1,745 matches
-
Rămâi, cortină spartă, Pătrată Spanie pe-o hartă, Răpus, în mâini, pumnalul tras, În fund ursuz, de zahăr ars: Valuri frânte, gemene, Ruptură de cremene, Ce gând târziu mă suflă-acu? Să vântur nopții "Bu-hu-hu" Ca la un cântec, altădată? Se toarce vorba, închegată, Cutia-încet se-ncuie-n piept, În scrisul apei caut drept. UVEDENRODE La râpa Uvedenrode Ce multe gasteropode! Suprasexuale Supramuzicale; Gasteropozi! Mult limpezi rapsozi, Moduri de ode Ceruri eșarfă Antene în harfă; Uvedenrode Peste mode și timp Olimp! Ceas
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
liră, Capăt paralogic, Leagăn mitologic, Din șetrele mari Apari: O cal de val Peste cavală Cu varul deasupra-n spirală! Încorporată poftă, Uite o fată, Lunecă o dată, Lunecă de două Ori până la nouă, Până o-nfășori În fiori ușori, Pînă-o torci în zale Gasteropodale; Până când, în lente Antene atente O cobori: Pendular de-ncet, Inutil pachet, Sub timp, Sub mode În Uvedenrode. ISARLÎK Dunărea împărătească O înlănțuie, s-o crească, Lance sau catarg s-o urce În durata lumii turce. NASTRATIN
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
smalt, Hai în zbor de șoarec sur La ăl ciur Des și rar Clătinat la râul nopții De Țiganul Aurar, Ciuruitul prapur sur Ce-n azur străvechi întinge Îngălatul de azur: Rupta lumilor meninge! Pîn' la el, Ușurel, Pe arc tors fără cusur, Îndoiește și întinde Zborul tău de șoarec sur... Și cu pumnul dus mosor Pîn' la sita din tărie, Treieră șuierător Spart descântec din fetie! f) Buhuhù la luna șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lir-liu-gean, Râs al pietrelor de-a dura Pe trei trepte de mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea noastră (și aleasă), Isarlîk încinsă, Isarlîk mireasă! Dovediții, mie, doisprezece turci Între poleite pietre să mi-i culci: Inima - raiaua, osul feții spân, Țeasta, nervii torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
servitoare și duh de-ngrășăminte. Cum Else foarte multe de Hanși răzmate-agale Visau, mă cercetară dulci planuri conjugale. Pe aburii aleei, la nucul melancolic, Idila ancorată se închega bucolic. - "Dar, Toamnă! Bărbăția cea dreaptă nu e dată În sine să se toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate pulsuri, câmp de săbii. Tencuirii-sclave garanții, Lege egalând lunula năvii Tâmplelor de apă ce reții; Aule, exalte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și-a asasinilor, și zîmbetul porților de abator. Cum stau În groapa Glina a poeziei moderne, mă Îndestulez din semințele visului și beau din sîngele cald al acestui poem. Aștern pe patul puștii cuvintele tinere, scuip Între ochi sintaxa, ascult torcînd În suflet motoarele mașinilor de război. Ard În cinstea lor lumînări făcute din seul poetului necunoscut. Cu țipete de păuniță, omenirea Îmi scoate febra din trup. De pe mîinile Împreunate cad zgomotoase rugile, În vreme ce o pușcă de vînătoare e pregătită să
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu muchii tăioase împuținatele oseminte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lunii văruia, vinețiu, prispele caselor solitare. Tărășenia cu Pepenoaica lui Nicanor Galan deveni apanajul soboarelor de bătrâne guralive din Goldana, care, de cum din cochilii de stele odrăsleau cornițe fragede de raze, se adunau la gura sobei și începeau să o toarcă în patru, dându-i explicații sibilinice. Din ele, se putea înțelege oculta răzbunare a Pepenoaicei, pentru deturnarea de funcție, suferită din partea goldăneștenilor: existența ei, deși evident vegetală, nu implica menirea de nutriție, ci, pasămite, misiunea de călăuză. Frivolii meseni de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mării și doarme într-o burtă de scoică; firul de iarbă, în tâmpla bunicului, repetă un cântec de lagăr. Semnele copilăriei, un coș plin de pietre ai cu ce strivi umbra. Goliat amenință în fiecare intenție, Goliat crește din stâncă. Toarce iarba munților, răsucește funie groasă și înhamă-l la oiștea Carului Mare! Goliat răsare din florile câmpului. Blestemă tot ce vegetează împotriva firii! Va crește deșert și-n ghiveciul mușcatelor. Nu uita: ai cu tine un coș plin cu pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam, uiți pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i-a spus niciodată cât îi este de dragă, că o iubește, că ține la ea... că visul său este un fir luuuung, ce se deșiră tocmai din cer, un caier albastru de lână în brâul lui Dumnezeu, așa se toarce fericirea. Un fir luuuung și un ghem de lumină. Era timid. Unii, în timiditatea lor, stau comod precum melcul în cochilie pe vreme de secetă, alții își eclipsează timiditatea ca fetele mari, pe malul râului (ochi să aibă frunzele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s-a dus să mai încrusteze câteva semne. Moartea, la început, vine în oglindă, două, trei intenții aproximative, apoi, din ce în ce mai convingătoare, te ademenește în ramă cât să clipească un bliț. Era trecut de 18 și era întuneric: Doamne, cine a tors acest fir roșu? Păianjen ești în cerul tău leneș sau meșter iscusit? Atârnă luna ca o insectă de grinda casei și nu găsesc foarfece de lumină, și nu am un cer al meu unde să o slobod noaptea, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
după ce a mâncat laptele și bucățelele de salam? Se linge pe bot, uite Mamă, se curăță pe blana ei roșcată. - Da, pisica este un animal curat. Apoi se apropie de nenea și de tanti și se încolăcește în jurul picioarelor și toarce de zor. - Toarce? Doar nu face lână? - Nu, dragul meu, așa se cheamă cântecul pisicii fericite. - Uite pisoiașul stă la pândă și înaintează tiptil, ce vânează oare? - Vreun porumbel sau vrabie, care caută firimituri pe pământ. - Dar lebedele acelea mari
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aluzie la starea de spirit antiotomană. Pictorii i-au stigmatizat în fața moldovenilor pentru că ei au fost dușmanii dreptei credințe și ai Moldovei; unele scene din Geneză, reflectă condițiile de viață ale vremii - Adam lucrând pământul, cu plug de lemn, Eva toarce și leagănă un copilaș, Cain și Abel cu turma de oi și secerând; cămașa pruncului Iisus este deseori decorată cu motive locale; îngerul ce vestește sfârșitul lumii și învierea morților, folosește un bucium moldovenesc. Figurile sfinților sunt adevărate portrete ale
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
capabil să iei deciziile corecte într-o situație de criză. Patrick a sunat la interfon la cinci fix. Mi-am înșfăcat valijoara și am zburat pe scări în jos. Un Mercedes închis la culoare mă aștepta în stradă, cu motorul torcând. M-am așezat pe locul din spate. —Ești sigură? mă întrebă Patrick. Sigură, i-am răspuns. Mașina a prins viteză. Interiorul era răcoros și foarte moale. Pentru un bărbat care nu închiriază șoferi, asta nu prea se asorta cu personalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
când ar trebui să ne fie de ajuns că ne putem urni propriul trup, spuse Cipriano Algor, Fraza e frumoasă, da, domnule, dar mi-ar plăcea să-mi spui din ce vei trăi, Uită-te la crinii câmpului, care nu torc și nu țes, Și fraza asta e frumoasă, de aceea crinii nu sunt decât crini, Ești o sceptică furibundă, o cinică respingătoare, Te rog, tată, vorbesc serios, Iartă-mă, Înțeleg că a fost un șoc pentru dumneata, așa cum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
prieten, pe șahistul, Vecinul lui de cartier, Profesionistul. Acum nu-și mai încape-n pene, Se crede mare campion. Atunci când mută tura, geme La fel când mută un pion. Se laudă că el e campionul, Că variante știe zeci, El toarce-n barbă ca motanul, Prin față nu mai poți să-i treci. Pe toți îi bate zi și noapte, Aplică scheme, strategii, Zicând că toți sunt papă lapte, Pe lângă el sunt jucării. Dar vai de el și de tot planul
?ahistul by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83199_a_84524]
-
cât e de lung, cuceritor cu respirația Întretăiată, gâfâind, supus, vrăjit, ea știe să-l ducă până la capătul plăcerii. Apoi, cu blândețe, degetele ei subțiri Încep să-i deseneze sprâncenele, pleoapele, buzele, lobii urechilor, liniile gâtului jilav; fiara e slăbită, toarce, se toropește, felină ghiftuită, surâde. Cuvintele lui Terken i se strecoară atunci În cutele sufletului, vorbește despre el, despre ea, despre copiii lor, Îi spune glume, Îi citează poeme, Îi murmură parabole bogate În Înțelesuri; el nu se plictisește nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Brett după ce-a repetat pe tastura sa procedura activare-verificare. ― Și eu! zise Parker, resemnat. Rămase cu ochii la bulele care se aglutinau în sticla de bere. După câteva ore de la ieșirea din hipersomn, i se făcuse lehamite. Sala mașinilor torcea neostenită, își vedea de manevrele ei fără să-l facă să se simtă ca un nepoftit, ca un corp străin în acest mecanism pus la punct. Aici, în pântecele navei, Parker n-avea cu cine să stea de vorbă, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Viitorul monstrului este asigurat, adăugă ea arătând platforma medicală.. Ce e cu Kane? Ash se îndreaptă spre așternut. Examină sumar pe "exec" și studie cu grijă semnele de sugere, vizibilă pe față. După aceea, activă instrumentele pupitrului; "auto-docul" începu să toarcă încet. Pe ecranul de citire se înșirau cifre. ― Are febră. ― Grav? ― Nu. Nu-i primejduiește sistemul. Mașina va avea grijă să-i coboare temperatura. Este tot inconștient. ― Asta se vede! Ash se întoarse spre necruțătoarea sa colegă. ― Nu neapărat. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
aud, nu vad, nu crâcnesc. Zeamă lungă ăla, Titi, răul ăla spurcat și slugă, numai ochi în cap, ochelarist, bine zice Gina, să vadă tot despre toți, să transmită ălora de-l țin în slujbă. Iar pisicuța, sfor sfor, bineînțeles, toarce și mustăcește, n-ar scoate un cuvânt, s-o mângâi pe blană și dedesubt, atâta așteaptă putoarea, de se alintă și se pitește și se încălzește, doar doar s-o îndura vreun motănaș. Cât despre dom’ profesor, ăsta-i diliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se putea citi nimic, nimic, dar buzele vibrau peste dinții mărunți, ascuțiți. Șoptea ceva. „Aici“, șoptea. „E voie, aici e voie“, șoptea nimfa. „Aici, în aer, putem. Nu ne mai pot interzice. Aici. Aici, în aer“, murmur, murmura stripteuza, murmur, torcea avionul, tensionat, zgâlțâit, dar șoaptele persistau. „Nu te mai feri. Suntem sus sus, în aer. Aici, aici se poate“, și Tolea simți iarăși buzele Irinei pe buzele sale, mușcau mărunt mărunt, murmurând, murmur, mistuire. Ardea undeva o lumânare, parcă, încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anul 1916. În vaduri ape repezi curg și vuiet dau în cale, Iar plopi în umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se‐ mpletesc Cărări ce duc la moară Acolo, mamă, te zăresc Pe tine‐ntr‐o căscioară. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr‐un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește‐ abia din când în când Cu stingerea‐n bătaie, Lumini cu umbre‐ amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ard, Pocnind din vreme‐n vreme, Trei vreascuri rupte dintr‐un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește‐ abia din când în când Cu stingerea‐n bătaie, Lumini cu umbre‐ amestecând Prin colțuri de odaie. Cu tine două fete stau și torc în rând cu tine; Sunt încă mici și tată n‐au și George nu mai vine. Un basm cu pajuri și cu zmei Începe‐ acum o fată, Tu taci ș‐ asculți povestea ei și stai îngândurată. și firul tău se
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]