane conduse de generalul Marcus Claudius Marcellus au capturat orașul Siracuza după doi ani de asediu. Conform cu descrierea dată de Plutarh
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
la licitație unui cumpărător anonim pentru suma de 2 milioane de dolari, la Christie în New York. Manuscrisul conține șapte tratate, inclusiv singura copie care a supraviețuit "Despre Plutirea Corpurilor" în limba greacă originală. De asemenea, este singura sursă despre "Methoda Teoremelor Mechanice", despre care amintește Suidas și crezută a fi pierdută pentru totdeauna. În manuscris a mai fost descoperit și "Ostomachion", cu o analiză mult mai completă despre jocul logic decât în textele descoperite anterior. La ora actuală manuscrisul se află
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
a fost subiectul unor teste moderne, inclusiv cu raze ultraviolete și raze X, pentru a fi citit textul inițial. Tratatele din Manuscrisul lui Arhimede sunt: "Despre Echilibrul Planelor, Despre Spirale, Măsurarea Cercului, Despre Sferă și Cilindru, Despre Corpurile Plutitoare, Metoda Teoremelor Mecanicii" și "Stomachion". Există, în onoarea lui, un crater pe Lună numit Arhimede (29.7° N, 40° W) precum și un munte lunar Muntele lui Arhimede (25.3° N, 4.6° W). Asteroidul 3600 Archimedes poartă numele lui. Medalia Fields, pentru
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
a ariei unui triunghi în funcție de laturile lui, cunoscută drept formula lui Heron — "A" = √("s"("s" − "a")("s" − "b")("s" − "c")), în care "s" este semiperimetrul — a fost cunoscută de Arhimede cu câteva secole înainte de Heron. Arabii atribuie lui Arhimede și 'teorema corzii frânte' ... Arhimede este prezentat de arabi ca cel care a dat mai multe demonstrații ale teoremei".
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]