2,536 matches
-
ale mandibulei; - exerciții de mobilizare prin suflu expirator a unor obiecte ușoare; - exerciții de respirații cu vocalizare diversă prin intrarea în acțiune a corzilor vocale. Obținerea vibrației corzilor vocale este indispensabilă emiterii vocalelor. - deprinderea de a efectua vocalizări pe diverse tonalități cu perceperea vibrațiilor toracale și a celor de cap. 2. Exerciții de gimnastică a limbii, mandibulei, buzelor și uvulei: - mișcări de ridicare - coborâre a mandibulei; - mișcări de lateralitate a mandibulei, asociate sau nu cu devierea facială; - mișcări de ridicare - coborâre
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
Subiectul este antrenat într-un dialog de povestire, iar logopedul trebuie să imprime un ritm de vorbire adecvat, cu articularea accentuată a vocalelor care au creat probleme în pronunție. Cele mai frecvente dislalii ale vocalelor, care necesită corecție imediată, sunt: tonalitatea înaltă, nazalizarea și deformările interfonemice. - Tonalitatea înaltă crează „vocea de cap' stridentă și neinteligibilă, cu pierderea vibrațiilor toracice și o concentrare a rezonanței la nivel faringean înalt și în oasele cutiei craniene. Prin palpare, surdomutul sau hipoacuzicul ia cunoștință de
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
de povestire, iar logopedul trebuie să imprime un ritm de vorbire adecvat, cu articularea accentuată a vocalelor care au creat probleme în pronunție. Cele mai frecvente dislalii ale vocalelor, care necesită corecție imediată, sunt: tonalitatea înaltă, nazalizarea și deformările interfonemice. - Tonalitatea înaltă crează „vocea de cap' stridentă și neinteligibilă, cu pierderea vibrațiilor toracice și o concentrare a rezonanței la nivel faringean înalt și în oasele cutiei craniene. Prin palpare, surdomutul sau hipoacuzicul ia cunoștință de diferențele de transmitere a vibraților laringiene
Recuperarea şi investigaţii le paraclinice în tulburările de comunicare verbală by Bogdan Dionisie () [Corola-publishinghouse/Science/91643_a_93183]
-
momentul În care sunt toate prezente putem vorbi de lumina albă. În momentul În care interacționează cu un obiect, lumina este transmisă, reflectată sau absorbită. În funcție de proprietățile materialului Întâlnit, lumina are o anumită calitate și o anumită intensitate. Lumina oferă tonalitate spațiului, asigură tranziția Între spații, controlează ritmul acțiunilor, ușurează sau Îngreunează lectura unui spațiu sau a unui obiect. Lumina articulează timpul cu spațiul; urmărește o acțiune și În același timp Îi construiește un scenariu unde să se poată desfășura. Interpretând
Polarităţile arhitecturi by Oana Doina Trușcă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92990]
-
vine de la un dușman în fața căruia totul se prăbușește („Că ardu-a noastre case / Și moare lailu-armân”). Fie balade, fie idile, fie cântece de dor, stihurile lui T. sunt expresia, dramatică, a stingerii unei lumi ancestrale, a pierderii speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei idile (1928) și Calvarul neamului (1931) încearcă să surprindă tot destinul aromânilor din Pind, grefând elemente mitologice, istorice și etnografice pe structuri de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
eseuri, tratând fiecare despre câte un obiect de uz curent. Dispunerea e alfabetică, de la ac, andrea, amforă, baghetă, balanță etc. până la zar, și în total apar câteva zeci de obiecte „micromonografiate” liber. E o descriere-investigație sub multiple unghiuri, într-o tonalitate colocvială, cu imaginație, sensibilitate și ingeniozitate - uneori nu fără clișee gazetărești -, civilizația umană fiind „reconstituită” plecând de la aceste obiecte așa-zis neînsemnate. În același timp, eseistul oferă o „cunoaștere de sine mediată de relația cu obiectele” (Doina Uricariu). Întreprinderea amintește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
abandonat definitiv poezia, iar un nou volum de sonete, Desaga jucătorului de scrabble (2002), propune o lirică meditativă originală, construită în bună parte pornind de la un „pretext” ludico-lexical: experiența jucătorului de scrabble, ceea ce înseamnă joc, reflecție asupra cuvintelor etc. În tonalitate familiară, fără încruntări și fără afectare, aparent intimist și grațios artizanal, versul lui I. are de fapt o miză gravă. SCRIERI: Cuvânt despre tinerețe, București, 1953; Așa va fi la festival, București, 1953; Urmașii lui Roaită, București, 1953; Fructe în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
și „Revista Fundațiilor Regale”. Obscure rămân și circumstanțele în care și-a sfârșit, în chip voluntar, existența. Nici una dintre plachetele lui C. nu s-a păstrat în marile biblioteci, însă, desigur, poeziile cuprinse în ele sunt cele apărute în presă. Tonalitatea unei bune părți (Poem pentru grădina copilăriei mele, Întoarcere, Tinerețea care moare) este minor elegiacă, realizată în voalate tablouri edenice și acorduri vag jeluitoare. Cu timpul, gama trăirilor devine mai amplă, dar expresia acuză în continuare lipsă de originalitate - metaforele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]
-
astfel de chirurgie au fost capabili să învețe noi strategii pentru a comunica din nou verbal. AFECTAREA AUZULUI Unele tratamente pot cauza pierderea auzului. De exemplu, unele medicamente folosite în chimioterapie pot cauza pierderea abilității de a auzi sunetele de tonalitate foarte înaltă sau pot determina apariția unui sunet continuu în urechi (numit tinitus). Și radioterapia poate cauza afectarea auzului în grade diferite. Dacă observați modificări ale auzului dumneavoastră, înștiințați medicul. Veți fi adresat unui audiolog, care vă poate ajuta să
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
ești femeia în care se deschide visul/ Ca o enormă plantă de apă/ În care oasele lustruite sunt ace de cusut/ Blănurile oceanelor pentru totdeauna” (Peisajul necunoscut). T. trece cu naturalețe dintr-un regim într-altul al imaginii, dintr-o tonalitate într-alta, de la ritmurile largi, somnolente, la rupturile violente, de la cruzime la delicatețe sau umor negru, de la detașarea lucidă la cel mai intens lirism, de la plonjarea hipnotică în vis la ieșirea tumultuoasă din apele amniotice ale sinelui: „memoria întoarsă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
contabilicesc și deshidratat, gen biscuit fără unt. Subiect excelent, execuție lipsită de strălucire. Matei ne invită spre mătăsos pe un ton mai degrabă aspru. Revoluția de catifea din cadrul revoluției monoteiste nu și-a găsit de la început o curgere lină, o tonalitate suavă pe măsură. Prin amploare și suflu, această a doua versiune, prescurtată, a Revelației, pare o povestioară atunci când o comparăm cu marea istorie, rocambolescă și bogată în culori, cu măcelurile sale, cu erotismul său, cu monștrii sacri, regii truculenți și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
canotierii (dar nu și cârciumioara: să nu glumim indecent); mica vâlcea a lui Rimbaud, mustind de raze, dar fără adormitul cu două găuri "roșcate și hidoase"; malurile Marnei pe vremea Frontului Popular, picnicurile și undița de pescuit, dar într-o tonalitate mai gravă: un maiestuos cu tentă modestie. Pe scurt, tot ce poate aduce în imaginație mai revitalizant și mai regenerator ideea botezului fără baptisteriu, în aer liber, cât mai aproape de izvorul vieții (și încă ce viață, cea veșnică!), toate acestea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Derrida) își imaginează că teme precum "sfârșitul istoriei", "sfârșitul marxismului", "sfârșitul comunismului", "sfârșitul omului" ar fi invenții recente, când de fapt ele datează din anii 50 și îi au ca părinți pe Hegel, Marx, Nietzsche, Heidegger. Pe lângă această așa zisă tonalitate apocaliptică a filosofiei, sfârșitul erei comuniste și a Războiului Rece a putu fi dedus și din situația reală dezastruoasă a țărilor din lagărul comunist: "teroarea totalitară din toate țările din Est, toate dezastrele social-economice ale birocrației sovietice, ale stalinismului trecut
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
parțială, cultural-istorică, și nu geografică) a fost și este valorificată pozitiv ca semn al continuității unei tradiții comune acestui spațiu, alteori, negativ, ca un țap ispășitor vinovat de toate neputințele noastre (dar și această blamare de sine este atenuată de tonalitatea un pic zeflemisitoare, un pic tandră, iar la nivelul culturii populare, ceva între sentimentalismul dulceag al manelelor și bășcălia tupeistă a postmodernismului de sorginte românească). Cred că nu se poate vorbi despre o preluare (inconștientă sau voită) a stereotipurilor balcanice
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
timp, remarcată similaritatea traseului marcat în planul expresiei de înălțimea vocalelor: primele două acte magice au o evoluție aproape identică, atât prin faptul că obiectul transformării este același, crângul, cât și datorită repetării formulelor lingvistice. Diferența rezidă doar în creșterea tonalității de la a la i, și de la u la o, prin cuvintele crâng uscat - crâng înverzit, frunza - odrăslit. Linia ascendentă a evenimentelor coboară apoi în celelalte două secvențe, de asemenea similare între ele ca alternanță vocalică. Această creștere și revenire în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
celui de-al doilea război mondial, C. debutează editorial cu placheta Panopticum (1943), urmată de două volume care îl vor impune relativ repede în conștiința literară a epocii: Omul profilat pe cer (1945; Premiul Editurii Forum) și Cântece negre (1946). Tonalitatea dominantă a primelor lui poezii se înscrie într-o cheie gravă, întunecată și sumbră: marcat de mizeriile și ororile războiului, pe de o parte, conștient de eșecul estetismului literar în a asigura un refugiu împotriva realității ostile și necruțătoare, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
că, „În ciuda” atâtor „calități” deja acceptate de cei din jur, nu e, bietul de el, decât un „melodios cretin”, cineva incapabil de a citi coerent și calm „partitura existenței” și, Într-o continuă panică sentimentală și cerebrală, amestecă notele, armoniile, tonalitățile, Încât propria sa viață - dar și cea din jurul său sau cea pe care i-o „recomandă” Însăși istoria! - ia forme „ciudate”, comice, uneori de-a dreptul monstruoase?!... Și... atunci, „bietului de el” nu-i rămâne altceva decât să prefere visul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai curând împotriva avortului din considerente morale , ceea ce mi se pare exemplar este că lucrul acesta nu se vede în film : 4, 3, 2 este și din acest punct de vedere de o rectitudine estetică fără cusur, absolut alb ca tonalitate, fără vibratouri partizane... Or, tocmai acest grad zero al scriiturii filmice ceva între Flaubert și Camus, ca să găsesc un echivalent literar cred că a contrariat multă lume, fiecare găsind în film argumente pro sau contra (avortului), în funcție de convingerile apriorice. Alexandru
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a caracteriza sugestiv, într-o formulă memorabilă, care îl pune în lumină iarăși pe criticul-scriitor. Ion, romanul lui Rebreanu, e un poem epic, „solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreție liniștită”. Din Răscoala, „câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul mării”. Criticul deschide uneori paranteze teoretice, disociind între nuvelă și roman în capitolul despre Creangă sau definind romanul istoric în capitolul dedicat lui Sadoveanu. Spre a capta fondul de profundă originalitate al lui Arghezi, C. fixează tipologia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Gavrilcea. E o „anormalitate” în comportarea și în reacțiile lui Ioanide, ca și în cele ale soției sale, care par mai mult mirați decât îndurerați de moartea năpraznică a copiilor lor. C. nu avea simțul tragicului și nici contextul și tonalitatea narațiunii nu-l favorizau. Romanul, al cărui epic e mai degrabă static, se constituie ca o frescă (parțială) a societății românești din ajunul celui de-al doilea război mondial. Punctul forte îl formează descrierile de medii, de străzi, clădiri, mobilier
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
cu placheta Bat gândurile (1965), remarcată și de A.E. Baconsky. Poetă cu un puternic simț al realului, dar și deschisă spre oniric, R. a cultivat totuși multă vreme o lirică preponderent ocazională, semnând numeroase stihuri ce au exaltat în tonalități patetice teme civice de conjunctură. Scrisul său cuprinde registre variate, de la versul pur folcloric la cel de factură modernă. S-a realizat însă în lirica meditativă. Volumul Scrieri alese (1987) îi stabilește oarecum evoluția: autoarea se regăsește sub semnul a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289373_a_290702]
-
din nori”, „Fiți blânzi cu raza hăituită, /n-o despicați în lungime de undă, /frecvență /și-atâția metri secundă”, Nu rupeți flori). Versurile nu trimit la ceea ce se înțelege îndeobște prin lirică feminină, aici nu se află receptivitate senzorială și tonalități intime, dacă nu chiar minore, semnificativ fiind faptul că erotica e practic absentă. Preocuparea pentru proză la S. se mărturisește, într-un fel, încă din 1982, prin traducerea cărții de introspecție autobiografică Însemnările lui Malte Laurids Brigge de Rainer Maria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289880_a_291209]
-
pas, iar B. nu întârzie să-l facă. Destrămare și Unitate sunt cele două stări matriciale locuite de suflet și, respectiv, de umbră, din centrul cărora provin deopotrivă forța și neliniștea fără margini a gândului poetic. În ciuda multelor aparențe (serafismul, tonalitățile de litanie, lamentoul perpetuat din rațiuni (auto)persuasive, diafanul, vegetalul și irizațiile angelice), poezia nu se edifică exclusiv din pasivități, langori și contemplații, ci și dintr-o covârșitoare energie a ipostazierii: „De ce să nu desfid surâsul, plânsul,/ Ca pe-ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
al unei anume încărcături simbolice, proiectând imaginea întoarsă a unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului obositor și predilect al epocii, C. îi opune, totodată, în Blocada, o substanțială înclinare spre picaresc, ceea ce conferă narațiunii tonalități grave, de nuvelă exemplară. Un alt tip de proză încearcă scriitorul în romanul Hotarul de nisip, cele șase capitole definitivate, din varianta inițială a cărții, datând din anii 1952-1954. E vorba de un roman de acțiune cu trimiteri retrospective, reconstituind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
la începutul anilor ’60, în frunte cu Nichita: Păunescu, extrem de prolific și duduind de dinamism și proiecte literare, se voia un emul în siajul „modernului și nedreptățitului Macedonski”, iar Ion Alexandru, exploatând dacă nu „filonul”, oricum una dintre direcțiile și tonalitățile liricii blagiene. Ambii ne-au cucerit nu numai pe noi, dar și grupul, elitist și el și extrem de exigent, al lui Doinaș și Negoițescu! Ruptura, dezamăgirea de „trădarea lui Adrian”, dar și, probabil, tinerel și sangvin, ușor inflamabil cum eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]