1,621 matches
-
Drumul de la Oradea la Iași a fost destul de vesel, fiind destui de obosiți, dar fiind cald în tren și înghesuială nu am putut dormi nici unul, intrând astfel în vorbă cu pasagerii din compartiment. Două surori trecute de prima tinerețe, o tipă ce se întorcea de la muncă din Ungaria, o altă tipă singură și simpatică și un cuplu de pocăiți, necăsătoriți, ce erau foarte sensibili la orice discuție. Conversația a început să se lege din ce în ce mai bine, de la un subiect precum religia până la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
destui de obosiți, dar fiind cald în tren și înghesuială nu am putut dormi nici unul, intrând astfel în vorbă cu pasagerii din compartiment. Două surori trecute de prima tinerețe, o tipă ce se întorcea de la muncă din Ungaria, o altă tipă singură și simpatică și un cuplu de pocăiți, necăsătoriți, ce erau foarte sensibili la orice discuție. Conversația a început să se lege din ce în ce mai bine, de la un subiect precum religia până la cel de politică, fiind o noapte de pomină în care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
artificii). Oricum, exploziile sunt și ele cool și știm că, atunci când se întâmplă, poți oricând să sari în ultimul moment pe geam, în timp ce locuința se transformă în spatele tău întrun nor imens de foc. Asta când nu pleci, liniștit, cu o tipă de mână, în timp ce în urma ta e un infern de flăcări (ca Banderas în Desperados). Oricum, dacă vorbim de pistoale, ne gândim automat la ceva impresionant, la un tun de mare calibru, care să fie pe potriva bărbăției noastre depline. Un gun
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Olt, Snagov, Diamant etc.), sau măcar unul marca Sport, din acela mic, la care vedea un unchi al meu meciurile, în bu cătărie... Colegul meu de bancă avea un Elcrom șimi poves tea ce fain se vedeau în culori picioarele tipelor la patinaj artistic. Eu puteam doar săl cred pe cuvânt și sămi imaginez toată priveliș tea, fiindcă ai mei nu voiau să audă de un televizor nou. Ziceau că cele cu circuite integrate se strică repede (și un circuit e
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
oferise? În momentul acela de stânjeneală îl vedea pe Valentin ca pe unul care avea nevoie să fie salvat, îi părea mai chipeș, mai atrăgător și cu inima sfărmată de o femeie care nu-l merita. - Mă întreb ce caută tipa asta în tablou cu tine?! - Ea este fosta mea soție, Tia. - Fosta ta soție spui?! - Da. De ce te miri așa de tare? - Doamne ! Nu-mi vine să cred ce spui. - De ce spui asta, iubito? - Este o colegă de a mea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o chestie de generație. Poate că filmului îi lipsește o tensiune erotică între personajele jucate de Dragoș Bucur și Ioana Flora, dar ce vrei : asta-i filosofia de cartier (una mai blândă însă, nu foarte hip hopistă), care spune că tipa trebuie să stea cuminte într-un colț sau, în cazul filmului, pe bancheta din spate atunci când tipul ei se întâlnește cu un alt tip ca să pună țara la cale. “i mai spune ceva filosofia asta tâmpită : că faci orice ca să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ani) canadian, Jamie Travis. Este un tur de forță de inspirație vizuală și control Travis filmează o poveste (cu două personaje) în trei tonuri diferite, fiecare ton adăugând ceva la ceea ce știai (uneori, acest ceva fiind un supliment de ambiguitate !). Tipa din film (care înțeleg că este designer) este genială o combinație de Juliet Berto și Marie France Pisier pieptănată și îmbrăcată ca-n anii 60 (sau poate, cum îi spun lui Andrei Gorzo în pauză, este ideea de Anna Karina
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
printre primii la rînd. Am cumpărat zece ouă, le-am spart într-un castron adus cu mine și-am observat că șapte erau rele. Am pus castronul într-un ziar, m-am dus la Sanepid, dar acolo lipsea șeful. O tipă, care-i ținea locul, îmbrăcată în cojoc scump și cu "Kent" în gură "o fi avînd salariu mai mare ca directorul general al combinatului", mi-am zis -, m-a tratat cu plictis și sictir fin. N-am mai întins vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
a durat trei ore, fără întrerupere. Mă tratez cum pot, cu ce am la îndemână. Individul a stat toată ziua acasă și radioul n-a tăcut, de azi-dimineață, decât de la 1 la 2, când s-a dus să mănânce cu tipa lui. Cât despre discursuri, sunt din 5 în 5 minute. A avut vizite, pare-se fosta nevastă și o fiică de cam 15-17 ani. Noroc că cealaltă plecase! Vai, nu glumesc, mai degrabă îmi vine să țip: „Îndurare, mă prăpădesc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că nu e chiar așa. Uf, Dumnezeule, nu știi povestea? Doi clienți se plimbă prin raionul de shopping personalizat, iar Erin își coboară vocea. — Au făcut nunta și tocmai erau la recepția de după - când apare Peter Blake însoțit de o tipă. Alicia nu știa că vine, însă se pare că în clipa în care a aflat cine e, nu l-a mai scăpat din ochi. Și au început să vorbească și se înțelegeau foarte foarte bine - adică foarte bine... dar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dorește. Se pare că nunta va fi absolut mortală. Dar Cruella e mic copil pe lângă ea. Îți poți închipui că l-a obligat pe un portar să-și facă operație estetică la nas și a concediat toți florarii din New York?... Tipa care-i organizează nunta mai are un pic și intră la balamuc! Cine se ocupă de nunta ta? — Mama, răspund, și Erin cască ochii mari. — Mama ta organizează nunți? N-am știut! — Nu, prostano! chicotesc, începând să mă binedispun. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ne întâlnim, în fine. Sunt încântată să te cunosc. Foarte încântată! — Și eu! zic, încercând să-i răspund pe exact același ton, în timp ce îmi scormonesc disperată creierul. Mi-o fi spus Elinor ceva despre faptul că ne întâlnim cu o tipă care organizează nunți și nu-mi aduc eu aminte? Trebuia, oare, să știu de chestia asta? — E foarte frumușică! spune Robyn, fără să-mi dea drumul la mâini. Îmi scrutează cu privirea de laser fiecare părticică a corpului, și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înregistrează! OK, să văd ce face ea. — Hei, spune, ridicând privirea. Știi ceva despre cratițele și oalele astea? De exemplu, știi cumva ce e chestia asta? Ridică spre mine o tigaie, și nu-mi pot reprima un surâs. Pe bune. Tipele astea din Manhattane habar n-au de nimic. Cred că n-a gătit nimic în viața ei! E o tigaie, spun amabilă. Se folosește pentru a prăji diverse chestii în ea. — OK. Și asta? Ridică alt recipient, cu o suprafață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i fi văzut expresia! — Va fi minunat, intervine Robyn înflăcărată. Apropo, azi-dimineață am vorbit cu designerul. A comandat două sute de mesteceni și o să primim și niște mostre de ace de pin... Creierul Aliciei lucrează la turație maximă. — Deci tu ești tipa cu pădurea fermecată de la Plaza, spune în cele din urmă. Am tot auzit de chestia asta. O să coste o avere. Și e adevărat că o să ai violoniști aduși de la Orchestra Simfonică din Viena? — Filarmonica din New York are turneu chiar atunci, spune Robyn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
copleșită de nuntă, zice. Și nu pune preț pe ce-ți spun eu. Eu am o perspectivă distorsionată asupra lucrurilor. Știu că Luke și cu tine veți fi foarte fericiți. — Laurel. Îi pun o mâna pe spatele încordat. Ești o tipă super. Cred că Laurel e una dintre persoanele la care țin cel mai mult din lume. Dumnezeule, dacă-l întâlnesc vreodată pe idiotul ăla de bărbat al ei, să vezi ce-i fac. Când pleacă, îmi consult programul pentru restul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-mi iau un ton firesc. Ce faci? OK. Nu trebuie decât s-o trimit la plimbare cât mai repede cu putință. — Bună, Becky! Ce bine îmi pare c-am apucat să vorbesc și cu mama ta! spune Robyn. Pare o tipă pe cinste. Abia aștept s-o cunosc! — Și eu, zic cât de însuflețită pot. Abia aștept să... vă-ntâlniți. — Deși, sinceră să fiu, am fost cam mirată când am aflat că habar n-are de filarmonica din Viena. Nț nț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de tare ar durea-o chestia asta. Nu pot lăsa să se întâmple așa ceva. OK, am două opțiuni. Numărul unu: să-i pun pe mami și pe tati să se mute imediat. Numărul doi... — Mami, zic, întorcându-mă spre ea. Tipa asta Robyn... E un pic... — Ce anume? — E cam... tralala. — Tralala? Mami se uită la mine cu atenție. Cum adică? — E... îndrăgostită de Luke! — O, Doamne! — Da, și are ideea asta fixă că ea o să se mărite cu el. — Că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
faci, fă-o acum. Hai, formează numărul. — Nu pot. Elinor e într-o clinică din Elveția. Mă gândisem să-i scriu o scrisoare... Nu. Suze scutură ferm din cap. O faci acum. Sună pe altcineva, nu contează. Sun-o pe tipa care organizează nunta, Robyn sau cum o cheamă și spune-i ei că s-a terminat. Bex, nu mai poți amâna nici măcar o clipă. — OK, zic, reprimându-mi cu oarece greutate tresărirea de teamă. OK, am s-o fac. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
va fi trecut cu vederea. Se apleacă ușor spre mine cu un licăr de satisfacție în ochi, iar eu mă trag brusc în apoi, înspăimântată. Becky, crede-mă, nu vrei să fii una dintre aceste fete. E nebună la cap. Tipa care-mi organizează nunta e dementă. — O i...dee foarte bună, zic repede. E normal să te protejezi. — Firește, putea foarte bine să-l semneze Elinor - dar am căzut de acord cu ea că așa e mult mai bine... Își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mirese care își pierde pantoful de satin în drum spre recepție. Și nu al uneia care și-a aranjat două nunți diferite în aceeași zi, pe continente diferite, ascunde jumătate din invitații în dulăpiorul de cocktail și a descoperit că tipa care îi organizează nunta e o procesomană sărită de pe fix. Dar știți cum e. Sunt sigură că principiul pe care trebuie să-l aplici e, în mare, același. Celălalt lucru care mă ajută să-mi păstrez uzul rațiunii e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la sută... — Categoric! zic, și mai veselă. Te rog să mă scuzi, trebuie să mă pregătesc pentru prima clientă... — A, vezi că ți-am inversat programările, spune Christina în clipa în care deschid ușa de la cabină. La zece vine o tipă care n-a mai fost la noi. Amy Forrester. — Bine! zic. Mersi! Închid ușa în urma mea, mă trântesc pe scaun, scot sticluța de Smirnoff și iau o înghițitură zdravănă. Așa mai merge. Oare am timp să sun la o agenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în fața mea. OK. Continuă... să zâmbești. N-o lăsa să se prindă că bănuiești ceva. În adâncul sufletului, sunt furioasă la culme. Asta e femeia pentru care a fost aruncată la coș Laurel? Pentru tembela asta? N-am văzut o tipă mai banală în viața mea. — De-asta ne mutăm la Atlanta, spune Amy, examinându-și încântată reflexia în oglindă. Vrem să începem o viață nouă împreună, și William i-a rugat pe cei de la firmă să-l transfere. Așa, discret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ușor iritat. Parcă ești fiică-mea. Sună telefonul, și las robotul să preia mesajul. — Și, cum merg pregătirile de nuntă? zice Michael, uitându-se în jur în cameră. A... bine! Zâmbesc larg către el. Mersi de întrebare. M-a sunat tipa care-ți organizează nunta să mă invite la repetiția pentru nuntă. Zicea că părinții tăi n-or să poată veni. Nu, zic după o pauză, nu pot să vină. — Păcat. Când vin încoace? — Ăă... Iau o înghițitură de cafea, evitându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în siguranță. — Becky? Tu ești? Simt că mă ia cu tahicardie și mă întorc. În fața mea, radioasă, se află Eileen Morgan. Ea este cea care mi-a făcut turul de onoare al etajului când m-am înregistrat aici. Este o tipă în vârstă cu părul prins într-un coc elegant, și-mi amintește de profesoara de balet pe care o aveam când eram mică. — Bună, Eileen, spun. Ce faci? — Bine. Am vești bune pentru tine! — Vești bune? spun cu un aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
dacă vrei s-o ai pe maică-ta pe conștiință. — Știu! Nici n-am de gând! Cel puțin... Îmi trec o mână prin păr, mecanic. O, Doamne, Suze! Nu știi prin ce coșmar trec. Luke are o criză de personalitate... tipa care organizează nunta m-a amenințat că mă dă în judecată... Sunt complet singură și părăsită... Spre groaza mea, ochii mi se umplu de lacrimi. Mă ascund repede în spatele vitrinei și mă prăbușesc pe covor, unde nu mă poate vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]