2,672 matches
-
424 nm lungime iar la capătul C-terminal un domeniu complex, aceste fibrile de ancorare se găsesc în lamina subbazală și probabil ancorează lamina densă la matrixul de dedesupt, tipul X: are o lungime de 1438 nm și o ditribuție tisulară restrânsă; este sintetizat în principal de condrocite; are similarități structurale cu IX; funcția sa este necunoscută, clasa 4-a [1] tipul VIII: se găsește în țesuturi specializate ca sclera, periostul, pericondrul și cartilajul; are 130 140 nm lungime, tipul XIII
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
catalitică indusă de sinteza oxidului nitric (iNOS) și expresia genelor iNOS la nivel de transcripție, prin suprimarea activitații NF kB (Song et al., 2002705), crește activitatea eNOS prevenind injuria ischemie-reperfuzie (Ilhan et al., 1999; Koltuksuk et al., 1999706), crește nivelurile tisulare de NO (Koltuksuk et al., 2000707), previne interacțiunea NO cu anionul superoxid, care păstrează apoi beneficiile funcției fiziologice a NO incluzând modularea autoreglării presiunii fluxului sanguin (Park et al., 1992708; Nakanishi et al., 1992709) și inhibarea agregării plachetare (Mellion et
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
insuficienței tricuspide este preferința altor centre [8]. Rezultate tardive mai bune sunt obținute cu inele prostetice (10% IT residuală) decât cu anuloplastii prin sutură (20-35% IT reziduală), [9]. La înlocuirile valvulare alegerea substituentului valvular între proteze mecanice, bioproteze sau valve tisulare este decisă de elemente specifice individuale care țin de pacient, chirurg și valvă. Protezele în poziție tricuspidă au complicații trombotice mai frecvente și necesită o anticoagulare mai strictă (INR țintă peste 3) cu riscuri hemoragice mai mari. Valvele biologice comportă
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
et al., 2000; Bergström et al., 2000]. Unii cerecetători au sugerat ipoteza că malnutriția ar fi o consecință a inflamației cronice [Kaysen et al., 2000; Bergström et al., 1998; Stenvinkel, 2000]. Inflamația se însoțește de creșterea nivelurilor plasmatice și, probabil, tisulare de citokine cu efecte catabolice. Citokinele proinflamatoare (în special TNF-a) stimulează degradarea proteinelor, pe calea ubiquitin-proteosomilor [Flores et al., 1989; Bistrian et al., 1992], inhibă sinteza albuminei [Flores et al., 1989] și induc, de asemenea, anorexie [Plata-Salaman, 1998; McCarthy
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
growth factor); activarea Ras MAPK; activarea PI3K/PTEN/Akt/mTOR; dereglarea HGF/c-MET; dereglarea IGFR (insulin-like growth factor receptor); activarea Wnt/β-Catenina [8]. Alte studii de interes sunt dedicate populațiilor de celule hepatice intrași extratumorale, celulelor stromale și microclimatului tisular [64-66]. Recunoașterea cirozei hepatice și a nodulilor de regenerare, ca leziuni preneoplazice pentru CHC, a avut consecințe practice în dezvoltarea strategiilor de supraveghere/ screening pentru CHC, a metodelor de supraveghere și selectarea populației țintă, precum și în diagnosticul și stadializarea CHC
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Simona Vălean () [Corola-publishinghouse/Science/92124_a_92619]
-
angiotensinei I în angiotensină II fiind responsabilă și de degradarea bradikininei. Blocarea ei prin folosirea inhibitorilor enzimei de conversie (Captopril) reduce semnificativ sinteza de angiotensină II, cu toate că se descriu și căi alternative de sinteză a acesteia prin intermediul altor sisteme enzimatice tisulare (tonina, chymaza). Angiotensina II este un polipeptid format din 8 aminoacizi, reprezentând componenta cu cea mai importantă activitate biologică din cadrul sistemului renină-angiotensină. Prin clivajul enzimatic al acesteia sub acțiunea unor aminopeptidaze se eliberează angiotensina III, un polipeptid format din 7
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
care apoi este scindat în fragmente peptidice biologic dintre care unele probabil mai prezintă activitate biologică. Miocardul are capacitatea de a sintetiza atât angiotensinogen, cât și renină și enzimă de conversie, permițând activarea locală a SRA în cadrul așa-numitului SRA tisular. Angiotensina II astfel sintetizată poate acționa atât asupra celulei sursă (mecanism autocrin) sau asupra unor celule din vecinătate (mecanism paracrin), având roluri importante în reglarea activității cardiace. Efectele activării SRA se realizează îndeosebi prin intermediul angiotensinei II acționând asupra unor receptori
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
fotodinamică. Prognosticul cel mai rezervat revine pacienților cu tumoră nerezecabilă, cu sau fără metastaze, care suportă doar stentarea paliativă [19, 22]. ISTORIA NATURALĂ A COLANGIOCARCINOMULUI INTRAHEPATIC Extensia locală și la distanță Tumora crește lent, infiltrează pereții ductelor biliare, disecă planurile tisulare și determină obstrucția canalelor biliare. Local, invazia se poate face către ficat, porta hepatis, sau diafragm. Deseori extensia intrahepatică este sub forma unor noduli multipli - un nodul mai mare care are grupați în jur mai mulți noduli sateliți [15, 19
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Șerban Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92153_a_92648]
-
carcinom hepatocelular sau metastaze hepatice. Doxorubicinul sau alte substanțe citostatice se amestecă cu 5-10 ml de lipiodol pentru a realiza o emulsie care va fi ulterior injectată în artera hepatică. Modificările progresive în concentrația sangvină a doxorubicinului cât și concentrațiile tisulare la cei cărora li s-a practicat hepatectomie, demonstrează faptul că medicamentul este eliberat progresiv din emulsie [2]. Metoda se bazează pe sinergia unui citostatic și a unui agent embolizant (lipiodol); citostaticul este reținut în celulele neoplazice, beneficiind de efectul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Valeriu Popa () [Corola-publishinghouse/Science/92145_a_92640]
-
și mase tumorale cu dezvoltare exofitică sau mase polipoide intraductale. Pe secțiunile CT se prezintă ca o masă tumorală hiperdensă sau ca o îngroșare a peretelui căilor biliare, cu stenozarea lumenului (fig. 145, 146). Forma polipoidă apare ca o masă tisulară hipodensă în interiorul ductului biliar dilatat. Aceste tumori prezintă frecvent o diseminare superficială extensivă, cu afectare difuză. Extinderea exactă a tumorii este dificil de stabilit radioimagistic, chiar cu tehnici de înaltă rezoluție. Tumorile maligne primare pot fi corect diagnosticate pe baza
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92156_a_92651]
-
8, 9]. În colangiocitele normale IL-6 prin activarea căii de semnalizare JAK-STAT (Janus kinase-signal transducer and activator of transcription) induce o creștere a transcripției SOCS3 (suppressor of cytokine signalling 3) care mediază prin feedback negativ secreția de IL-6. In colangiocitele tisulare maligne și în liniile celulare de CCA uman (Mz-ChA-1 și CCLP1) expresia SOCS3 este scăzută prin inactivarea epigenetică a genei (metilarea insulelor CpG din regiunea promotoare) determinând o creștere a secreției de IL-6 [10]. IL6 induce expresia DNMT1 (DNA methyltransferase-1
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Șuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92151_a_92646]
-
imunologică este capacitatea sistemului imun de recunoaștere a antigenelor proprii (self) datorată activității limfocitelor T provenite de la nivelul timusului care inhibă activitatea celulelor direcționate împotriva antigenelor HMC proprii. Pentru recunoașterea antigenelor minore de histocompatibilitate proprii intervin și mecanisme extratimice. Antigenele tisulare străine (non self) sunt imediat recunoscute de sistemul imun care va declanșa reacția de eliminare a transplantului. Pentru ca un transplant diferit genetic de gazdă să aibă o supraviețuire cât mai bună este necesar ca răspunsul imun să fie inhibat, proces
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
menținerii parametrilor respiratori, hemodinamici și metabolici la un nivel optim pentru a nu determina o evoluție nefavorabilă a transplantului. 18.4. TRANSPLANTUL DE ȚESUTURI Progresele obținute în terapia imunosupresoare au adus la acumularea de remarcabile rezultate și în efectuarea transplantelor tisulare, a grefelor celulare libere (cellular free grafts). Allogrefele au dobândit un foarte larg domeniu de aplicabilitate în care sunt incluse corneea, pielea, cartilagiul, fasciile, tendoanele, osul, dintele, nervii, arterele, venele, tiroida, paratiroida, țesutul adrenal, glanda pituitară, ovarul, testiculele, măduva osoasă
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
obținut este injectat în ficat prin vena portă, mai rar în splină sau subcapsular în rinichi. Fiind foarte imunogen transplantul pancreatic insular necesită un tratament imunosupresor energic și susținut. Ca alternative de scădere a imunogenității au mai fost descrise culturile tisulare, radioterapia cu UV, O2 la presiune crescută, încapsularea țesutului în membrane impermeabile pentru anticorpi și limfocite etc.
Capitolul 18: TRANSPLANTUL DE ORGANE. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
depozitat în vene fiind rapid evacuat spre inimă. În felul acesta mișcarea (mersul, exercițiile fizice, sportul etc.) favorizează întoarcerea venoasă, reduce staza și previne apariția varicelor (Golledge, Quigley, 2003, Coleridge Smith, 2006, Bergan, Pascarella, 2007, Greenberg et al., 2008). • Presiunea tisulară Presiunea tisulară crescută apare în cazul proceselor inflamatorii (celulite) ale gambei sau al sclerozei, condiții în care nu se mai permite distensibilitatea venelor și adaptarea lor la diferite solicitări. În felul acesta hipodermita contribuie la agravarea stazei venoase (Golledge, Quigley
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
vene fiind rapid evacuat spre inimă. În felul acesta mișcarea (mersul, exercițiile fizice, sportul etc.) favorizează întoarcerea venoasă, reduce staza și previne apariția varicelor (Golledge, Quigley, 2003, Coleridge Smith, 2006, Bergan, Pascarella, 2007, Greenberg et al., 2008). • Presiunea tisulară Presiunea tisulară crescută apare în cazul proceselor inflamatorii (celulite) ale gambei sau al sclerozei, condiții în care nu se mai permite distensibilitatea venelor și adaptarea lor la diferite solicitări. În felul acesta hipodermita contribuie la agravarea stazei venoase (Golledge, Quigley, 2003, Coleridge
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
sunt incriminate în apariția acestui sindrom (Weiss et. al., 2001): creșterea presiunii intravenoase la nivelul acestor vene care se dilată (profunde sau superficiale) și tulbură microcirculația; tulburări metabolice induse de staza venoasă, în special eliberarea de mediatori ai inflamației, hipoxia tisulară și secreția de radicali liberi; modificări ale endoteliului capilar din zona de stază cu eliberare de substanțe algogene și inflamatorii. Senzațiile de „gambe grele” se localizează pe fața postero-internă a gambelor, având iradiere spre creasta poplitee, se amplifică după ortostatism
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
cu manifestări moderate de insuficiență venoasă cronică. Conform teoriei blocării leucocitare aceste leucocite ″prinse în capcană″ în microcirculația cutanată duc la congestie și tromboza microvasculară, cu eliberarea de enzime lizozomale necrozante și radicali de oxigen care ar duce la distrucția tisulară. Aescina stabilizează membrana lizozomală și scade sinteza unor enzime implicate în degradarea glicozaminoglicanilor, cu creșterea rezistenței și diminuarea permeabilității capilare. Oligomerii procianidolici (Endothelon) protejează proteinele fibrilare de degradarea enzimatică, crescând rezistența peretelui și scăzând permeabilitatea capilară. Agenții hemoreologici Pentoxifilinul are
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
față a urmărit, prin prisma unui chirurg vascular care a beneficiat nu numai de oportunitățile investigațiilor paraclinice moderne, ci și de accesul la tehnici performante de cercetare microscopică, penetrarea în substratul morfologic al acestui grup particular de afecțiuni, la nivel tisular, celular, ultrastructural și molecular. Motivația acestui demers științific a fost fundamentată de posibilitatea identificării unor elemente noi, care să permită stabilirea unor asocieri obiective și, mai ales, graduale, între simptomatologia cu care se confruntă clinicianul în practică și secvența de
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
elastice și musculare, în corelație directă cu stadiile evolutive ale bolii și teritoriile afectate; • analiza expresiei moleculare a componentelor structurale matriceale (colagen, elastină) și celulare (mastocite, limfocite) din structura peretelui venos și a unor procese dezvoltate prin comunicare celulară și tisulară (vascularizație, remodelare, apoptoză), urmărind în paralel existența unor diferențe între stadiile evolutive, din punct de vedere clinic, ale bolii varicoase, precum și între diferite teritorii afectate; • analiza modificărilor ultrastructurale din venele varicoase, în scopul de a aprofunda profilul ultrastructural al celulelor
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
clinic nu mai pot fi privite separat de noțiunile de morfologie. Cu toate acestea, deși numărul lucrărilor din fluxul principal de publicații, axate pe factorii etiologici, precum și pe clinica și tratamentul bolii varicoase, este foarte mare, investigațiile asupra evenimentelor biologice, tisulare și moleculare care ar putea conduce la dilatarea peretelui venos sunt limitate (Andreotti, Cammelli, 1979, Gandhi et al., 1993, Porto et al., 1995, Travers et al., 1996, Venturi et al., 1996, Weckroth et al., 1996, Waksman et al., 1997, Parra
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
responsabili (peretele venos și insuficiența valvulară secundară), considerați a acționa inițial și individual de fiecare teorie clasică în parte (Psaila, Melhuish, 1989, Clarke et al., 1992). Dezvoltarea tehnicilor de biologie celulară și moleculară au permis aprofundarea modificărilor structurale ale componentelor tisulare endoteliale, conjunctive și musculare din peretele venos, având drept rezultat un concept modern al etiopatogeniei bolii varicoase (Bergen, Pascarella, 2007). Structurile morfologice la nivelul cărora se instalează leziuni majore sunt tunica intimă și tunica medie. Modificările morfologice principale care caracterizează
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
musculare netede, celulele endoteliale și fibroblastele (Woodside et al., 2003). Secvența evenimentelor patogenice care realizează legătura dintre transformările hemodinamice specifice hipertensiunii venoase și modificările structurale din pereții venelor varioase este însă un subiect cu multe necunoscute. Studiile orientate asupra modificărilor tisulare, celulare și moleculare ale peretelui venos au condus, recent, la formularea teoriei etiopatogenice moderne, imun-inflamatorii, a bolii varicoase, care pune accent pe mecanismul de activare a leucocitelor, afectarea funcției fibroblastelor și transformările calitative și cantitative ale matricii extracelulare (Bergan, Pascarella
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
ale matricii extracelulare (Bergan, Pascarella, 2007, Bergan, 2007). În acest context, obiectivul studiului imunohistochimic a fost reprezentat de analiza expresiei moleculare a componentelor structurale matriceale și celulare din structura peretelui venos și a unor procese dezvoltate prin comunicare celulară și tisulară, urmărind în paralel existența unor diferențe între stadiile evolutive, din punct de vedere clinic, ale bolii varicoase, precum și între diferite teritorii afectate. În mod concret, analiza calitativă și cantitativă a vizat: profilul structural și histoarhitectonic (de distribuție) al componentelor matriceale
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
crosei safenei interne, venei safene interne, pachetului varicos gambier și venelor perforante au fost prelucrate inițial pentru examenul histopatologic. Ulterior, din blocurile de parafină au fost realizate secțiuni suplimentare, pentru examenul imunohistochimic tehnică utilizată pentru identificarea antigenelor celulare și/sau tisulare care are la bază reacția antigen-anticorp, situsul de legare cu anticorpul fiind identificat fie prin metoda directă de colorare a anticorpului, fie printr-o metodă indirectă care utilizează anticorpi secundari de marcare sau terțiari. Secțiunile seriate au fost etalate pe
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]