2,360 matches
-
români din anii '80-'90. Dicționar, II, 2000; Șerban Axinte, în Dicționarul general al literaturii române, L/O, 2005; Șerban Axinte, în "Tribuna", nr. 118/ 2007; Antonio Patraș, în "Analele Științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași. Seria Literatură", Tom LII-LIII/2006-2007; Paul Cernat, în "Observator cultural", nr. 133, 20-26 septembrie 2007; Marin Mincu, O panoramă critică a poeziei românești din secolul al XX-lea (de la Alexandru Macedonski la Cristian Popescu), 2007; Bogdan Crețu, în "Steaua", nr. 2, 2008; Alina
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Cultural în gradul de Comandor, categoria A, acordat de Președinția României (2004), Diploma în rang de excelență și medalia Eminescu Teiul de aur, Botoșani (2008). Oricine parcurge, dacă nu întreaga operă poetică a lui Horia Zilieru, cel puțin unul dintre tomurile antologice din urmă Astralia. Opera poetică, Ediție critică, Princeps Edit, Iași, 2008 și Mirungere, Editura Alfa, Iași 2009 sesizează imediat nu doar faptul că în albia poematică specifică se varsă numeroși afluenți lirici, veniți din cele mai diferite zone de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a șaptea filă, se insinuează o stare aparte, în care individul se confundă cu alte milioane de oameni care au urmat același traseu inițiatic. Dan trăiește un sentiment ciudat, pe care ni-l explicăm după ce el atinge centrul labirintului din tom. Mai târziu, în forma insulei, regăsim o structură simbolică, numitor comun al tuturor formelor de reprezentare sacră. 3. Funcțiile culturale ale sacrului în diverse societăți ar putea fi utile pentru devenirea personajului, dar și pentru a înțelege intertextul (prin mit
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cel roș se lărgi, se diafaniză și se prefăcu într-un cer rumenit de apunerea soarelui. (Eminescu: 2011, II, 43). Vom identifica o altă serie intratextuală (S4), dezvoltată pe firul roșu al cărților vechi. Hieroglifele stabilesc un raport metonimic cu tomurile bizantine, de unde decurge relația de incluziune între seria intratextuală a hieroglifelor și cea a cărților (vechi în toate aparițiile din textul nuvelei). Vom constata întrepătrunderea nu întretăierea de la primele două serii intratextuale (vezi supra) a două șiruri de hipertexte care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
kristevian. Punctele de suspensie trimit la tot ce s-a scris în lume, de la (pre-)început până la primul rând al operei studiate, ca o formă de revendicare de la Textul Infinit. Arhitectura deschisă a nuvelei permite trimiteri la alte file din tomul uriaș al literaturii lumii. Ne vom limita la proza eminesciană publicată sau în varianta finală din manuscrise pentru o lectură a intratextualității numite transprozastice. Intertextul este mai mult decât permutare ori suprapunere, niciodată totală, a două sau mai multe entități
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
artelor: parantezele diegetice în care cititorul descoperă scrierile epistolare, cu un pronunțat caracter autenticist manuscriptul reprezintă mărturii incandescente în cheie literară; fantasmele subconștientului protagoniștilor sunt zugrăvite pe marginile paginilor de carte (ca și cum desenul ar lua în râs arta cuvântului din tomuri) sau pe pereți; iar metempsihoza își atinge finalitatea comprehensivă și devine accesibilă prin cântecul sau tropul viorii metaforă a inter textului. Sunetul fizic al viorii este anticiparea alegoriei ce va dezvolta o întreagă serie de intratexte ideatice explicite. Cântecul viorii
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
toate erau deschise", în schimb, Toma Nour primea foarte rar vizitatori. Ușile casei lui Dionis erau mereu deschise poate pentru că abia mai rezistau în decrepitudinea verde și umedă. Acasă la Dionis, multe din cărți erau "grecești, pline de învățătură bizantină". Tomurile geniului pustiu "dormeau [...], visând fiecare din ele ceea ce coprindea". Pe masa din "lemn grunzuros de vechime" a lui Dionis, erau "ziare rupte", printre altele. La Toma Nour, "ziare rupte și întregi". Un obiect întreg, mai ales unul tipografic, chiar pierdut
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
formule. Formula este Intertextul. Nu orice pagină din Textul Infinit intră în blocul temporal. "Cartea mea, cetind-o în șir, rămâne ne-nțeleasă" (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 47), altfel spus, lecturii lineare i se dezvăluie prea puțin din înțelesul marelui tom. Lectura tabulară și jocul intertextual au ceva din "tot a șaptea filă" de natură magică. Traseele marcate de hipotext și hipertext sunt întoarceri în timp (și anulare a celui profan) care întregesc semnificația cărții. Dialectica repetare/diferire traduce jocul mitologic
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
conversez cu lampa mea verde și veche [...] (Simion: 2005, II, 184). Comparația neutră din hipertext ("Lampa fâlfâia lungă, ca și cum ar fi vrut s-ajungă tavanul...") se încarcă afectiv în hipotext: "fâlfâie fantastic, ca și cum i-ar fi dor de tavan". Relativ la tomul care va cartografia drumul spre altă dimensiune, hipertextul accentuează asupra caracterului ezoteric ("cartea cea veche cu buchiile neclare și cu înțeles întunecat"), în timp ce hipotextul întărește nuanța de vechime. Nuvela Sărmanul Dionis luminează slab, dar ispititor cartea, în timp ce varianta Umbra mea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mai amplu, considerîndu-le, la finisarea lor, "doar" nuvele, fie le-a tratat totuși în regim epic larg, publicîndu-le în volume independente, așa cum se întîmplă cu The Bellarosa Connection/Filiera Bellarosa (1989) și A Theft/ Furtul (1989). Ca atare, acest masiv tom, numai în aparență de "proză scurtă", prezintă un șir semnificativ de "proiecte" romanești de-ale lui Saul Bellow, "deturnate" cumva de la "scopul" lor inițial. De aici, varietatea perso najelor și decorurilor ivite în etape diferite de creație și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
oniric, uneori, cu toate scuzele de rigoare.) Recent, a ieșit pe piața noastră editorială și volumul al treilea din 1Q84, care completează ingenios strategia para bolică exersată de scriitor încă de la începutul narațiunii. Vorbeam în cronica anterioară (dedicată celor două tomuri inițiale ale poveștii) despre modul cum Murakami creează un univers epic (alegoric) extrem de sofisticat, unde tema principală (disimulată cînd în thriller polițist, cînd în roman de dragoste, cînd în excurs psihologic) rămîne facerea literaturii. Autorul (urmărit, simbolic, și de faimoasa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mentalistă glisează însă permanent între coduri de interpretare (culturală) fundamental opuse. Istanbul rămîne de aceea, prin comparație, un volum foarte complex. Nefiind un excurs ficțional autentic (pre cum romanele menționate mai sus), ci, mai degrabă, o incursiune biografică (ușor romanțată), tomul redactat de prozator, așa cum mărturisește, într-un interval de criză intimă reia, pe de o parte, tema liantului cultural între lumi, iar, pe de alta, schițează liniile de esență ale unui timp sacru pentru Pamuk. Nostalgia textului trece dincolo de regretul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
suportul de hârtie al unui text oarecare, fără legătură nici cu viața socială, nici cu viața formelor literare. În fapt, pentru acest tip de critică, literatura trebuie să fie un depozit de cărți, unde rostul istoricului literar e să scuture tomurile de praf și să facă ordine, fără sensibilitate și fără emoție"91. Eliminând orice posibilă raportare biografică în receptarea textului, critica autohtonă păstrează o voce conservatoare, reținându-se de la trasarea unei viziuni necanonice și neconforme cu așteptările obișnuite ale domeniului său
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
niște privilegiați; numai marii actori își respectă suficient publicul pentru a se pregăti pentru el. Numai marii profesori se pregătesc pentru umili studenți și îi iau într-o călătorie care nu implică nici improvizația iute pieritoare, nici catehismul dictării propriilor tomuri. Iar această știință a drămuirii științei face probabil diferența dintre profesorii buni și cei excepționali. Ca doctorandă, am avut privilegiul de a beneficia de coordonarea ei atentă și exigentă. O exigență care a dat libertate aproape totală doctorandului. Cum făceam
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
iubitor de învățătură, ori simplu locuitor ce avusese șansa accesului la instrucție) simte nevoia și datoria să înmulțească darul primit, împărțindu-l cu ceilalți. Laitmotivul lipsei de carte este omniprezent în predosloviile enumerând motivațiile fundamentale ce au îndemnat la tipărirea tomului ce tocmai ieșea la lumină, adesea cu entuziasmul sentimentului întemeierii unor repere culturale proprii și a posibilității dăruirii "dar din dar" prin acoperirea unei lacune, precum în același text prefațatoriu al lui Theodosie, exultând că, de acum "nu ne vom
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
conflictul social (bogat-sărac), cel moral (bun-rău), autoconstrângerea etc. 50 Analiza lexicologică invocată stă la baza unor studii pe care le-am publicat în decursul timpului: Disocieri stilistice în trilogia istorică sadoveniană "Frații Jderi", în "Anuarul de lingvistică și istorie literară", tomul XXVII, A, 1979 -1980, p. 139-144; Specificul metaforei în proza istorică sadoveniană, ALIL, XVIII, 1981-1982, p. 91-103; Modalități stilistice de realizare a distanței temporale în proza istorică literară, în vol. Collegium, Editura Universității "Al. I. Cuza", Iași, 1987, p. 73-82
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
43-57. 106 Cf. notre livre, Les Cantemir, p. 147-148. 107 Virgil Cândea, " La vie du Prince Dimitrie Cantemir écrite par son fils Antioh. Texte intégral d'après le manuscrit original de la Houghton Library ", dans Revue des études sud-est européennes, Bucarest, tom XXIII, 1985, n° 3, p. 203-221. 108 Violeta Barbu, De bono coniugali: o istorie a familiei din Țara Româneasca în secolul al XVII-lea, Bucarest, Meridiane, 2003 ; Eadem, De la comunitate la societate : studii la istoria familiei din Țara Româneasca sub
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ȘI VIITORUL O MARE DE INCERTITUDINE Cunoașterea posibilului e un exercițiu de stil, o speculație intelectuală, sau e pură visare? Să ne oprim la alt eveniment major al secolului al XX-lea, nazismul. Istorici, sociologi, politologi, economiști, psihanaliști au scris tomuri întregi menite să ne facă să înțelegem această monstruozitate, să o explice. Se iau în discuție factorii sociologici, culturali, economici, istorici, deciziile politice, datele psihologice. Demersul specialiștilor în uman constă în căutarea cauzelor care au condus la fapte, la realitate
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
III-a, București, s.a., p. 100. 18 Memoriile principelui Nicolae Suțu, ediție de Georgeta Penelea-Filitti, Editura Humanitas, București, 1997, p. 269. 19 Valeriu Stan, Două memorii din lupta pentru Unire, în "Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A. D. Xenopol", Iași", tom XXIV/1, Iași, 1987, p. 386. 20 Pentru detalii, vezi Leonid Boicu, Geneza "chestiunii române" ca problemă internațională, Editura Junimea, Iași, 1975, passim. 21 Vlad Georgescu, Mémoires et projets de réforme dans les Principautés Roumaines, 1831-1848, Editura Academiei, București, 1972
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Al. Cretzianu, op. cit., p. 51. 42 Gh. Platon ș.a., Cum s-a înfăptuit România modernă..., p. 83. 43 O aruncătură de ochi asupra Unirii Principatelor, în Acte și documente..., vol. III, București, 1889, pp. 288-313. 44 N. Iorga, Istoria românilor, tom IX, Unificatorii, București, 1938, p. 325. 45 Gh. Platon, Lupta românilor pentru unitate națională, 1855-1859. Ecouri în presa europeană, Editura Junimea, Iași, 1974, pp. 261-262. 46 Acte și documente..., vol. VII, București, 1892, pp. 306-314. 47 Dan Berindei, Epoca Unirii
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
precursor al ecologiei românești moderne: Carol Mihalic de Hodocin, în "Codrul Cosminului" (serie nouă), an I, Suceava, 1995, pp. 179-184; idem, Carol Mihalik de Hodocin în Moldova. Idei și fapte, partea I, în "Anuarul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol"" (AIIX), tom XXXIII, 1996, pp. 241-251; partea a II-a, în AIIX, tom XXXIV, 1997, pp. 233-249. 11 Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale (SJIAN), Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Moldova, dosar 21/1837, f. 17. Toponimele sunt reproduse după grafia documentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Cosminului" (serie nouă), an I, Suceava, 1995, pp. 179-184; idem, Carol Mihalik de Hodocin în Moldova. Idei și fapte, partea I, în "Anuarul Institutului de Istorie "A. D. Xenopol"" (AIIX), tom XXXIII, 1996, pp. 241-251; partea a II-a, în AIIX, tom XXXIV, 1997, pp. 233-249. 11 Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale (SJIAN), Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Moldova, dosar 21/1837, f. 17. Toponimele sunt reproduse după grafia documentelor. 12 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 1841/1853, f.
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
-a anastatică (reprodusă după ediția a II-a din 1904), îngrijită de Olga Rusu și Constantin Ostap, Editura Tehnopress, Iași, 2004, p. 260. 26 Ibidem. 27 Dumitru Vitcu, Inadvertențe istorice gravate în marmură la Cazarma Mare de la Copou, în AIIX, tom LI, 2014, pp. 361-368. 28 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 754/1840-1860, ff. 7, 13. 29 "Albina Românească", XII, nr. 48, 19 iunie 1841, p. 200. 30 Ibidem, p. 201. 31 V. A. Urechia, op. cit., II, p. 165
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
în "Arhivele Basarabiei", an III, nr. 2, Chișinău, 1931, pp. 65-72. 3 Dumitru Vitcu, Preocupări și inițiative privind industria metalurgică din Moldova în prima jumătate a secolului al XIX-lea, în "Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie "A. D. Xenopol", Iași", tom X, 1973, p. 53. 4 "[...] Dacă s-ar dovedi că pe moșia vreunui proprietar s-ar afla metaluri și el nu are chip a le scoate, sau nu voiește a le da în posăsie într-un termin de cinci ani
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
1957, p. 196. 9 SJIAN, fond Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 473/1838, f. 1. Vezi și Val. Popovici, Începuturile industriei de hârtie în Moldova, în "Analele Științifice ale Universității "Al. I. Cuza"", seria nouă, secțiunea III (științe sociale), tom I, fasc. 1-2, Iași, 1955, p. 90. 10 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 752/1840-1852, f. 9. 11 Ibidem, f. 47. 12 Gh. Ungureanu, Fabrica de hârtie a lui Gh. Asachi de la Petrodava, în "Anuarul Liceului "Petru Rareș
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]