2,014 matches
-
pe Elizabeth Short de la o ureche la alta, ca pe Gwynplain, ca să n-o urască în clipa morții. Georgie a secționat trupul în două, a spălat jumătățile în pârâul din vecinătatea barăcii și le-a pus în mașina ei. În toiul nopții s-au dus cu mașina la intersecția străzii 39th cu Norton, la o parcelă pe care Georgie o îngrijise pentru primărie. Au lăsat-o acolo pe Elizabeth Short, care avea să devină Dalia Neagră. Apoi ea l-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
asemenea unui cer vestitor de furtună, puterea imperială. La fiecare popas, mulțimi de oameni adunate spontan îl aclamaseră pe tatăl său, dux Germanicus, pe nedrept destituit de Tiberius. — Lucrătura Mașterei, strigau. Totuși, cei mai mulți exultau: — Te-ai întors printre noi! În toiul entuziasmului se auzeau cuvinte ce făceau aluzie mai mult la insurecție decât la bucurie. Dintre ele, unul se întipări în mintea băiatului: „Apără-ne!“. Iar el, cu adorație, îl vedea pe tatăl său înzestrat cu puteri supraomenești. Ofițerul care comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o durere aproape ingenuă, care se transformă repede în mânie. „Eu am un proiect grandios, pentru întregul imperiu, am plătit pentru el în fiecare zi a tinereții mele“, se gândea el, „și n-o să mă opriți voi“. Se trezea în toiul nopții și nu reușea să adoarmă la loc înainte de ivirea zorilor. Într-o noapte își spuse: „Și Julius Caesar a luat măsuri asemănătoare, dar după uciderea lui toate au fost anulate“. Se simțea legat de mâini și de picioare. Încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu patru arce, care din inima Romei va ajunge la poalele colinei Vaticanus. Din fundul tribunei înainta încet, și fu ușor de recunoscut de departe, deoarece purta ostentativ vechea toga restricta și cizma, calceus, din piele neagră, chiar și în toiul verii, un faimos filosof care venea din cel mai îndepărtat colț al Hiberiei, Baetica, în apropiere de Coloanele lui Hercules. Se numea Lucius Anneus și provenea din marea familie Seneca. Era o zi călduroasă, și Împăratul purta o tunică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub comanda lui Galba. Între timp, Callistus, neliniștit, cerea să fie primit. Instinctul îi spunea să-l refuze. Se gândi însă, cu o încredere oarbă, la tribunul militar Domitius Corbulo, fratele Miloniei, și îl chemă în taină pe Palatinus, în toiul nopții. Fură de-ajuns puține cuvinte pentru ca el să promită: „Roma o țin eu sub control“. Împăratul lăsă un mesaj pentru Milonia, care era înspăimântată, și, în timp ce făcea asta, înțelese că o iubea cu adevărat. Cum se iviră zorii, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aliniate. Tribunii și centurionii îl priveau în ochi, așteptând alte ordine. El încredință comanda legiunilor tribunului aceluia la vreo cincizeci de ani, cu purtări nesofisticate și directe, care se numea Servius Galba și pe care mintea lui îl evocase în toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
taină să exercite dreptul de viață și de moarte din cauza căruia îi venise să vomite la Capri, când acel libert sadic îi arătase stâncile din fundul prăpastiei unde Tiberius îi arunca pe condamnați. Porunci ca vinovații să fie arestați în toiul nopții, să fie aduși așa cum erau, pe jumătate dezbrăcați, dincolo de fluviu, în grădinile noului Circus Vaticanus, unde, cu ani în urmă, fusese arestată mama sa. Alegerea unui asemenea loc, oarecum nepotrivit pentru un proces, li se păru multora un omagiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o insulă de singurătate sinistră. Germanii și pretorienii lui Chereas stăteau la capătul altor încăperi. El se ducea să încuie ușa înainte de culcare. Aștepta zorii, zorii tot mai leneși ai zilelor de iarnă, întins în pat, singur. Uneori însă, în toiul nopții, se ridica și se ducea pe neașteptate, trezind paznicii și sclavele, în camerele Miloniei, care îi respectase întotdeauna solitudinea și intrase în apartamentele imperiale o singură dată, după teribila noapte din Horti Vaticani. Împăratul venea în camera ei - ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a Îndrăgostit. Îi scria cu inocență: „Ce mai face Băiatul? E tot atât de vioi și de fălos? Nu vrea să se Încline? Stă tot În poziție de drepți?“. S-a râs pantagruelic de perlele epistolei amoroase. Spirache a venit chiar În toiul distracției. Nu s-a ofensat de indiscreția noastră. A râs și el, dezvăluindu-ne cine era „Băiatul“) „Păi n-ai citit scrisoarea?“ „Ba da, dar nu sunt convins În privința autenticității.“ Râde, ca unul foarte sigur pe el. „Îi face curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Totuși, nu cred că poți face chiar totul fără nicio greșeală, se îndoi Sachs. - Dar așa trebuie, răspunse Kara, foarte surprinsă că cineva credea contrariul. În sfârșit, ajunseră la Cirque Fantastique, unde repetițiile pentru spectacolul din acea seară erau în toi. Puteai vedea zeci de protagoniști, îmbrăcați în costume speciale sau în haine de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce emoționată. Era vocea Karei, care suferise o metamorfoză surprinzătoare. Fața era ca a unui copil, iar ochii umblau de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
considerabilă. Încercase să traverseze strada, dar fusese nevoit să se întoarcă pe trotuar din cauza unui microbuz care mergea cu viteză mare și cu sirena pornită. Urcă apoi în grabă scările colegiului și dispăru în piață, unde târgul meșteșugurilor era în toi, precum un ac pe care-l scapi într-o căpiță cu fân. Capitolul XVII Erau peste tot... Sute de polițiști. Toți căutându-l pe el. Încă respira greu din cauza goanei, iar plămânii îl înțepau. La fel și mușchii picioarelor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lenevind Întinși unul lângă celălalt pe plajă. În timp ce stăteau la taclale, Sam Își plimba degetele pe brațul lui Ruby sau se juca cu suvițele de pe fruntea ei. Una-două se opreau din vorbă și se sărutau. La un moment dat, În toiul unui sărut pătimaș, sună telefonul lui Sam. — Îmi pare rău, Ruby. Trebuie să răspund. S-ar putea să fie de la spital. —Normal. Te rog chiar. Sam Își acoperi cealaltă, ca să se apere de zgomotele de pe plajă. Hei, cum merge?... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Nu s-ar fi putut spune că atunci când vorbea cu Sam nu aduceau niciodată vorba despre serviciu, dar subiectul ăsta nu acapara fiecare conversație. Singurul dezavantaj În această relație cu el erau inevitabilele telefoane de la spital. Câteodată, când erau În toiul unei partide se auzea telefonul. —Scuze, trebuie să merg, spunea el, sărind jos din pat și trăgându-și pe el blugii În grabă. Una din pacientele mele e pe cale să facă un copil. Apoi mai erau și alte telefoane - acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
spune ceva. Sunt asistentă, spuse o voce de femeie. Lăsați-mă să mă uit puțin la el. Îi luă pulsul la gât. — A avut un atac de cord! Chemați o ambulanță! Pe fundal, mătușa Sylvia și Nigel erau Încă În toiul certei. — Ce contează vârsta? urla Mătușa Sylvia la Nigel. Nu contează. Contează că nu mi-ai spus niciodată chestia asta, zise Nigel. De ce nu Înțelegi că o relație trebuie să fie bazată pe Încredere reciprocă? Și tu ești exact omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în timp ce făceam pipi am început să plâng. Înțelesesem brusc că îmbătrânisem. Acum însă, lipit de gardul grădinii aceleia infernale, râdeam, râdeam singur ca un nebun. Mai jos, ascunsă de o stâncă, micuța Martine păștea, beată și fericită. Treaz încă în toiul nopții, privesc golul din fereastra larg deschisă, acolo unde palmierul își foșnește frunzele întunecate. Mama ta doarme, rochia ei roșie e așezată pe scaun. Îmi simt brațul amorțit și apoi umărul. Îmi vâr cotul sub pernă să mă ridic puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
neagră căzută de pe viaduct. Nu știi că furia mea încetează când mor în tine și că după aceea sunt un leu neputincios. Ce faci când plec? Ce îți las? Șemineul stins, camera răvășită de mine, care te-am umilit în toiul nopții fără măcar să te iubesc. Câinele va veni lângă tine, vei avea nevoie de blana lui, o vei mângâia uitându-te în altă parte. Oricum, el este orb. Îți vor veni în minte momente dureroase din trecutul tău. Apoi vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
noaptea... — Vino cu mine. Își întoarce capul pe pernă, are ochii larg deschiși, neîncrezători. — Vino. Dă din cap. Nu, nu. — De ce? Nu știu cu ce să mă îmbrac. — Îmbracă-te în chiloți, arăți foarte bine în chiloți. Mai târziu, în toiul nopții, corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion roșu, subliniez, șterg, adaug, îi telefonez. — Dormeai? — E mai bine să nu vin, nu-i așa? — Trec să te iau la ora șase. E prea devreme? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nuntă. Nu voi ști niciodată câți oameni au iubit-o înaintea mea, dar știu că fiecare dintre ei, protejând-o sau rănind-o, a contribuit la plăsmuirea ei, a făcut-o să fie așa cum este. În seara următoare ieșim în toiul nopții, lăsăm cheile și ne strecurăm afară din hol. I-am făcut cadou o pereche de pantofi albi, i-am văzut într-o vitrină și i-am luat. Sunt mai mari decât picioarele ei. Italia a pus în vârf puțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar poate că mi-e rușine cu ea, mi-e rușine că o doresc. Mă tem că te pierd, dar poate că fac totul să fiu părăsit. Da, mi-ar plăcea să te văd făcându-ți geamantanul și dispărând în toiul nopții. Aș alerga la Italia și poate acolo aș descoperi că-mi lipsești. Dar tu rămâi aici, agățată de mine, de patul nostru, nu, nu vei pleca în toiul nopții, n-o vei face, nu vei risca, pentru că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ar plăcea să te văd făcându-ți geamantanul și dispărând în toiul nopții. Aș alerga la Italia și poate acolo aș descoperi că-mi lipsești. Dar tu rămâi aici, agățată de mine, de patul nostru, nu, nu vei pleca în toiul nopții, n-o vei face, nu vei risca, pentru că s-ar putea să nu-mi fie dor de tine, iar tu ești o femeie prudentă. Ștergătorul de parbriz este oprit. Pe geam e o perdea de murdărie, un văl tulbure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
scaun așezat pe o scândură plutitoare, pe care o trage după ea în apa aceea nu prea adâncă. Un scaun gol. Nu este obosită, nici tristă, dimpotrivă, e plină de energie și pare să aibă în păr broaște întunecate. În toiul nopții a intrat cineva mirându-se de atâta întuneric. — Unde e lumina? Și mâna acelei voci a pipăit zidul, iar eu am văzut-o pentru că ghiceam pe întuneric. Era un preot, un bărbat scund și robust, cu o haină până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în cele din urmă am făcut-o. Cum aș fi putut să nu o citesc? O citeam la masa mea de lucru de la subsol, în timp ce ar fi trebuit să-i construiesc lui Abigail un cufăr pentru jucării; în baie, în toiul nopții, pe când Madeleine dormea de partea cealaltă a ușii încuiate; în parcarea unui supermarket unde ea nu făcea cumpărături pentru că, deși prețurile erau mai mici, calitatea era inferioară; în parcarea gării până într-o seară când m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
timpul nasturii puloverului scump, ca un purtător oficial de cuvânt al Departamentului de Stat. Fima rămase În fața ușii două-trei minute, fără să atingă soneria, curățându-și tălpile pantofilor pe preș, ca să nu aducă noroi În apartament. Și iată că În toiul acestui meci de fotbal fără minge ușa se deschise și Ted Îl ajută să se extragă din paltonul pe care căptușeala ruptă a mânecii Îl transformase Într-o adevărată capcană. Fima spuse: Ce vreme groaznică! Ted Întrebă dacă ploua din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gen de femei misterioase. Capricioase. Imprevizibile. Se Îndrăgostesc ca niște somnambule și Își iau zborul ca păsările. Greta Garbo. Marlene Dietrich. Liv Ullmann. Tot felul de femei fatale. Tainele inimii de femeie. Nu râde de mine fiindcă beau votcă În toiul zilei. Ce importanță are? Nici tu nu pari prea fericit. Te plictisesc? Fima chemă chelnerul și Îi comandă Încă o votcă. Pentru el ceru o sticlă cu apă minerală și Încă un sendviș cu brânză. Cei trei complotiști se ridicară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noi i-am tras un glonț În cap, ce-ai făcut tu, mai exact? Te-ai Înfuriat din cauza formulării. Te-a revoltat stilul comunicatului. Și ai umilit-o pe Nina, după ce te-a cules din stradă ud și murdar În toiul nopții, te-a luat În casa ei și ți-a dat lumină și căldură, ți-a oferit până și trupul ei. Și ura ta față de tânărul colonist, care la urma urmei, chiar ținând seama de prostia guvernului și de orbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]