4,773 matches
-
caracterul ei irațional, starea de „entuziasm” a creatorului și „nebunia” divină ce îl conduce în actul creației, mimesis, comedia veche și tehnica dramatică, despre catharsis și funcția sa, ilustrată în tragedie, scopul ultim al poeziei fiind, la Aristotel, desfătarea intelectuală. Teoreticienii epocii elenistice (Filodem din Gadara, Neoptolemos din Parion, Ariston din Chios, Erathostene din Alexandria) se preocupau mai cu seamă de chestiuni tehnice, bunăoară de alegerea subiectului, de formă și expresivitate artistică, precum și de personalitatea creatorului. Perioada greco-romană este reprezentată de
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
, Horea (9.XII.1973, Buntești, j. Bihor), critic și teoretician literar. Urmează Liceul „Avram Iancu” din Brad (1988-1992) și Facultatea de Litere a Universității „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-engleză (1992-1996). Lector în cadrul aceleiași facultăți, din 2001 este și director al revistei „Echinox”. Debutează cu critică literară în revista „Steaua
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
PETRESCU, Ioana Em.[anuela] (28.XII.1941, Sibiu - 1.X.1990, Cluj-Napoca), critic, istoric și teoretician literar. Este fiica Elvirei Popovici (n. Chiffa), profesoară, și a istoricului literar D. Popovici. Urmează la Cluj Liceul „G. Coșbuc” (1955-1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” (1959-1964), luându-și licența cu o teză despre Aron Pumnul. După absolvire
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
circulație de teme, motive, imagini etc.). Operând pe două filiere diferite - limbajul și viziunea poetică -, P. reușește să definească strălucit rolul unor capi de serie ca Eminescu sau Ion Barbu pe traseul devenirii poeziei românești. P. a fost și un teoretician remarcabil, interesat de punctele nodale ale studiului literaturii și propunând adesea soluții îndrăznețe și ingenioase. De altfel, multe din preocupări sunt convergente cu - și uneori independente de - investigațiile de ontologie și semantică a ficțiunii demarate de critica americană în deceniile
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
, Mihai (27. VIII. 1914, Odessa - 9. XI. 1992, București), critic și teoretician literar, prozator. Este fiul Varvarei (n. Dox) și al lui Maximilian Novicov, avocat. Urmează primele trei clase secundare la un liceu particular rus, apoi la Liceul de Stat din Cetatea Albă, absolvit în 1930. Frecventează secția de matematică a Facultății
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
OLTEANU, Tudor (16. XII. 1943, Timișoara), teoretician și istoric literar, eseist. A absolvit la București Liceul „Mihai Viteazul” (1961) și Facultatea de Limba și Literatura Română, devenind, după licență (1966), asistent la Catedra de literatură universală și comparată. Debutează în „Gazeta literară” (1964), iar editorial, cu volumul
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
resort înnăscut. Frumosul preexistă, înscris în fibra ființei lui, primatul esteticului căpătând ulterior o legitimitate aparte prin cultul clasicismului. Se stabilește astfel, în cultura română, o punte între Mihail Kogălniceanu și Titu Maiorescu, între pașoptism și junimism. Fără a fi teoretician sau critic literar propriu-zis, O. face de multe ori dovada unui spirit critic apt să țină cumpăna între însuflețire și severitate. În ideile despre limbă, artistul, dar și filologul minuțios și competent, evitând orice tip de exagerare, îndreaptă privirea contemporanilor
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
anume. Termenul de „sociologie aplicată” pare să îngusteze preocupările sociologiei în această ipostază la utilizarea, aplicarea teoriilor deja elaborate. În fapt, cel mai adesea, sociologia angajată în procesul social practic nu utilizează pur și simplu doar ceea ce a creat deja „teoreticianul”, ci este ea însăși o mare producătoare de teorii. „Aplicarea” sociologiei reprezintă mai degrabă un ciclu de cercetare-acțiune-cercetare. Diferența dintre sociologia explicativă și sociologia constructivă este mai puțin de substanță și mai mult de orientare. Sociologia explicativă caută să explice
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
etic și emic provin din modelul analizei lingvistice care distinge nivelul „fonetic” de cel „fonemic”. Abordarea emică, specifică unor orientări noi în antropologie, cunoscute sub denumirea de „noua etnografie” sau „etnoștiință” sau „etnosemantică” (Harris, 1968; Pelto, 1970), este reprezentată de teoreticieni ca Pike, Goodenough, Frake, Gladwin și Sturetevant. Cercetarea unei culturi, consideră ei, trebuie să aibă loc „dinăuntru”. În mod esențial,trebuie sesizate modelele de gândire ale actorilor în cauză, modul lor de a defini situația. Sarcina antropologului este să determine
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
eveniment nu poate avea loc decât în fluxul continuu al istoriei. Iar istoria comunității nu reprezintă decât înlănțuirea unor evenimente discrete. A explica înseamnă a integra fiecare eveniment în seria lungă de evenimente care se cheamă istoria respectivei comunități. Un teoretician structuralist ar avansa o cu totul altă viziune asupra acelorași evenimente. Respectiva comunitate este organizată într-o manieră feudală. În această calitate, ea are un comportament predictibil, în diferite situații. Problema este definirea structurii profunde care dirijează comportamentul ei în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ciclurile Exerciții de tăcere (1917-1954) și Geluituri (1946), apărute fragmentar în antologia Ani (1973), drastic redusă prin intervenția cenzurii - potrivit mărturiei lui Dinu Pillat, alcătuitorul ediției. Ultima fază a liricii lui N., înscrisă în eonul manierist așa cum îl înțelege un teoretician ca Gustav-René Hocke, propune o epură a spiritului într-o subtilă construcție de esențe ideale, replică la lumile „poliedrale” ale lui Ion Barbu. Această dimensiune a operei va fi cunoscută și înțeleasă numai în parte. Manuscrisele păstrează cicluri și volume
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
Nu putem descrie în detaliu diferitele abordări cognitiviste utilizate în prezent de către terapeuții comportamentaliști. Ne vom limita la o descriere succintă a unor modele care influențează cel mai mult în prezent practica clinică. Cititorul va constata că, în cazul unor teoreticieni, multe dintre variantele enunțate mai sus sunt combinate, în timp ce alții preferă o variantă anume. Modelul învățării sociale a lui Bandura Interesându-se de problemele învățării prin imitație, pe care o consideră una dintre sursele esențiale ale învățării, alături de învățarea prin
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitiv interesant este, fără îndoială, acela al lui Bandura. Fondată pe cercetări empirice precise, teoria lui Bandura introducea în practica clinică un ansamblu de elemente noi. Crescut și hrănit în seraiul skinnerian, cercetările sale cognitive erau acceptate cu generozitate de către teoreticienii primului val. Beck ” Revoluția cognitivă” trebuia totuși să apară din altă direcție: este incontestabil că lui Beck îi datorăm această schimbare. Succesul fulgerător al acestui model se datorează, pe de o parte, faptului că, așa cum s-a întâmplat cu Wolpe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
utilizarea componentelor non verbale ale comunicării; - tehnicile de desfășurare a convorbirii; - reperarea și dezamorsarea capcanelor relaționale. Specialitatea de psihoterapeut a dat prioritate lui a ști în raport cu a ști să faci! Ca și cum o intervenție chirurgicală ar putea fi încredințată unui excelent teoretician care n-ar fi lucrat decât câteva ore într-un bloc operator! In domeniul terapiei comportamentale și cognitive, terapeuții au nevoie să se antreneze pentru a-și dezvolta cunoștințele practice în domeniul competențelor relaționale, a competențelor tehnice pentru a aplica
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
esențial pentru estimarea schimbărilor produse de demersul terapeutic și identificarea elementelor mai rezistente la schimbare, sau care n-au fost luate în considerație. Evaluare diagnostică Impotanța evaluării diagnostice Evaluarea diagnostică a fost ignorată mult timp și chiar criticată de unii teoreticieni ai abordării comportamentale sub pretextul că aceasta n-ar oferi unele elemente necesare înțelegerii dificultăților prezente în cazul unui pacient. Ea constituie, totuși, o etapă esențială a evaluării cognitiv-comportamentale, deoarece permite identificarea și eliminarea principalelor sindroame și manifestări comportamentale, cognitive
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tunetul, focul, animalele periculoase... Ideea este interesantă; ea reunește, într-o oarecare măsură, modul în care etologiștii concep unele procese de învățare, dar îi lipsește confirmarea atât pe plan clinic cât și pe cel terapeutic. Vom vedea, mai departe, că teoreticienii celui de al treilea val al terapiilor comportamentale și cognitive abordează de puțin timp această problemă crucială pentru evoluția viitoare a terapiilor comportamentale și cognitive. Wolpe, 1952, 1958, 1962 și 1976. Masserman, 1943. De exemplu, un șoc electric. Ierarhii de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
criza valorilor" în care regulile nu mai corespund contingențelor de întărire ale mediului. Miller, 1962; Neisser, 1966. Bunge, 1980. Il scutim pe cititor de enumerarea controverselor multiple pe care (re)apariția acestui curent le-a declanșat în lumea practicienilor și teoreticienilor psihologiei. Richelle și Fontaine, 1985. Hull, 1952. Vezi mai sus. Bandura, 1977. Changeux, 1983. Ellis, 1962. Information processing theory. Kanfer și Philipps, 1956. Instigation therapy. Coverants. Cautela, 1970 și 1971. Meichenbaum, 1977. Beck, 1978. Seligman, 1975. Richelle și Fontaine, 1985
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
, Virgil (12.III.1940, București), critic, teoretician și istoric literar, eseist, prozator și traducător. Este fiul Victoriei (n. Boldea) și al lui Virgil Camil Nemoianu, jurist. Școala o începe în 1946 la Caransebeș și o continuă, din 1949 la București, unde urmează Liceul nr. 7 (1954-1956) și
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
întârziat, necanonic, și unde, în perioada postromantică, idilismul supraviețuiește, pierzându-și semnificația estetică și primind un caracter accentuat sociologic. Printr-o serie de obsesii structurante, cartea anunță argumentul de unitate al tuturor scrierilor teoretice, comparatistice sau memorialistice viitoare, publicate de teoretician în țară sau peste ocean. Nexul lor formator este legătura ombilicală a intelectualului N. cu Banatul, locul de origine al părinților săi - o veritabilă paradigmă a societății organice. Rolul ei matricial este invocat explicit în volumul publicat în 1994, Arhipelag
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
polemic față de maniheismul contemporan, care opune tranșant, de o parte, raționalitatea științifică orgolioasă, iar de cealaltă, sistemul de referință categorial și discursiv al religiei, așa cum a fost fixat în Scripturi, căutând în ele marile modele metanarative. În tot ce întreprinde, teoreticianul probează un simț versat al urgenței intelectuale - românești, ca și general culturale. În mod firesc, așadar, activitatea sa academică a fost în permanență dublată de una febril publicistică pe ambele maluri ale Atlanticului, după 1989 intervențiile sale în chestiuni politice
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
relațiile sociale. Primul cuvânt definește procesul de cercetare, cu alte cuvinte vom învăța despre societate în mod științific. Unora nu le place cuvântul „științific”, dar pentru mine acesta înseamnă doar „studiu riguros și sistematic”. Aceeași idee este susținută de către celebrul teoretician literar Northup Frye care spune: „Prezența științei în orice subiect îi schimbă caracterul din întâmplător în cauzal, din dezordonat în sistematic, apărând totodată integritatea acelui subiect de invaziile externe. Dar, dacă totuși există cititori pentru care cuvântul «științific» are conotații
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
exemplu, discută adesea la nivel teoretic despre motivele care stau la baza comportamentului. Relativ la comportamentul politic marxiștii susțin că acesta este în cea mai mare parte explicat de clasele sociale. Majoritatea liberalilor, în schimb, sunt interesați de preferințele individuale. Unii teoreticieni cred despre comportamentul politic că poate fi privit drept consecință a unor alegeri raționale. Alții cred mai mult în rolul unor influențe culturale sau psihologice. În mod similar, cercetătorii din științele sociale sunt în dezacord în privința cauzelor și efectelor. Unii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dar pot totuși deveni foarte implicați în anumite ocazii. Unul dintre domeniile cele mai active din ultima vreme în furnizarea de rezultate pentru științele politice se ocupă de condițiile care pot ajuta la îmbunătățirea legăturii dintre cetățeni și sistemul politic. Teoreticienii s-au concentrat în special asupra contribuțiilor importante pe care le poate aduce societatea civilă, adică acea grupare intermediară de instituții care acoperă spațiul dintre individ și stat.1 Aceste instituții pot servi drept școli ale democrației, contribuind la sporirea
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cel al dezvoltării economice, precum și gradul de urbanizare și industrializare al unei țări au un efect major asupra efortului statului în asigurarea de bunăstare socială.2 După Peterson, fragmentarea regională a instituțiilor de guvernământ are un efect important.3 Alți teoreticieni au subliniat gradul de omogenitate rasială sau etnică a societății, cultura politică referitoare la legitimitatea intervenției guvernamentale și relativa vizibilitate a obligațiilor privind taxele necesare finanțării ajutorului social. Mulți comentatori au insistat asupra puterii partidelor politice de centru-stânga în parlament
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și despre consecințele acestei inegalități asupra caracteristicilor empirice și valorilor normative urmărite de către regimul respectiv. Optimiștii din științele politice susțin că inegalitățile din resurse și pregătire nu modifică în mod semnificativ balanța de putere necesară unei democrații eficiente și respectate. Teoreticienii pluraliști, influențați de lucrările de început ale lui Robert Dahl, susțin că politicile sunt discutate în arene de dezbateri distincte - de obicei identificate cu ministere separate, comitete legislative sau instituții guvernamentale regionale - și că grupurile care sunt constituite, active și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]