2,542 matches
-
diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai mari în expir, iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
diametrul căilor aeriene se îngustează și apoi se lărgește brusc (traheea); aici se produce zgomotul laringo-traheal. Acest zgomot se percepe anterior în dreptul sternului (în apropierea traheei) și posterior în spațiul interscapular. Durata și intensitatea sunt mai mari în expir, iar tonalitatea este mai ridicată în inspir. Este un zgomot grav, puternic și cu caracter suflant. La nivelul bronhiolei supralobulare există de asemeni o îngustare a tubului aerifer urmată de lărgire bruscă (lobulul cu alveole pulmonare); aici se produce murmurul vezicular care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
infern din sufletul tău? Cum te lupți și ce șansă ai să te eliberezi de aceste sinucideri sufletești, spirituale? Care dacă persistă și se repetă îmbolnăvesc și trupul, dar nu numai, îți îmbolnăvesc destinul, soarta, existența, spuse și, schimbându-și tonalitatea vocii continuă: A se vedea cauzele spirituale ale bolilor. Cum este când trebuie să lupți, cu orgoliul din tine, cu setea vampirică de răzbunare? Să-l vezi pe celălalt distrus (chiar dacă celălalt nu te-a distrus). Mai ales când orgoliul
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
discutată în cercul oamenilor de știință ai vremii, dar fără a se ajunge la un rezultat cert, ca atare există doar ipoteze ale cercetătorilor divizați în două grupe: una consideră aceste fenomene anormale, cu sensul de patologice, "degenerescențe" (Neighlick, Steinbrűgge), "tonalități particulare ale organismului" (Féré), pe când alta crede că sunt în întregime normale (Perroud, Chaballer, Baratoux; Mendosa și alții). Asupra ultimei ipoteze, profesorul Urbantschitschi, din Viena, a făcut studii de anvergură. O a treia categorie de cercetători a emis opinia că
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
prin natura lui, el scapă unei definiții riguroase. Este considerat când o tragedie care se termină cu bine, când o tragedie în care comicul se amestecă cu tragicul. Deși aceste două trăsături distinctive sunt foarte diferite, una caracterizând deznodământul, cealaltă tonalitățile, unii teoreticieni le confundă în cuvintele lor6. În ceea ce-l privește pe Lope, el reia definiția dată de Guarini, cu câțiva ani mai înainte, în Compendiu de poezie tragi-comică (Compendio della poesia tragicomica). Teoreticianul italian se apără aici de criticile
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trist, indiferent și combativ, chiar și în cele mai neutre dintre texte. Deși nu foarte frecvent, atunci când gravitatea neregulilor perpetuate în mod absurd și urbanitatea ironiei sau a zeflemelei i se pare că sunt ireconciliabile, Caragiale recurge la satirizare în tonalități diferite, de la cea aparent involuntară din comedii, decurgând din simpla selectare semnificativă a situațiilor care se incriminează parcă de la sine, până la diatriba din mult invocatul 1907. Din primavară până-n toamnă și din unele 8 texte publicistice în care descătușările sarcastice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar justifica dorința de carpe diem concretizată în desfrâu, ignorarea convențiilor, a tradițiilor, a moralei, printr-un comportament de inconștienți "măgari pe Vezuviu"57. Predominanta notă de tristețe este întreținută de sfâșietorul sentiment de neputință și dezamăgire dureroasă, redată în tonalități diverse, de la umor și ironie amară, la sarcasmul disprețului total care țâșneste în pagini de veritabil pamflet "față de o lume occidentală indiferentă și iresponsabilă, văduvită de idealuri și de elementară demnitate umană, nimicită de egoism și de supremația excesivă a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mascate în eleganță și aroganță, evidente la Grig, capriciile și plictiseala Monei trimit tot la ipostaze caracteriale creionate în Momentele și în comediile lui Caragiale. De fapt, în ambele piese, scene cu iz caragialesc alternează cu scene umoristice redate în tonalități diferite, de la cele duioase, melancolice, la cea involuntar ilariantă. În Steaua fără nume, spre exemplu, între starea de indiferență față de viață, față de târgușorul în care s-a trezit captivă, față de profesorașul care o găzduiește binevoitor și starea de fascinație copilărească
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Feciorul: Bine, domnule. Domnul: Ah!... Spune-i că să ne întâlnim negreșit. Feciorul: Unde? Domnul: Știe dumnealui... Da' să vie neapărat. Feciorul: Când? Domnul: Când o putea.39 Închiderea și deschiderea circuitului replicilor este marcată și de oscilația intonației, alternând tonalitatea joasă a sfârșitului comunicării cu înălțarea tonului pentru a anunța reînnodarea ei. Cenzurarea răspunsului, redus la câteva cuvinte care opresc tentativa de a pătrunde dincolo de sensul lor denotativ, dă senzația ajungerii în puncte moarte ale conversației, fundături ale acestui labirint
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reprodus în Literatura românească de avangardă, antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Gabriela Duda, Editura Humanitas, București, 1997. Călin, Vera, "Procedee caragialiene", în Gazeta literară , IX, 1962, nr. 25 (432), 21 iunie, p. 6. Călin, Vera, "Tonalități satirice la Caragiale", în Gazeta literară , IX, 1962, nr.22, (428), 31 mai, p. 7. Cornea, Paul, "Rîsul lui Caragiale", în Viața Românească, XV, 1962, nr. 6, iunie, pp. 81-87. Elvin, B., "Posteritatea lui I.L. Caragiale", în Viața românească, XV
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care invariabil descoperă valențe satirice asociate tuturor procedeelor și motivelor comice atunci când sunt ilustrate în opera lui Caragiale, ci și în articole cu titluri semnificative: Procedee caragialiene în "Gazeta literară, IX, 1962, nr. 25 (432), 21 iunie, p. 6; Tonalități satirice la Caragiale în "Gazeta literară, IX, 1962, nr.22, (428), 31 mai, p. 7. 18 Petrică Marian, op. cit., p. 97. 19 Monica Lovinescu, Unde scurte, Humanitas, București, 1990, p. 47. 20 Idem, p. 45. 21 Despre falsificarea literaturii clasicilor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupun, s-ar părea că acel ceva vizează rezistența la reguli, pe de o parte, și vulnerabilitatea în fața unui mediu ostil, pe de altă parte. În acest volum veți găsi, așadar, texte diferite ca gen, de la eseu la autoficțiune, în tonalități distincte și chiar de dimensiuni care variază considerabil. Faptul că nu le-am adus, ca editor, la un numitor comun, nici măcar ca dimensiune, este o afirmație deliberată : de prea multe ori experiențele femeilor sunt forțate să ia aceeași culoare, să
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
am prins. —Unde? Când? — M-am întors de la muncă la ora zece în dimineața asta, îmi făceam griji din cauza ei. Mai bine zis, o bănuia de ceva. Dar Ashling înțelegea. Și i-am prins în pat. Vocea lui avea o tonalitate de soprană și Ashling privea, pentru a doua oară în acea dimineață, cum un bărbat în toată firea plânge ca un copil. Și știu și cine este, recunoscu Dylan. Și tu îl știi. Frica și revelația se adunau laolaltă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am salutat eu și m-am îndreptat spre ușă, urmărit de cuvântul „Dalia“, repetat în șoaptă în spatele meu. La The Dutchess am primit alte două băuturi gratuite, alte douăzeci de priviri ostile și tot atâtea răspunsuri negative, toate pe o tonalitate englezească tipică. Când am intrat în La Verne’s Hideaway, eram pe jumătate trotilat și șucărit fără vreun motiv anume. În La Verne’s era întuneric. Becurile cu abajur din tavan răspândeau o lumină difuză pe pereții acoperiți cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zvârle Într-o jerbă de scântei asupra asistenței care gâfâie fascinată, nereușind să mai urmărească demonstrația. Călinescu se Întrerupe atunci cu o anecdotă, pentru a ne da prilej să ne odihnim spiritul, ca apoi să continue simfonia de idei, În tonalități din ce În ce mai Înalte. Mă opresc să mai notez ceva; ascult desfășurarea muzicală a ideilor. Inflexiunile vocii sunt stranii, atunci când urcă În zone neatinse de nimeni, acolo unde azurul se materializează; devin coloană, ogivă, vitraliu; apoi acestea se transformă Într-un vaer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai poți gândi? Închise ochii din nou. Încercă din greu. Dar vedea doar lame, flăcări și simțea doar mirosul fumului. - Nu, spuse el deschizând ochii și privind înspre ea. Cred că asta e tot. - În regulă. E bine, Rhyme. Recunoscu tonalitatea din vocea ei. O recunoscu pentru că o folosea el însuși de multe ori. Însemna că nu a terminat. Sachs își mai privi o dată notele și spuse cu voce scăzută: - Știi, tu întotdeauna îl citezi pe Locard. Rhyme încuviință din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În B., zăpada nu exista decât în cuvinte: Chiar cură de-adevăratelea bumbac de sus? Toarnă cu ghiotura pe grădini și pe case; dară ninge, e cum dai binețe... ... zăpada în cuvintele unui dialect pe care îl vorbeam eu însumi. Tonalitatea lui deschidea o priveliște care te ducea cu gândul la vremuri de-a dreptul risipitoare în comoditatea lor, când în mijlocul grădinilor se afla „Here Hus“, casa boierească și „Chiledach“, turla bisericii, înconjurate de ulicioare și piațete ce se vărsau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
la picioarele lui, ciuli urechile și lătră, percepând sosirea oaspetelui, iar câteva clipe mai târziu Smith deschise ușa și anunță: — Domnul Edward Compton și domnișorul Compton. Smith pronunță numele cu sonoritatea ușor exagerată pe care o deprinsese În serviciul contelui, tonalitate care Îi amintea Întotdeauna lui Henry de un majordom de pe scenă. Poate tocmai de aceea, Edward Compton nu păru nici mirat, nici intimidat de interpretare. Henry Însă fu surprins și oarecum deconcertat de prezența băiatului, un copil inteligent și frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
patru, zise Compton, scoțând ciorna din buzunarul hainei. — Și sper că sunteți de acord cu el? — E bine scris, dar cam deprimant. — Deprimant? Dar are un final fericit. Eroul se alege cu mireasa. — Abia În ultimele două rânduri. Până acolo, tonalitatea este mohorâtă și aspră, mai mult de tragedie decât de comedie - dar nu uitați că suntem, totuși, Trupa de Comedie Compton. Iar moartea fratelui, a lui Valentin, aruncă o umbră funerară. Dezbătură un timp acest aspect. Henry apăra energic moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Antwerp, unde speranțele i se năruiau În urma pierderii vederii la unul din ochi (Henry se amuză să constate că aceasta se Întâmpla În timp ce picta „un bătrân“, nu o fată tânără și dezbrăcată). Ajunsă În punctul acesta, povestirea se pierdea În tonalitatea supranatural-științifico-profetică ce dusese și Peter Ibbetson la pierzanie, dar Într-un mod Încă și mai neiscusit și mai puțin credibil. Barry era salvat din disperarea sa suicidă prin intervenția unui spirit feminin care Își spunea Martia, născută pe planeta Marte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se arătase Încântat să coopereze. Între timp, Wells făcuse valuri cu un roman de aventuri cu caracater științific intitulat Mașina timpului, pe care intenționa cu toată seriozitatea să Îl citească Într-o zi, și cu câteva povestiri similare, În aceeași tonalitate, dar unul dintre lucrurile pe care le aflară În urma vizitei era că era angajat În elaborarea unui roman realist despre viața contemporană, denumit Dragostea și domnul Lewisham. Un alt amănunt era că Wells nu era În cine știe ce criză financiară, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
funcționar de poliție povestea câte ceva despre o bandă care, sub numele de „Pirații florii-de-colț“, răspândeau spaima în orașul bombardat Köln. Mai mult din obișnuință decât din plăcere, mă duceam la cinematograf; în Palatul Tobias din Langgasse am văzut Romanță în tonalitate minoră și am comparat-o pe actrița Marianne Hoppe cu frumusețile pictate din reproducerile din cutiile de țigări pe care le lipeam în album în anii ce trecuseră: doamne din timpul Renașterii își ofereau profilul lor luminos. De asemenea, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
treacăt pe păr? Ca să comepnsez, o ștergeam și fugeam la cinematograf: îl mai văd și acum, palatul filmului rămas în picioare printre ruine și în care - ca în vremuri de război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe Romanța în tonalitate minoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe Romanța în tonalitate minoră, care umpluse săptămâni întregi Palatul Tobias din Danzig, îl ajutase să-și formuleze dorințele. Întotdeauna atunci când melodia O oră între zi și vise, o aducea în cadru pe ea, pe Hoppe... Ea în fața vitrinei... Ea în ispită... Ea, singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
la ea cu o voce tăioasă: —Taci din gură, Kate! Aproape incredibil, dar Kate s-a oprit imediat din plâns. Tăcerea care a urmat părea aproape șocată. De atunci, oricât m-am străduit, n-am mai reușit să reproduc acea tonalitate. Am încercat tot soiul de inflexiuni de genul „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“, dar nimic n-a mers. A continuat să urle nestingherită, cu siguranță gândindu-se: „Ha! O dată m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]