45,789 matches
-
insistentă și sfîrșește prin a bea o sorbitură care îi va provoca somnul și va face din el un neputincios eliberator al prințesei. Dar și aici semnele se inversează: ceea ce făcuse nefastă ospitalitatea (pîinea, carnea și vinul care nu se termină niciodată) va deveni mijlocul sigur de salvare: cum din disperare el se tocmi la casa unui uriaș, care vroia să-l mănînce din lipsă de altceva, îi oferi gazdei sale o hrană inepuizabilă și, în schimb, uriașul îl conduse către
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
și se așeză pe o bancă aproape de sobă, ca să se încălzească și să-și mănînce pîinea. Piticii îi spuseră: "Dă-ne și nouă o bucată. - Bucuroasă", spuse ea și tăie în două pîinea și le dădu lor jumătate.[...] Cînd ea termină de mîncat, piticii îi dădură o mătură și îi spuseră: "Mătură zăpada la ușa din spate". Cînd ea ieși afară, cei trei omuleți se întrebară: "Ce o să-i dăm ca să o răsplătim că a fost atît de drăguță și bună
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
de primă importanță în continuare. Nu este vorba aici de a da ospitalitate ci de a ști să o primești, fie împărțind puținul pe care îl ai, fie să fii demn de ea prin puritatea însăși a ființei tale.[...]. Vom termina această scurtă schiță cu un ultim exemplu, Insula fericirii, care a fost scrisă, plecînd de la o schemă populară, de către D-na d'Aulnoy în 1690. Este vorba de o poveste inserată într-un roman Istoria lui Hypolite, conte de Duglas
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
atunci cînd stă gol/ pe marginea patului/ așteptînd să se evapore/ superba erecție de dimineață/; uneori se întîmplă să nu îți aduci aminte/ cine a fost femeia care te înlănțuia/ în timpul visului/ avea un nume destul de lung/ începea și se termina cu aceeași vocală" (miercuri în mijlocul vieții). Cuvintele de ordine sînt disperarea, supraviețuirea, înfrîngerea: "și de fapt ar trebui să recunosc/ că te doare/ auzind cum urcă treptele casei/ acum el nu este altceva decît un războinic/ îmbrăcat cu ciorapi de
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
se țese povestea sînt un scriitor și o pictoriță care au fost cîndva, cu ani în urmă, amanți, el pe atunci un bărbat căsătorit, în vîrstă de 31 de ani, ea o femeie tînără, aproape o copilă. Idila s-a terminat tragic, precum mai toate marile povești de iubire: un prunc născut mort, depresia acută a femeii, o încercare de sinucidere, ani petrecuți în singurătate și în prizonieratul unui spital de boli nervoase, vinovăția bărbatului, suferința și gelozia soției care află
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
îmi scria din Iași la 3 martie 1987: "Îndrăznesc să vă solicit o consultație. Ce părere aveți despre Catastihul amorului și La gura sobei? [...] Să fie Radu Ionescu autorul? Mie textul mi-a făcut în nenumărate rînduri impresia (nu am terminat lectura) că e tradus din franțuzește. Nu văd însă, deocamdată, care ar fi sursa. Dumneavoastră ce credeți? Dacă ați avea puțin timp să-mi scrieți cîteva rînduri în această privință, v-aș fi recunoscător." Cu o lună și ceva mai
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
era răcit, răgușise bînd de căldură un pahar de apă minerală rece, - îmi întinsese mie volumul să citesc, deși de obicei el citea textele clasice, mie lăsîndu-mi paginile cine știe cărui roman, dacă nu versuri, numai versurile unor poeți păcătoși și care terminaseră cu viața urît, săracii, și în amintirea cărora S. ridica o glastră mică în care totdeauna se afla cîte o floare galbenă, culoarea lui, pusă în apa de un deget... Ascultă, spusese tușind, vezi, de aici, pînă aici, și citește
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
cultura se datorează faptului "că cei care fac cultură, mă refer la scriitori în primul rând, au renunțat de a mai respecta ierarhiile și de a mai apăra valorile. Cele mai dure atacuri împotriva marilor scriitori, începând cu Eminescu și terminând să zicem cu Nichita Stănescu au apărut în revistele conduse de scriitori. Atunci mă întreb dacă răul cel mare nu pornește tot din acest spațiu." Ce să înțeleagă copiii de aici? Că există ierarhii imuabile (stabilite de cine?) și dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
revine mereu la tradiție, la origini, ca în "mitul eternei reîntoarceri...". Niciodată nu e foarte ușor să revii la tradiții. În general se revine inovând. Și în inovație poți descoperi tradiția. D-le Besançon, știu că lucrați, că tocmai ați terminat o altă carte, care va fi tipărită și în România, la Editura Humanitas. Se pare că e vorba despre un alt palier al preocupărilor dvs. istorice... Înainte de a fi reflectat asupra artei, am reflectat mult asupra comunismului și nazismului secolului
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
Constantin Țoiu 1954 A alege. A ieși cu orice preț din dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează eforturile în momentul în
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
cu generozitate de Moș Crăciun, se simte obligat să facă curățenie în jurul "scriitorului", ca să-i asigure condiții optime de creație - drept care începe prin a-i lichida părinții și fratele, și se pregătește să treacă la nevastă și copii! Filmul se termină cu o sumă de crime nedescoperite și cu un manuscris excelent. Literatură, cîte se comit în numele tău!... Regizorul-scenarist mărturisea că ideea i-a venit atunci cînd s-a trezit cu un copil, deci cu o sumă de obligații agasante și
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
care patronul Antenei 1 l-a cîștigat. E de urmărit dacă Ziua și-a luat măsuri de precauție înainte de a începe acest atac care, dacă acuzațiile care i se aduc lui Dan Voiculescu se vor dovedi adevărate, i-ar putea termina imaginea președintelui PUR.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
evidentă spaimă de gol, este completat de cel de-al doilea, mai pregnant în descripții și cu o la fel de evidentă spaimă ontică sau, mai exact, cu o reală deschidere spre metafizic. Prin toate datele sale, pornind de la cele formale și terminînd cu cele de ordin valoric, expoziția artiștilor vâlceni nu trădează nici un complex, nici măcar unul de superioritate, și se înscrie perfect în discursul obișnuit al artei românești contemporane, evident în acea zonă care privește limbajele convenționale. Râmnicu-Vâlcea are, în acest caz
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
și am văzut-o la intersecția celor două ape. Era într-un costum de baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
minimaliste, că povestea se autopovestește, că glasul, cîntecul sau pur și simplu tăcerea sunt tematizate și orchestrate stilistic, că filonul intimist străbate toate scrierile ei, începînd cu romanul de debut, Mai întîi cenușiu, apoi alb și pe urmă albastru și terminînd cu ultima carte tradusă în germană, Die Verabredung - Întîlnirea. Dar mai înainte de a transcrie lungul dialog pe care l-am avut cu Margriet de Moor, să vă spun, pe scurt, despre ce este vorba în cărțile ei. Magda, eroina romanului
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Da, cred că zona artei este de fapt specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
sat, căci amîndouă purtau unul și același nume." Superbul roman al lui Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, începe cu această frază-emblemă în care e conținută întreaga substanță tragică și metafizică a cărții: sfîrșitul a ceea ce aparent nu se poate vreodată termina. Matiora este un sat, într-un ostrov, care urmează a fi dărîmat, iar pe vechea lui temelie se dă frîu liber apelor. Cei ce trăiesc în sat, bătrîni și tineri, sînt somați să-și părăsească locuințele și să plece la
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
de han, făcură cîteva observații, privind de altfel mai mult trăsura decît pe cel ce se afla în ea. " Ia te uită, zise unul, la roata aia... Ce zici"... Era Dracul. Era Demonul. Era Cicikov, și cu el, Gogol!... Ei, - terminase Nichita bătînd în carte cu dosul palmei. Asta da, proză! Nu să-mi vii mie cu... (Nichita, prozatorul)
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
față de la un anumit moment încoace nu era de natură literară. Preda chiar părea că este, așa cum i-a spus la telefon în după-amiaza de 15 mai 1980 unui tînăr scriitor și prieten, un om sfîrșit: "copile, sînt un om terminat". Nu era Preda omul care să se joace cu vorbele. Ceva se întîmpla cu el. Ce anume, s-ar putea să nu aflăm niciodată. Dar măcar cum a murit, cu două decenii în urmă, trebuie să știm și putem s-
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
se dezbracă și își împăturesc hainele. Toate. Cu masca de gaz pe față, fără chip, ofițerul declanșează mecanismul și substanțele ucigașe sunt eliberate, invadînd scena pînă spre locurile spectatorilor. Siluetele interpreților dispar încetul cu încetul, în abur. Reprezentația s-a terminat. Aplauzele sunt inutile. "Morții depind integral de fidelitatea noastră" - scria Vladimir Jankélévitch. Amintirea morților care cîntă a pornit de la București spre Europa superiorității provizorii. An die Musik de Pip Simmons. Muzica: Chris Jordan. După o idee originală de Rudy Engelander
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
Bătrîn (numit astfel în cronici pentru a-l deosebi de alți domnitori cu același nume; în realitate, în lupta de la Rovine, chiar dacă Eminescu îl înfățișează astfel, nu era deloc bătrîn). Bătălia de la Rovine, spre deosebire de ceea ce spun unii istoriografi, s-a terminat cu o victorie fragilă, pentru că turcii n-au fost alungați peste Dunăre pentru ca, mai tîrziu, la Nicopole, să fim înfrînți împreună cu întreaga oaste cruciadă a Apusului, Mircea își păstrează domnia, datorită tratativelor cu Timur Lenk, domnind 32 de ani, fiind
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
Sa. Sărbătoarea primirii, minunea Nașterii, în peșteră, nu am ajuns la golgota, deși știu că drumul meu spiritual nu e complet. De unde vine în poezia purtând marca "A.P." obsesia luminii (sau considerați de datoria criticii să deceleze asta?) Unde se termină blândețea și unde începe, în sufletul de poet, teroarea? Obsesia luminii trădează nostalgia unui spațiu și timp paradisiace, visul decorporalizării, al trupului diafan, în locul celui greoi și gârbovit de-acum, plajele visate la Cesenatico sau la Ravenna, fascicolul de raze
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
marilor vedete. La Humphrey Bogart, barmanul din Casablanca amorezat de turista suedeză (Ingrid Bergman), mă gîndesc la vocea răgușită a actorului în timp ce pun talpa peste talpa lui imprimată în cimentul moale. La Disneyland dau mîna cam un minut și ceva, nemaiterminînd, cu Michimaus, cum îi ziceam în copilărie, crezînd că este român. El îmi strigă ceva cu glasul lui pițigăiat în timp ce ne scuturăm zdravăn brațele; ...și deslușesc pînă la urmă smart boy! băiat isteț adică; îi strig și eu în românește
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
sau pe jos au cu toții aceeași fizionomie de bătrîni înțelepți, observatori plini de gînduri ai vieții, dar și oarecum zaharisiți într-un zîmbet fără motiv suficient". Piesajele sînt innumerabile, toate strălucitoare de substanță plastică: "Frumoasa și insistenta ploaie s-a terminat, căci, vai, toate lucrurile se termină fiind totuși eterne, și azi universul e de un albastru cenușiu, perlat, luminos cu distincție". Percepem ochiul pictorului care alcătuiește compoziția, aranjează nuanțele, sprijinindu-și opera de ceea ce găsește în natură. E un compromis
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
fizionomie de bătrîni înțelepți, observatori plini de gînduri ai vieții, dar și oarecum zaharisiți într-un zîmbet fără motiv suficient". Piesajele sînt innumerabile, toate strălucitoare de substanță plastică: "Frumoasa și insistenta ploaie s-a terminat, căci, vai, toate lucrurile se termină fiind totuși eterne, și azi universul e de un albastru cenușiu, perlat, luminos cu distincție". Percepem ochiul pictorului care alcătuiește compoziția, aranjează nuanțele, sprijinindu-și opera de ceea ce găsește în natură. E un compromis între descripție și viziune: "Printre șine
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]