835,971 matches
-
aici și Caragiale?"), Ruxandra Cesereanu va răspunde: "Caragiale, pentru că Ťmofturileť sale au devenit emblematice pentru oricine invocă balcanismul, bizantinismul și miticismul românesc; cine consideră că o stare de fapt sau o situație este ridicolă și grotescă în România folosește astăzi termenul Ťcaragialismť sau Ťca-n Caragialeť". Prin urmare, ceea ce contează pentru a servi teza principală a eseului este nu poetica " în fond, mai curând mucalită, decât violentă " a lui Caragiale, ci efectul de receptare de tipul "ca-n Caragiale", așa cum e acesta
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
două volume de basme africane pe care nu mă sfiesc să le consider determinante pentru sănătatea mintală a oricărui cititor. Conțin comori de înțelepciune, au limpezimea cleștarului și sînt ambalate seducător. Au existat și cărți care m-au întristat pe termen lung, cum ar fi Cuore sau Singur pe lume, pe care le-am citit din pură obligație. Sînt o fire veselă, derapajele lacrimale mă stingheresc. Ești unul dintre traducătorii noștri de marcă. Ai tradus mai mult din literatura engleză. David
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții) și uneori încadrată de o mică construcție, așezată la răspântii sau pe lângă fântâni sau în locuri legate de un anumit eveniment." Numai în dicționarul tezaur al limbii române mai afli alte accepțiuni ale termenului: "icoană formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale de cea din mijloc"; "în religia creștină, unitate mistică a trei ipostaze divine: Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul și Duhul Sfânt". în terminologia populară troițele se mai numesc "cruci și
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
Amintim prezența ei în romanul Ion de Liviu Rebreanu, mai întâi la începutul romanului. Și a doua oară, în finalul cărții. Mai dăm un singur exemplu din proză, și anume dintr-o cunoscută poveste a lui Ion Creangă, în care termenul troiță nu are nici o conotație magică-mistică: "Baba însă voia cu orice chip să aibă o troiță nedespărțită de nurori". Mai multe exemple de evocare a troiței avem în poezie, în poezia tradiționalistă și gândiristă, la N. I. Herescu, Nichifor Crainic, Mircea
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
mai deunăzi, un anume "filozof", autor a câtorva maculaturi de laudă a legionarismului (nazismul românesc), ins pe care îl cunosc și din alte câteva întâmplări neplăcute și care "mă ia tare" că, adică, de ce îndrăznesc eu să vorbesc despre "Holocaust" (termen provenit din greacă și care înseamnă: "ardere de tot"), de vreme ce sânt viu și mai stau și de vorbă cu el? Atâta timp cât mai există evrei pe lumea asta, înseamnă că n-a existat nici un Holocaust! Desigur, nevolnicul suferă cel puțin de
Amintiri despre Florin Mugur și Norman Manea by Horia Gane () [Corola-journal/Imaginative/12682_a_14007]
-
clasifică limbile în funcție de particula afirmativă "da". Conform acesteia, un idiom aparte e cel tedesc (sau, cum îi spunem noi, germanic), în care "da"-ul este jò. Sau, mai degrabă, era astfel la începutul lui Trecento, cînd îl înregistrează Dante... Altminteri, termenul acesta (care,-n engleză, este yes, iar în germană, este ja) comportă numeroase versiuni vernaculare, — dovadă, dincolo de tomurile docte, acest catren ocazional al lui Ion Barbu (în care este elogiată o așa-zisă "Jos-Saxonă", o Nieder-Sächsine adică, — o veche Freudenmädchen
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
ale verbelor "a spune" și a "merge", printr-o contragere a lor într-un cuvînt monosilabic. Deschid, aici, o altă paranteză: în micul Larousse pe care-l am în preajmă, ediția 1973, cuvântul da se află la distanță de treisprezece termeni de dada, în accepțiunea lui originară — anume "cal", în graiul infantil, și, ulterior, la figurat, "marotă" —, și de paisprezece, de dada-ul cestălalt, adică "denumirea adoptată în 1916 de un grup de scriitori și de artiști potrivnici absurdității vremii lor
OUI-DA by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/12912_a_14237]
-
Editura Compania) de Adrian Majuru este un studiu de mentalitate, cu aplicație pe capitala văzută ca un puzzle de mahalale; de semnalat, după cum indică pe bună dreptate autorul, mahalaua înseamnă (la originea ei turcă) district, cartier, de-abia mai târziu termenul decăzând conținutistic la ideea de mahala, așa cum o percepem astăzi. Adrian Majuru își scrie studiul cu o acribie performantă și cu ochi vigilent de studios; demersul său captivează nu prin pitorescul stilului (ca la Dan C. Mihăilescu) ori prin ingeniozitatea
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
Oameni și pietre. Cred că e una din cele mai puternice drame care s-au scris în românește " (6 martie 1944). De la un punct înainte al textului, sintagma "geniul meu " începe să fie utilizată curent, fără nici o clipire, aproape ca termen tehnic. Dincolo de exagerările privind literatura sa, Eliade avea într-un fel dreptate: filozoful și istoricul religiilor se afla cu adevărat în posesia geniului. Schimbarea dramatică de perspectivă propusă de el în ceea ce privește folclorul, societățile zise "primitive ", definiția și funcțiile mitului, nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Streinu, exactitatea psihologică este numele adevărat al incorectitudinii scrisului Hortensiei Papadat-Bengescu”. Stilul ei servește “materia degradată, insană și respingătoare” a operei. La remanierea vechiului vocabular critic a contribuit în mare măsură și Camil Petrescu; el a impus, cum se știe, termenii de “autenticitate” și “anticalofilie”. Autorul Ultimei nopți de dragoste... crede că “talentul nu trebuie să existe ca preocupare” și că “stilul frumos e opus artei”. Ideea venea de la A. Gide; la el “instinctul expresivității pe care-l respinge apare totuși
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și, mai departe: „arta este... produsul tehnic care a atins perfecțiunea naturii”. Prin perfecțiune Vianu înțelege aici autarhia operei de artă (termen pe care nu îl folosește), caracterul ei suficient sieși, faptul că, asemenea cosmosului conceput „naturalistic”, adică fără reprezentări religioase, opera de artă își are principiul determinării ei în sine însăși, nu presupune intervenția nici unui „factor străin de organizația sa”. Ideea
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
francez. În respectul rezervei poetului de a-și fi numit opera “poemă” și nu epopee, prefațatorul o consideră ca atare și nu preia clișeul încetățenit și automat folosit de unii exegeți. Țiganiada nu e o epopee în adevăratul sens al termenului clasicizat, ci o parodie a speciei, în general și nu a unei epopei anume, cum e Virgile travesti, a lui Scarron. Spre a sublinia dificultățile traducerii, Valeriu Rusu invocă mărturia poetică a lui Blaga (Stihuitorul) de a fi tradus în
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
preschimbat răbdător neșansa inițială și izolarea relativă în atuurile puternice ale prozei lui de acum, puternică, sigură pe sine, având ceva de spus și spunând-o răspicat, precis, aproape chirurgical. Ai încadra-o nenuanțat în cel mai categoric realism, dacă termenul acesta incert, mult prea mânuit, n-ar ascunde din start o imprecizie care îl golește de orice substanță: un scriitor cu adevărat realist nu ar putea trece de prima propoziție a unei simple povestiri, fiindcă enunțul ei (să zicem: S-
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
expunerii capătă uneori inflexiuni lirice, ca în articolul Nefericitul Artur Enășescu și accente polemice, ca în Panait Istrati și „Cruciada românismului”. El proiectează asupra literaturii române o viziune „caleidoscopică”, unele texte au largi „reverberații” și afecte „prismatice”. Sunt câțiva din termenii recurenți ai limbajului său critic. Sumarul se compune din două categorii: cronici de ediție, pe de o parte, și ale volumelor de istorie literară, pe de alta, însă el se structurează în jurul unor mari autori, încât putem vorbi de adevărate
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
vii dezacorduri și acorduri, privitoare la însumarea dreptului judecării marilor personalități, a literaturii din perioada comunismului, a denaturării scriitorilor noștri celor mai valoroși, a revistelor literare, a integrării diasporei. De remarcat și de reținut participarea auditoriului, relevantă prin cadențele asumării termenilor puși în discuție, oneștenii aducând prin prezența lor neabătută la aceste întruniri culturale, zestrea lor de maturitate educativă, care include deopotrivă pe adult și pe tânăr, acesta din urmă ajuns parcă aici la vârsta adultă, fără a-și trăda imaginea
La Onești și la Tescani by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13487_a_14812]
-
puneri în scenă ale comédiei literaturii pentru a le scutura de praful persistent al poncifelor și al ideilor primite. Acesta este și rostul pentru care Grigore Șoitu a decis să-și structureze volumul său, Addenda, invers: întîi (pseudo-) glosarul de termeni și parada tipurilor de interpretări - care manipulează sensul pînă la a-l face de nerecunoscut; și abia apoi "cele șapte poeme civilizatoare". Autorul prezintă într-un aide-memoire "adevărul", "intențiile", "modul în care a conceput" diferitele fragmente ale cărții, anticipîndu-le și
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
drept realitate, prea puțin dispusă să lupte pentru a se elibera din lanțuri. „Realitatea lumii: o alcătuim din atașamentul nostru față de lume. E realitatea eului transferată de noi în lucruri. Nu e nicidecum realitatea exterioară." Condiția umană înseamnă greutate - pesanteur. Termenul are un sens precis, acela de gravitație. Anca Manolescu, traducătorul cărții, își mărturisește de altfel dorința inițială de a-l fi transpus în română chiar prin acest cuvînt, gravitație, păstrînd întreg în felul acesta simbolismul lui științific, esențial în gîndirea
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
în societate (permițînd eliminarea elitelor și ridicarea pegrei la rang decizional și executiv), urmată de nivelarea tuturor indivizilor în paupertate economică și obediență politică sînt cele două procese la capătul cărora "oamenii" lui Monciu-Sudinski ajung "sub-oameni" (pentru a cita un termen tematizat de prozatorul Răzvan Popescu). "Periferia" literară devine, astfel, o fotogramă a unei periferii reale generalizate. Seria "pedagogică" din Rebarbor (Pas de vals, Vals, Disciplina, Mela, Frig, Terasamentul) vorbește tocmai despre noua natură umană a omului periferic/socialist, preocupat prin
Pe urmele lui Monciu-Sudinski by Ion Manolescu () [Corola-journal/Imaginative/13772_a_15097]
-
la Roman, de unde în 1928 pornește spre Paris cu gîndul de a urma Medicina. Modul brutal în care trebuie să renunțe la studii spre a se concentra exclusiv și definitiv asupra teribilului Morb al lui Pott (tuberculoza osoasă invalidantă cu termen aleatoriu de supraviețuire) este relatat cu același aer extraneu în romanul Inimi cicatrizate. Concepută sub forma unui "jurnal de sanatoriu" al tînărului Emanuel, cu narator la persoana a treia, cartea scapă clasificărilor comune și s-ar putea ca în ineditul
MAI by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13877_a_15202]
-
am deplâns în cuvinte asemănătoare, uitarea așternută peste numele său: "Despre Alexandru Busuioceanu în calitate de poet de limbă spaniolă și promotor al unei concepții înnoitoare despre poezie ca «metodă de cunoaștere» s-a scris mult în anii '50 și chiar în termeni atât de elogioși, încât astăzi, când ecourile notorietății de atunci s-au stins, avem sentimentul că prin omiterea numelui său din panoramele poeziei spaniole postbelice se comite o nedreptate". Alexandru Busuioceanu ilustrează perfect afirmația lui Mihai Zamfir despre talentul literar
O evocare pe fondul uitării by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/13960_a_15285]
-
parte, precum și ale întregului popor."2 În România de după august 1944, scenariul convertirii la progres este reiterat și locul maestrului Gorki este asumat de maestrul Sadoveanu. Numitorul comun: legatul tradiției, pus în serviciul poporului, fidelitatea față de ceea ce este descris, în termeni lipsiți de echivoc, ca un efort de emancipare al umanității. Regimul de democrație populară autohton își anexează un simbol și reciclează un om politic. În noua lume republicană, creatorul participă nemijlocit la zidire, în calitate de membru al președinției colegiale. În repetabila
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
Și dacă " Lumina vine de la răsărit" devine, aproape instantaneu, o referință canonică, un text datând din același an 1945, " Răspuns unor cetățeni neliniștiți" exorcizează demonii îndoielii care bântuie o comunitate încă nepregătită să se deschidă către promisiunile libertății sovietice. Un termen revine obsesiv, "progresul", desemnând elementul în jurul căruia se articulează un imaginar politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul ridicării națiunii. Progresismul actualizează vocabularul unei stângi generoase, ai cărei exponenți se raliază unei cauze dedicate binelui public
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
prozei optzeciste? Două prejudecăți circulă în legătură cu prozatorii optzeciști: că n-ar fi dat nici o capodoperă și că au spus tot ce aveau de spus. Se trece ușor, însă, peste faptul că ambele chestiuni nu mai pot fi puse astăzi în termenii tradiționali. Despre cărțile lui Gheorghe Crăciun, unul dintre cei mai inteligenți autori pe care-i avem, se pot spune multe, nu însă și că și-au încheiat misiunea. Dovadă noua carte în care primează intelectualismul diaristic reflexiv, iar descriptivismul agresiv
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
care s-a semnat la 6 februarie este și azi contestată. Textul Tratatului a fost conceput în mare grabă și în și mai mare viteză tradus în limba maori. Cum această limbă nu avea deloc tradiție în limbajul scris, anumiți termeni juridici ("suveranitate", "supus", "proprietate" etc.) n-au putut fi redați decît prin perifraze înflorate și ambigue. Prin contract conducătorii maori împreună cu întreaga lor avere se pun sub suzeranitatea Reginei Victoria, care le promite în schimb să le asigure protecția și
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
cu această disciplină, îndeobște foarte tolerantă. Analizând, în capitolul "Tipul napoleonic" figura "heterosexualului înverșunat", Bălan constată că acesta "nu înțelege de fapt niciunul din cele două sexe" (pag. 45); ba chiar contrastul dintre Napoleon și Caesar e schițat în următorii termeni: Cîtă consecvență și armonie în fluctuația acestuia din urmă, în vreme ce procesul de rigidizare făcea din celălalt simbolul falsei bărbății [...]" (pag. 50). Și asta doar pentru că bietul Napoleon, oricum bănuit de o relație cu Andoche Junot, refuză avansurile lui Gourgaud. Adicătelea
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/14218_a_15543]