2,344 matches
-
necesității de a apăra valorile europene ca democrația* și libertatea, atât de franchism, cât și de comunism. Manifestul oamenilor liberi semnat de ei insistă asupra libertății de opinie - „Omul care n-are dreptul să spună nu este un sclav.” - respingerea totalitarismului și datoria de a i te opune - „Principiul toleranței nu implică în mod logic respectarea intoleranței”. La toate acestea s-a mai adăugat și ideea unei fragilități intrinsece a democraților. Opunându-se neutralismului și orbirii progresismului, CPLC își înscrie acțiunea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
parale, 1928) a fost aplaudată, remarca Hannah Arendt, de două categorii de spectatori: de plebe, care se recunoaște în ea, și de elita intelectuală care vede în ea o modalitate de a demasca convențiile burgheze. Pentru Arendt, una din sursele totalitarismului* constă chiar în „alianța provizorie dintre elită și plebe, bazată în mare parte pe plăcerea reală cu care prima asistă la modul în care cea de-a doua distruge respectabilitatea”. Pentru Brecht, cinstea și dreptatea, decența și demnitatea sunt niște
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de stat a coloneilor; rămas fidel URSS, el va primi premiul Lenin pentru Pace în 1983. Dar în Spania, Jorge Semprun, care a activat în clandestinitate, părăsește PC spaniol în favoarea scrisului, reflectând asupra experienței sale concentraționare, asupra revoluției și a totalitarismului, înainte de a deveni ministru al Culturii în Spania în 1988. Mișcarea din Mai’68, care reactivează pasiunea pentru revoluție*, este, parțial opera unor intelectuali disidenți față de comunismul ortodox, care aderă atunci la stângism*. Firește, publicarea în franceză, în 1974, a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
reactivează pasiunea pentru revoluție*, este, parțial opera unor intelectuali disidenți față de comunismul ortodox, care aderă atunci la stângism*. Firește, publicarea în franceză, în 1974, a Arhipelagului Gulag de Soljenițîn îi obligă pe mulți dintre ei să reflecteze mai adânc asupra totalitarismului. și totuși, tipul social al „intelectualului angajat”, trăind în iluzia ă se află în posesia unei soluții universale la toate relele din lumea și încercând să se organizeze pentru a i-o impune, subzisă; pretutindeni, în fața detașării crescânde a numelor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mărturii repertoriate provenind de la prizonieri din lagăre și închisori, scrise între 1920 și începutul secolului XXI. Aceste memorii adunate îndeosebi datorită eforturilor asociației ruse Memorial și centrului Saharov din Moscova, reprezintă o prețioasă sursă pentru studierea sistemului concentraționar* și a totalitarismului* sovietic. Cu excepția publicării, în 1962, a nuvelei lui Soljenițîn O zi din viața lui Ivan Denisovici, care descrie terifiantul cotidian al lagărelor, până în 1984, aceste mărturii au fost publicate exclusiv în străinătate. Experiența Gulagului a dat naștere unei literaturi specifice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
FIER A CĂZUT PESTE EUROPA” Sunt numite democrații populare cele opt țări din Europa Centrală și de Răsărit, care între 1944-1945 și 1989, au fost sub controlul direct al URSS, au fost supuse unei sovietizări forțate și unei instaurări a totalitarismului de înaltă și apoi de mică intensitate. Zguduite de multe crize în 1953, 1956, 1968 și în anii 1980, democrațiile populare și-au redobândit independența în toamna 1989 și cele mai multe dintre ele sunt în prezent membre ale Uniuni Europene. Elaborat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adusă celor două chei de boltă ale sistemului său: apartenența ireversibilă la „comunitatea statelor socialiste” având ca principiu de bază internaționalismul* socialist și monopolul puterii deținut de PC. Se instaurează astfel, timp de mai mult de treizeci de ani, un totalitarism de mică intensitate care vede niște populații, convinse de caracterul ireversibil al regimului și al prezenței sovietice, adaptându-se la această situație pentru a încerca să supraviețuiască cât mai puțin rău posibil între frontierele ermetic închise ale „lagărului socialist”, în timp ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fi puțin sigure, ostile, chiar vinovate, în ochii lor și ai „patriei socialiste”. Dar ea constituie și o formă a ingineriei societale care i-a permis puterii să modeleze o societate* corespunzând proiectului său care ține de utopie* și de totalitarism*. Aceste migrații forțate răspund cerințelor a două logici. Prima este aceea a terorii și a profilaxiei; ea vizează „elementele socialmente periculoase”, grupurile naționale presupuse a deveni „coloana a cincea” în caz de război, popoarele care trebuie „pedepsite” și elitele națiunilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de creștere a tensiunilor dintre liberalizarea economică rapidă și menținerea dominației aparatului comunist. în sfârșit, în ciuda crizei la fel de profunde ca și în celelalte regiuni comuniste, replierea pe pozițiile celei mai stricte ortodoxii a triumfat în Cuba* și în Coreea de Nord, unde totalitarismul* persistă. ECONOMIA POSTCOMUNISTĂ TRANZIȚIA CĂTRE ECONOMIA DE PIAȚĂ în urma prăbușirii sistemului comunist mondial în 1989-1991, toate țările cu regim comunist au fost confruntate cu evoluția economiei lor dirijate și a societății lor în stare de anomie înspre economia de piață
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Instaurarea regimurilor de democrație populară* după 1945 provoacă noi valuri de emigrație. într-un prim moment, aceasta este relativ lesnicioasă, dar spre sfârșitul anilor 1940, regimurile comuniste își închid ermetic frontierele. Acum, aceste popoare sunt supuse unei claustrări indispensabile supraviețuirii totalitarismului*. Lovitura de la Praga* din februarie 1948 îi silește la exil pe numeroși democrați. Este și cazul lui Paul Barton (Jiri Weltruski), socialist și democrat, autor, în 1957, al primei cărți despre munca silnică în URSS. Sau al lui Pavel Tigrid
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și în ochii opiniei publice mondiale, victoria URSS a „demonstrat” superioritatea comunismului asupra nazismului și a democrației. Ea a întărit coeziunea mișcării comuniste internaționale*, i-a insuflat un nou dinamism și a sacralizat un șef, pe „Mareșalul Stalin”. MAREA TEROARE TOTALITARISMUL LA APOGEUL SĂU Asasinarea, pe 1 decembrie 1934, a lui Serghei Kirov, principalul conducător comunist de la Leningrad și membru al Biroului Politic, este de regulă considerat ca evenimentul declanșator al epurărilor din Partidul bolșevic - simbolizate prin „marile procese de la Moscova
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai ales, deschiderea arhivelor*, în 1991, pentru ca tragedia să înceapă a fi percepută în toată amploarea ei - mai mult de 1.500.000 de victime. Astăzi, Marea Teroare apare în istoria URSS și a comunismului ca un episod central al totalitarismului de mare intensitate care a fost repetat în modalități diferite și de alte regimuri comuniste. GRUP CONDUCĂTOR îN INIMA PUTERII în regimurile comuniste, locul puterii supreme este deosebit de opac și se concentrează în sânul unui grup conducător a cărui funcționare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și „moderații” din Biroul Politic. în realitate, ne aflăm în fața unui proces complex, început prin 1922 de către un om de o remarcabilă inteligență politică și care a înțeles înaintea tuturor celorlalți că logica puterii inventate de Lenin era aceea a totalitarismului*. Prudent dar redutabil în a manevra din umbră, măsurând cu un cântar de farmacie raporturile de forță, neezitând în fața niciunui mijloc - presiune, intimidare, șantaj, compromis și, bineînțeles, asasinat, dar și seducție și recompense -, Stalin și-a calibrat la maximum mijloacele
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Grupul conducător deținând totalitatea legitimității în regimul comunist, implozia lui a antrenat-o și pe aceea a URSS înseși. în China, sub conducerea foarte experimentatului Deng Xiaoping*, grupul conducător a reușit să-și păstreze unitatea și să gestioneze trecerea de la totalitarism la autoritarism. în Coreea de Nord* și în Cuba*, grupul conducător rămâne sub controlul strict al liderului charismatic și menține un regim de înaltă sau de mică intensitate totalitară. Cât despre partidele comuniste din țările democratice, ele sunt acum obligate să aplice
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1922, războiul civil le permite bolșevicilor să instituie o teroare* sistematică prin intermediul poliției politice* și a Armatei Roșii. între represiune, lupte și foamete*, aceasta provoacă moartea a milioane de persoane și devine matricea regimului sovietic, în același timp prototip al totalitarismului* și mod de selecție a unor criminali nemiloși de care acest tip de regim are nevoie pentru a funcționa. Ca termen de comparație și în ciuda hecatombelor umane, războiul din 1914-1918 respectă anumite legi ale războiului edictate de convențiile de la Haga
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mai ales calea reînarmării Germaniei Occidentale și constituirii unor complexe militare-industriale. Războiul ideologic se dezlănțuie și ocazionează o mobilizare fără precedent a intelectualilor, savanților și artiștilor, fiecare în slujba uneia din cele două tabere. în vreme ce intelectualii europeni care luptă împotriva totalitarismului* se grupează în sânul comitetului pentru Libertatea Culturii*, PC occidentale lansează o intensă campanie contra „imperialismului american” și a „revanșismului german”. în SUA, unii cheamă la abandonarea politicii de containment în profitul unui roll back: această strategie ofensivă a combaterii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
făcut?: „Prin epurări, partidul devine și mai puternic”. Astfel, în 1902-1903, Lenin începe să elaboreze, ca într-o eprubetă, facțiunea bolșevică a PMSDR, prototip politic sortit să devină un formidabil instrument de cucerire a puterii și totodată creuzetul inițial al totalitarismului*. Crearea Partidului Bolșevic Ampla revoltă care scutură din temelii Rusia în 1905 îl face pe Lenin să se întoarcă în țară. Nu joacă decât un rol foarte marginal, dar evenimentele îi întăresc convingerea că revoluția trebuie să ia forma unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
hotărâre genială: pe 3 martie 1918, prin tratatul de la Brest-Litovsk, el satisface pretențiile germanilor, fapt care le permite bolșevicilor să-și păstreze puterea. Opt luni mai târziu, Germania pierde războiul și tratatul cade de la sine. Punerea în practică a proiectului: totalitarismul încă de la preluarea puterii, Lenin visează la instaurarea socialismului și promulgă decret după decret punând sub „control muncitoresc” uzinele apoi „naționalizând” rapid întreaga economie*, autorizând confiscarea depunerilor tuturor particularilor în bănci apoi, în primăvara anului 1918, rechiziționarea cerealelor, sarcină încredințată
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
control prealabil a tuturor tipăriturilor. Colportată prin toate mijloacele media și printr-o propagandă omniprezentă, ideologia bolșevică devine norma obligatorie. Monopolurile asupra puterii economiei, culturii* și ideilor, teroarea ca mijloc uzual al guvernării: sunt întrunite acum toate elementele esențiale ale totalitarismului, cărora li se adaugă deriva paranoică a conducătorului. într-adevăr, deja foarte obosit, Lenin suferă, pe 26 mai 1922, primul său atac cerebral. Teama de o posibilă paralizie este dublată de aceea de a nu apuca să-i lichideze și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rusia a unei economii comuniste se dovedește a fi un fiasco, iar proiectul revoluției europene eșuează și el. îi va reveni lui Stalin, unul dintre locotenenții săi, desemnat ca succesor, să reia proiectul și să-l aducă la incandescența unui totalitarism de mare intensitate. A intrat în tradiție, îndeosebi în analizele comuniste de după destanilizarea* din 1956, dar și în aceea deosebit de perspicace a Hannei Arendt, ca puterea leninistă dintre anii 1917 și 1923 să fie definită ca o ,dictatură revoluționară''. Asta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1917, el scrie Statul și revoluția, în care-și expune propria-i viziune asupra unui stat revoluționar. Dar, pe 7 noiembrie 1917, el instaurează „puterea sovietelor” în cadrul căreia Partidul Bolșevic controlează, apoi înlătură sovietele și deține monopolul puterii, bază a totalitarismului*. Interzicerea de către Lenin a fracțiunilor în sânul partidului, în martie 1921, transferă acest monopol exclusiv conducerii partidului și biroului său permanent al cărui șef este Stalin. Acum regala este aceea a unanimității, definită printr-un oximoron: „centralismul democratic”. După moartea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
troțkism* de către Bruno Rizzi în lucrarea Birocratizarea lumii. Zece ani mai târziu, fostul comunist iugoslav Milovan Djilas o abordează din nou în Noua clasă conducătoare care, după destalinizarea* începută în 1956, se bucură de un anume răsunet. Analiza comunismului ca totalitarism După 1945, lucrările Hannei Arendt și cele ale lui Carl Friedrich reînnoiesc abordarea în termeni de totalitarism*. și o mare parte a operei lui Raymond Aron este consacrată analizei comunismului, atât în implicațiile sale internaționale, cât și în cele franceze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o abordează din nou în Noua clasă conducătoare care, după destalinizarea* începută în 1956, se bucură de un anume răsunet. Analiza comunismului ca totalitarism După 1945, lucrările Hannei Arendt și cele ale lui Carl Friedrich reînnoiesc abordarea în termeni de totalitarism*. și o mare parte a operei lui Raymond Aron este consacrată analizei comunismului, atât în implicațiile sale internaționale, cât și în cele franceze. Aron o abordează în aproape toate dimensiunile sale, de la Războaiele în lanț (1951), Polemic și Opiul intelectualilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
internaționale, cât și în cele franceze. Aron o abordează în aproape toate dimensiunile sale, de la Războaiele în lanț (1951), Polemic și Opiul intelectualilor, eseul său asupra revoluției ungare din 1956, la Optsprezece lecții asupra societății industriale (1962) și Democrație și totalitarism (1965). Printre criticii care urcă până la rădăcinile filosofice ale totalitarismului, britanicul Karl Popper opune, în Societatea deschisă și adversarii săi (1962), „societatea deschisă” - democrație și economie de piață - totalitarismului. Jules Monnerat publică în 1949 Sociologia comunismului, interpretat ca „islamul secolului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aproape toate dimensiunile sale, de la Războaiele în lanț (1951), Polemic și Opiul intelectualilor, eseul său asupra revoluției ungare din 1956, la Optsprezece lecții asupra societății industriale (1962) și Democrație și totalitarism (1965). Printre criticii care urcă până la rădăcinile filosofice ale totalitarismului, britanicul Karl Popper opune, în Societatea deschisă și adversarii săi (1962), „societatea deschisă” - democrație și economie de piață - totalitarismului. Jules Monnerat publică în 1949 Sociologia comunismului, interpretat ca „islamul secolului XX”, prezentându-se „în același timp ca religie seculară și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]