64,222 matches
-
tip neolitic cu un mod de viață agricol, ultimul, în secolul al XIX-lea, odată cu instaurarea gîndirii pozitiviste, a cărei atenuare se manifestă prin atitudinea postmodernă (un alt studiu, interesant, se ocupă, sintetic, de fenomenul postmodern în cultura română). Sigur, teoria aceasta poate părea cu ușurință o speculație savantă, mai ales că vine dinspre psihoistorie, disciplină nouă, de frontieră, ce aplică istoriei o cercetare de tip psihanalitic, nerecunoscută ca �validă". Iar unul dintre argumentele favorabile perspectivei psihoistorice e chiar istoria visului
Mitul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15839_a_17164]
-
spus nu o dată că fără Eminescu poate că Maiorescu nu ar fi lansat (în 1871) direcția nouă. Prin analogie, aș spune că fără nuvelele lui Slavici de pînă în 1881, criticul Junimii nu și-ar fi putut anunța a sa teorie a romanului poporan cu aplicare la mediul literar românesc. Cu leșieticele nuvele ale lui Gane, cu schițele lui Iacob Negruzzi din Cópii după natură (care nu erau deloc poporane) nu se putea argumenta o teorie estetică de o asemenea importanță
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
fi putut anunța a sa teorie a romanului poporan cu aplicare la mediul literar românesc. Cu leșieticele nuvele ale lui Gane, cu schițele lui Iacob Negruzzi din Cópii după natură (care nu erau deloc poporane) nu se putea argumenta o teorie estetică de o asemenea importanță în epocă. Existau, e adevărat, poveștile lui Creangă (din 1875 Moș Nichifor coțcariul și, din 1881, primele două părți din Amintiri din copilărie). Din păcate, Maiorescu nu a avut conștiința înaltei valori a artei lui
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
Antichității, pentru a desface apoi un evantai de personaje surprinzător asamblate. "Vina tragică se definește în raport cu legea morală a eroului de al cărui eșec afirmator luăm act - indiferent de conținutul concret al acestei legi". Discuția despre legea destinului, și întreaga teorie aplicată pe Oedip-rege situează la capătul ei dihotomia între tragic și grotesc, de pildă. Acel trebuia să se întîmple pus pe seama destinului nu este, în fond, un dat implacabil, lucrurile ar fi cu mult prea simple așa, ci este formularea
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
vin din cîmp socioistoric. Trebuie descoperită tradiția scriitoarelor. Femeia, genul ignorat, va modifica radical canonul. Așa spera Nemoianu atunci. Astăzi, sîntem încă foarte la început cu acest tip de reformă a canonului. Mișcarea feministă este încă aproape inexistentă. Lucrările de teorie întîrzie să apară. Așa că, încă avem o viziune falocentrată asupra scriitoarelor. Hortensia este un bărbat care, accidental, a fost... femeie, în viziunea multor critici; în orice caz, așa se predă în școli. Ultima ofensivă este și cea mai îndepărtată de
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
parte, sînt prins de acțiune, de personaje care mi-au devenit familiare și dragi." Este o altă lecție dată intelectualului român - cultura nonșalantă, deloc rigidă. Cultura nu este un set de reguli de viață, de comportament. Faptul că ești autorul "teoriei secundarului" nu te împiedică să constați cît de plăcute pot fi un serial S.F. sau o carte "ușoară", de citit pe plajă: Țin minte că se făcea o glumă răutăcioasă în Franța despre snobismul cîtorva intelectuali care se duc pe
În așteptarea dezbaterilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15884_a_17209]
-
un tribut pe care nici ei, nici eu nu l-am prevăzut posibil niciodată!". De aici trece, brusc, la considerații generale despre burghezia românească. Văzînd cît de anemică este în lupta cu puterea comunistă care se înstăpînea, emitea, de aici teoria că lipsa de rezistență a burgheziei, "este cea mai bună dovadă că ea a fost o creație artificială a capitalismului apusean. Scrierile mele anterioare sunt toate fondate pe această convingere: adevărata burghezie n-a existat la noi". Să mai spun
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Gravă nu e neaderarea lui Victor Felea la acea versiune (ale cărei mari merite precum și unele scăderi sunt răbdător examinate de Virgil Ierunca în cartea sa "Semnul mirării", Editura Humanitas, 1995), ci orientarea sa intelectuală. Aici apare întâia oară o teorie cel puțin discutabilă: " De aici rezultă, se pare, că într-o tălmăcire e mai important să redai tonul, fluxul liric, accentele specifice, utilizând acel minimum de elemente particulare poetului tradus care îl disting dintre alții; fără a merge până la respectarea
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
toca, mărunt și orgolios, cu argumentele cele mai năstrușnice și mai neașteptate și mai moraliste, în fond. Că, de ce așa și pe dincolo, tocmai când te bucuri de ce ți se oferă, să-ntorci spatele. Ia te uită, ce tip, ce teorii!... Drept să spun, piticul mă luase pe nepregătite. M-am răsucit brusc în iarba mătăsoasă, întorcând spatele cerului riguros de deasupra capului, precum și conștiinței din noi. Îți dă mâna, m-am adresat în gând piticului, habar n-ai, îți dă
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
parodic sau doar cu ironie blîndă, de un prozator hiperlucid, conștient pe deplin de procedeele pe care le folosește. Iar lucrurile nici nu ar putea sta altfel dacă ne gîndim că avem de-a face cu un romancier-semiotician, profesor de teorie literară, abil cunoscător al modului în care funcționează mecanismele de producere și de receptare a literaturii, capabil să probeze demonstrativ orice rețetă narativă. În Baudolino, rețeta ar fi aceea a romanului picaresc și a basmului, condimentată evident, cu ingrediente ce
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
istoria intelectuală a politicii europene din secolul nostru, a discursului modern. Sigur, la început, Rădulescu-Motru a fost un junimist întîrziat, mai ales prin studiul său din 1904 Cultura română și politicianismul. Această concepție timpurie, în care regăsim, amplu fructificată, vestita teorie maioresciană a formelor fără fond s-a păstrat, bine încastrată, în discursul politic al filosofului. Mai tîrziu, în 1936, în Românismul, catehismul unei noi spiritualități (lucrarea sa fundamentală în această sferă de preocupări) convingerile din 1904 revin, reluînd critica pașoptismului
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
numai a codificării textului literar la diferite nivele, dar și a imposibilității de a epuiza, dintr-o singură poziție teoretică, sensurile lor multiple, contradictorii, peste care s-au suprapus uneori alte discursuri, alte sensuri istorice constituite. Se recunoaște chiar că teoriile înseși sînt pluraliste, că există mai multe "feminisme" (școala franceză sau anglo-americană), "deconstrucții" (în linia lui Derrida sau în varianta americană a lui Paul de Man), "critici psihanalitice" (freudiene și lacaniene)...". Un prim nivel la care apare analizat modernismul e
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
că există mai multe "feminisme" (școala franceză sau anglo-americană), "deconstrucții" (în linia lui Derrida sau în varianta americană a lui Paul de Man), "critici psihanalitice" (freudiene și lacaniene)...". Un prim nivel la care apare analizat modernismul e cel filosofic, întrucît teoria literară modernă e înclinată a aprecia rolul criticii ca un examen eminamente rațional, așadar ca o formă specializată a criticismului kantian. Sub cupola acestuia, consideră autoarea, se situează întreaga istorie a modernismului și postmodernismului. Kant a efectuat o "revoluție copernicană
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
succesului în actualitate. Adorno susține că "modele culturale" se ivesc în procesul socializării, impuse de clasele dominante, iar Norman Fairclough crede de cuviință a căuta originea concepțiilor noastre în ideologia puterii, inoculată membrilor colectivității prin educație instituționalizată și prin mass-media. Teorie nu chiar inocentă: "Presupoziția că oricare regim politic este opresiv ni se pare foarte periculoasă și falsă; șefii regimurilor totalitare sînt astfel exonerați de orice culpă, căci ideologia ar reprima individul în virtutea unei necesități metafizice...". Totuși o determinare contextuală a
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
în maniera lui T.S. Eliot), instituționalizat ulterior ca modernism înalt". Fapt remarcabil, criticii noștri interbelici sînt așezați într-o rețea de relații continentale, cu care n-am fost obișnuiți. G. Călinescu, care se simțea liber, deoarece "încă nu exista teroarea teoriei, ci, dimpotrivă, o afirmare orgolioasă a independenței de spirit într-un climat latitudinar, relativist", ne oferă, în locul unui tratat academic, Prelegeri de estetică (1939), "recurgînd uneori, ca H. Pater (apărător al impresionismului critic), la modelul platonic". Capitolul cărții, închinat simbolurilor
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
carte din 1990, tradusă în românește în 1995, e vorba despre nimic altceva decît despre obsesia specificului nostru național, balada Miorița. Pentru a recenza această carte, un critic american a săpat adînc în istoria noastră culturală, a încercat să explice teoriile lui Blaga și Eliade, interpretările care s-au dat de-a lungul timpului acestui mit fundamental, pentru a se întreba, în final: cum a putut acest autor să transforme viziunea fatalistă din Miorița într-un mesaj vitalist, să pledeze pentru
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
sistematic, cînd eram în facultate. Fiind la Română-Franceză, am urmat traiectoria unei școli încă destul de bune, devorînd Malraux, Gide, Maurois, Proust dar, mai ales atunci, noul val francez. Totuși, dacă stau să mă gîndesc la anii aceia, citeam critică și teorie literară franceză, poate mai mult decît literatură. În aceeași măsură eram fascinat însă de Wellek și Warren, Hjelmslev, Bahtin, literatura și teoria literară spaniolă și hispanică. Trăiam în-tr-un "cerc" de impregnare literară care sugea ca un burete tot ce era
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
mai ales atunci, noul val francez. Totuși, dacă stau să mă gîndesc la anii aceia, citeam critică și teorie literară franceză, poate mai mult decît literatură. În aceeași măsură eram fascinat însă de Wellek și Warren, Hjelmslev, Bahtin, literatura și teoria literară spaniolă și hispanică. Trăiam în-tr-un "cerc" de impregnare literară care sugea ca un burete tot ce era nou (sau poate vechi pentru alții!). Thomas Mann și Borges erau pietrele de temelie pe care juram atunci. În America, mai tîrziu
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
și fascinația pentru lirica modernă, în cele cîteva luni cît mi-a fost profesor în cadrul unui curs facultativ. Cursul a început cu un amfiteatru arhiplin și s-a terminat, în ajunul morții sale, cu doar șase studenți pasionați de analiza teoriilor Abatelui Bremond... Ion Caraion mă intriga cu cinismul său și un gen de amiabilitate ce se oprea la orice părere opusă lui, fie și măcar parțial! În consecință (cum tocmai tipăream monografia Saint-Exupéry și eram deja în al nouălea cer
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
o vor atrage de partea lor și pe Julianne Moore, epidemiolog de serviciu, care conduce echipa guvernamentală de investigații, secondată la rîndu-i de un general mărginit, avînd nostalgia napalmului. Conform materialelor promoționale, s-a dorit să se respecte o anumită teorie științifică, cea a panspermiei, iar informaticienii, coordonați de maestrul efectelor speciale Phil Tippett, de la studioul ce-i poartă numele, s-au bucurat să reactiveze pe acest principiu modelele de reptile și amfibii, păsări și mamifere, plante și insecte, ființe extraterestre
Reciclări... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15926_a_17251]
-
factori exponențiali (scriitori, călători, cărți de istorie, geografie sau altele despre bucătăria locului)? M-am gîndit mult la astfel de puncte de vedere citind, cu mare interes, cartea d-lui Andrei Oișteanu Imaginea evreului în cultura română. Neluînd în seamă teorii, totuși, antropologice, precum cele amintite mai înainte, dl Andrei Oișteanu își construiește, senin și erudit, o carte care le infirmă. Pentru că ce alta face autorul nostru decît să studieze, atent și cu metodă, într-o carte corpolentă și incitantă, felul
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
un stil aparte: "Stranii turnuri a înălțat spre tăriile limpezimilor opera lui Lucian Blaga, în adevăr purtătoare a unor peceți pe cât de autentice pe atât de necunoscute contemporanilor..." Distincția e indirect susținută prin evocarea maiorescianismului căruia cultura română îi datorează teoria (și actul) disociației valorilor. Fără să fie numit, e apărat cel care (poate Blaga, poate Lovinescu) a dărâmat idoli artificiali, "personaje tabu ale arenei noastre publice", atrăgându-și oprobriul lor. Ironia își face rolul luându-și mereu ca țintă "nemuritorii
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
complexității, pluralismului și democrației. Frumosul e o astfel de zonă crepusculară și misterioasă, combătută cu artileria cea mai grea a scientismului și a politicului, a savantlîcurilor de tot soiul, a fanatismelor ideologice de dreapta ori de stînga. Ca și în "teoria secundarului" prin care a apărat o anumită caracteristică a literaturii și artei marginalizată și repudiată de tradiția "progresistă" dl Nemoianu ia în eseul din Steaua partea unei zone defavorizate. Se dovedește un pionier îndrăzneț în idei care merg contra curentului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
École Pratique de Hautes Études, preda, în acei ani, Roland Barthes cursul care va deveni apoi Fragments d'un discours amoureux, și mai era Gérard Genette tot acolo, iar la École Normale Supérieure preda Tzvetan Todorov un alt curs de teorii ale simbolului. De la un profesor la altul, cercul s-a lărgit și am ajuns, mînat de această curiozitate, să cunosc cei vreo treizeci de oameni, în majoritate critici literari, poeți, dar și artiști plastici. Cum au răspuns ei solicitării dvs.
Ion Pop: "Criticul ideal este cel care trăiește textul" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15952_a_17277]
-
Roxana Racaru Cum se poate ca, pornind de la discutarea unui autor de secol nouăsprezece într-un seminar, să faci o explorare de patru sute de pagini în teoriile interpretării poststructuraliste? Răspunsul, ușor ironic, e: în America, și cu un profesor atent la nuanțe și la straturi, cum e Marcel Corniș-Pop. Tema demersului teoretic este interpretarea ca rescriere critică în poststructuralism, și noțiunile adiacente (relectura, revizuirea). O critică tranzacțională
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]