1,589 matches
-
rămas la tine-n zodii și-mi face pleoapa stângă să se zbată așa cum lacom iscodesc în rodii dorințele din fiecare fată coboară-n larma poftelor plurale ademenind răspunsuri și adună săruturi silnice și-atingeri goale pe somnul cald cu tihna lui cea brună eu nu te cred că netezești lumina sau că-mi dezmierzi suflarea ori risipa și încă sorb din asfințit rugina cu ochii-n care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
bucurii profesionale, respectul oamenilor, accesul către meseria pe care nu am avut curaj să o îmbrățișez la timpul potrivit contabilitate. însă, toate acestea și devotamentul față de familie, m-au răpit mie însămi, neavând timp, până acum, să mă așez în tihnă cu gândurile mele. Nu am avut puterea să-mi trasez un ideal pe care să-l urmez, deși am făcut tot timpul „ce trebuia”, niciodată ce-mi doream. De aceea mă simt o intrusă în propria mea viață, o pasăre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din palme pentru steaua care-și cheamă razele spre alte apusuri. Azi, îmi strig îngerii aproape și demonii mi-i prigonesc în șoapte. Lumina asfințitului La poalele asfințitului am zidit altar timpului cerșindu-i lumină întru hotar de vindecare. în tihnă, mi am mușcat ferestrele la colțuri să simt seva miruirii curgând peste candela ochilor mei niciodată aprinși. Am sfâșiat tablouri cu pasta încă umedă de teamă să nu fiu înghițit de putregaiul flăcării proiectat ca o rană în pântecul-dojană. Și-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
încât unele persoane se răsucesc și se zvârcolesc toată noaptea. Visele trăite intens și coșmarurile pot fi atăt de obositoare mental, încât să vă treziți mai puțin odihnit decât atunci când v-ați culcat. Chiar și atunci când cineva se odihnește în tihnă într-un scaun cu ochii închiși, mintea hoinărește aiurea se umple cu ipoteze fără sens și vibrează cu electricitate statică cerebrală. Doar după ce ați început un program regulat de meditație, veți reuși să începeți să realizați cât de greu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Împlinit. Ai și tu loc, dacă ai chef. Și Maria și camera ta de filmat, adăugă el, mai mult de formă, căci Își cunoștea prea bine prietenul pentru a crede că un om așezat, precum Grațian, nu și-ar lăsa tihna căminului pentru o experiență care, consumată În afara familiei și a propriei sale imaginații, era una oarecare. Excepțiile, miracolele dacă vrei, prietene, au, uneori, banalitatea și prospețimea ciupercilor găsite după ploaie. O simplitate năucitoare! Prefer să le trăiesc aici, la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Elena Marin Alexe În tihna amiezii cu dor mă gândesc Și-n inimă-mi picură dulci mângâieri Căci frunzele-n freamăt divinul doinesc Și simt printre ramuri pășind adieri E-o pace adâncă și-o liniște surdă Pe cerul senin nu zăresc nici un nor Dar
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
atât de rea, inconștient represivă a Codrului lui Wistman - o parte sau o creangă a tatălui meu pe care n-am reușit niciodată s-o curăț. Pare de neînțeles, acum când mă aflu față În față cu o astfel de tihnă interioară, cu atâta inocență, alteritate, altruism, atâta... Îmi lipsesc cuvintele, știu că nu-l pot descrie. Pe vremuri, un poet s-a apropiat cât de cât, cu toate că Într-un alt context: straniul fosfor al vieții, nenumit sub o veche denumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
dascăl și că a fost școlit În copilărie de cuviosul părinte Buzdugan, cel care deseori, mângăindu-l pe cap, Îl Întreba cu duioșie: „Ce mai face Victoraș al nostru?” Varlaam, răspunse bunul călugăr, Încercând să afișeze o atitudine de pace și tihnă psihică În timp ce ochii vii și jucăuși trădau contrariul. Observând nedumerirea omului legii cât și faptul că nu a fost tratat cu invective care să acopere lipsa de cultură, călugărul se văzu nevoit să completeze: Varlaam, așa mi se spune Între
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
rămăsese o boare de trandafiri, ce adia seara, înainte de lună plină. Dar nici derviștii nu mai erau cum credea, așa că Omar nu dădu prea mult suflet știrii. El, care n-avea prieteni de atât de mult timp, se lăsase în tihna apropierii de acest camarad, care îi știa pe Rumi și pe Hafez ca pe rugăciune. Omar n-avea urechi pentru poezie, dar Shams îl făcea să audă cu inima. Era lucru curios și de necrezut că bărbatul care se îngrijea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la plecarea din templu. Prietenia lor continuă câtva timp ca povestea cea mai frumoasă scrisă vreodată de doi bărbați, unul - tânăr de însurat, altul - orfan de religie și de mamă. În al patrulea an de război cu armatele lui Saddam, tihna lor din Tabriz se schimbase. Omar reușise să plece la Teheran pentru studiile ce le visa, dar se întorcea în vacanțe să se bucure de răcoarea muntelui Sabalan și de întâlnirea cu Shams. Erau strâmtorați, nu mai găseau ouă, nici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
i-au rămas doar în minte. Abia acum, după ce viața îl rătăcise printre atâtea dezastre, obiceiuri și întâmplări, înțelesese că aurul tăinuit al zartosht-ilor, pe care tată-său și bunicu-său îl așteptau să li se întoarcă, era chiar Soarele și tihna lui de a încălzi fără să pârjolească. Acum că era doar un exilat orb, cartea lui rămăsese nescrisă, iar pe celelalte le purtase în gând ca pe promisiuni neîmplinite. Ultima oară când mai intrase într-un tablou, cu puțin înainte de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
acolo dușmanii doamnelor au mână liberă pentru a da formă intimității lor; iar dacă sunt cumva Îndrăgostiți de vreo femeie, numai acolo se pot adăposti din calea acestui amor. ș...ț Numai acolo se poate mânca, bea sau citi În tihnă, doar acolo se poate juca biliard sau whist de dimineața până a doua zi În zori.”2 Un adevărat sanctuar, În care dandy-i se simt preoți, oficiind neabătut ritual după ritual, de la paharul băut, la ținutul furculiței, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În rândul artelor. „Am spus Împreună cu John Woodvil”, strigă el, „că s-ar potrivi vieții zeilor să sălășluiești Într-un atare element”, să vezi, să auzi, să scrii lucruri de curaj: Aceste farmece ale furtunii vieții, Nu știu de gustul tihnei dintru moarte. E cu neputință să nu simțim că În acest pasaj ne aflăm În fața vorbirii unui om care avea o pasiune autentică pentru litere. „Să vezi, să auzi, să scrii lucruri de curaj”, acesta Îi era țelul. Scott, redactorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
banii germanilor. Deja câțiva trecători se adunau ciorchine în jurul nostru. — Am vizitat destule monumente pe ziua de azi, l-am implorat eu. O să ne întoarcem altă dată. Și, fără să mai aștept o clipă, am fugit să mă refugiez în tihna vechii mele temnițe, jurându-mi să nu mă mai plimb niciodată prin Roma având drept ghid un adept al lui Luther. Pentru vizita următoare, am avut norocul să-l am companion pe Guicciardini, care tocmai se întorsese dintr-o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Sanctuarele Flagelului și ale Condamnării. Iar din sanctuar se ivi un călugăr într-un cassok maro, cu o frânghie maro în jurul taliei. Se afla pe Via Dolorosa, drumul lui Hristos spre crucificare. Maggie ar fi regăsit pentru o clipă vechea tihnă catolică în familiaritatea locului, dacă ar fi avut timp. Dar nu își permitea acest lux. La ieșire o așteptau doi bărbați cu fețele acoperite, care îi ieșiră în față și, calm, cu un efort minim, o înhățară. Capitolul 54 Ierusalim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ridica și de a porni senin pe drumul meu întru coborâre... 17tc "17" Am fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pur, amețitor al satului. Dormeam câte trei--patru zile, cu pauze rare de mâncat câte ceva, spre disperarea părinților. Credeau că mă întorc bolnav. Eram doar iarăși curat, mă limpezeau aerul satului meu, pădurea și balta cu respirațiile lor, zumzăiala curții și tihna grădinii, cerul ocrotitor și respirația devălmășită a acelor ulițe, case și trupuri între care reveneam ca o picătură de ploaie revenind pe pământ după ce fusese abur și hălăduise cine știe pe unde. Și am mai dormit astfel, adânc și uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai am, să-mi urmez drumul pe care îl simt al meu? Nu am ucis. Nu am învinovățit pe cineva cu mărturie mincinoasă. Nu am făcut astea până acum. Ajute-mi Domnul să nu le fac nici de acum înainte. Tihna Bibliotecii cu puterea din atâtea și atâtea vieți închise în paginile acestea colbuite de ziare, cărți, manuscrise îmi e sprijin în aceste momente. Puterea iubirii cu care sunt ocrotit și puterile Bibliotecii îmi sunt dreptul meu de a trăi. Visez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
amintire, femeia dintr-un timp pierdut pare că-l va întreba ceva, pare că-i va șopti ceva, pare că-l va dojeni sau poate va zâmbi, nepăsătoare, la rându-i, la timpul care, până și în acele clipe de tihnă în jurul unui tort, se prelinge fără susur, fără cadență, fără povară. Va urmări naratorul de peste timp cum la un moment dat femeia aceea doar întoarce amuzată capul, se trage puțin spre dulapul cu pantofi de lângă ușă, lăsând să se strecoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
actele ratate sau, de ce nu?, și le provoacă (diferența nu este prea mare)... „Am fost pus, fără să-mi dau seama, ani mulți în starea de a alege. Am avut șansa de a putea alege, în experiențele multor ani, între tihna Bibliotecii și libertatea Crâșmei. Alegere grea, cu multe dureri, cu zbuciumul sufletului meu nehotărât, cu ademeniri felurite. Am ales în cele din urmă, cu o alegere venind din afara mea. Fără durere, fără zbucium, fără tulburări. Liniștită, împăcată, supusă. Alegerea frunzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără un copac care să dea o umbră cît de cît decentă, fără izvoare de apă dulce sau fîntîni; loc de Împerechere și cuib scandalos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de telefonul dat de David de la birou, lăsasem un mesaj vag, cum c-aș fi bolnav, fetei de la centrală, care speram că o să-i mulțumească vreo zi sau două. Cel mai probabil, aveam să fiu lăsat să mă bucur în tihnă de pânda mea. Deși mi-era frig, nu mă deranja: vremea făcea parte din vechea lume exterioară care avea prea puțin de-a face cu starea mea actuală. Eram capabil să mă izolez eficient de toți stimulii, cu excepția informațiilor importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de amintiri picante, bătrânețea este năclăită de frig și de igrasie. Cotropitorii stăpânesc spațiul, dar nu pot controla timpul. Prezentul se zbate între memorie și speranță. Clipele trăite intens se constituie în viitoare amintiri. Omul contemporan este răstignit între memoria tihnei pierdute și speranța spulberată a pământului făgăduit. Bătrânețea este ultima ecluză spre infinit. Nu poți aplica trecutului standardele viitorului. La bătrânețe simți cum îți crește o stâncă în spate. Amintirile sunt rădăcini, nu aripi. Tinerețea este vârsta visurilor, bătrânețea - a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fiori. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau ca niște făclii care, parcă, luau parte la o înmormântare. Războiul bătea la ușă, parcă te așteptai s-o deschidă și să intre în casă... Luna lui Prier venise, parcă, să frângă tihna lor de oameni cuminți și harnici. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni, speranțe... izgonind mereu liniștea sufletului. În minte revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
revenindu-i mereu ca un refren „dacă n-o mai văd, dacă n-o mai văd“... * Clopotele au bătut... Războiul care a bătut la ușă atâta vreme, acum a deschis-o violent și a pătruns și în casele fălcienilor, frângând tihna acestei oaze răzeșești, de oameni cuminți, harnici și evlavioși. Timpul și evenimentele se precipitară, și se învălmășiră ca într-un coșmar lipsit de rațiune. Țara intrase deja în vâltoarea războiului, evenimentele se succedau cu o iuțeală amețitoare, Întreg hotarul de
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]