5,887 matches
-
în care se întruni consiliul episcopal ploua din nou. Ploaia scursă de pe acoperișurile tribunalului bisericesc se aduna în băltoace negre în curtea interioară. Trăsurile intrau în curte una după alta, împroșcând apă și noroi de jur împrejur. Gărzile deschideau ușile trăsurilor și episcopii cu mantalele fluturând în vânt și cu mitrele roșii pe cap se adăposteau sub umbrelele primite și dispăreau înăuntrul tribunalului. În fața ușilor masive, doi bărbați îmbrăcați în uniforme negre îi conduceau la locurile lor pe episcopii care intrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
picioare? Samuraiul clipi din ochi și rămase tăcut. Nici el nu știa ce să răspundă. Velasco le spusese că și întâlnirea cu regele, și înmânarea scrisorilor Stăpânului, toate atârnau de izbânda dezbaterii din ziua aceea. De când Velasco se urcase în trăsură în acea dimineață îndreptându-se către tribunal, cei trei nu și-au putut găsi liniștea. Samuraiul înțelegea de ce Nishi umbla acum prin ploaie. — Să fie de ajuns numai atât? Tanaka îl țintui pe Nishi cu o privire tăioasă. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
primit botezul, străzile pavate ale Madridului au fost spălate în fiecare zi de o ploaie măruntă și deasă. Velasco i-a luat cu el pe cei trei soli și împreună au trecut pe la feluriți oameni cu greutate și nobili. În trăsură Velasco le tot repeta ce mare trebuință aveau de sprijinul acestor oameni. Cu toate că înțelegea pe deplin că toate erau de dragul însărcinării lor, pentru samurai era un adevărat chin să-și plece capul în fața oamenilor cu greutate și să-și exprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ziua plecării în călătorie, nu mai fuseseră atât de fericiți. Până astăzi chipurile lor fuseseră mereu umbrite de istovire și resemnare. Însă acum fețele le erau luminate de o bucurie fără margini. În dimineața aceea, înainte de a se urca în trăsura care urma să-l ducă la tribunalul bisericesc, Velasco le spusese plin de încredere că în curând aveau să-și ducă însărcinarea la bun sfârșit, iar după aceea puteau să se gândească la întoarcerea în Japonia. — La vremea asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coastei Italiei, înspre sud către portul Civitavecchia, ce se afla înafara Romei. Am ajuns acolo seara. Burnița. Pe cheiul învăluit în ceață și sclipind în ploaie ne așteptau răbdători cu felinare în mână câțiva oameni ca niște umbre alături de patru trăsuri. Erau oamenii trimiși în întâmpinarea noastră de cardinalul Borghese. Din purtarea lor cuviincioasă, dar lipsită de căldură, îmi puteam închipui cât de stânjeniți se simțeau. Ne-au lăsat să stăm în castelul Santa Severa care aparținea cardinalului, dar nu ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint ținându-și lăncile pieziș. La ora opt bătu primul clopot. Ca la un semn, clopotele bisericile din Roma, răsunară unul după altul. Era începutul sărbătorii de Înviere. În scurtă vreme, trăsurile somptuoase ale nobililor invitați la slujbă începură să se înghesuie până la intrarea în piața San Pietro. Nobilii își făcură loc prin mulțime și dispărură pe rând înăuntrul bazilicii. Puțin înainte de ora nouă se deschiseră porțile de pe laturile. Călugării și pelerinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vă mai rog. Sosi și ziua în care Papa de la Roma avea să-i primească pe solii japonezi. După slujbă și după masa de dimineață, cu ajutorul însoțitorilor se înveșmântară pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru prima oară cu hainele de ceremonie aduse pentru întruniri însemnate. Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură împreună cu Tanaka, Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii ieșiți să-i petreacă, îl zări pe Yozō uitându-se la ei cu mâinile împreunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Trăsura trimisă de către cardinal îi aștepta deja la poarta mănăstirii. Întrucât nu era o întrevedere oficială, nu-i însoțea nici un străjer, doar trei vizitii îmbrăcați în uniforme așteptau lângă trăsura neagră ca abanosul, împodobită cu insemne de aur. Stând în trăsură împreună cu Tanaka, Nishi și Velasco, samuraiul se uită afară și, printre călugării și supușii ieșiți să-i petreacă, îl zări pe Yozō uitându-se la ei cu mâinile împreunate ca și cum s-ar fi rugat către zei. Yozō părea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare. Pe caldarâm, copitele cailor răsunau ascuțit și ritmic. Și Tanaka, și samuraiul, și Nishi stăteau tăcuți. Cu două luni înainte, o întâlnire cu regele sau o întrevedere cu Papa ar fi însemnat pentru ei o onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se întindea în fața lor deșert și zadarnic. Pinii se înșiruiau de o parte și de alta a drumului. Tropotul cailor se auzea din ce în ce mai tare și mai ascuțit. În zare, pe fundalul cerului înnorat, se vedea domul bazilicii San Pietro. Trăsura trecu din pe strada Palleone pe strada Borgo și intră în piața din fața Vaticanului. — Când o să se arate Sfinția Sa Papa, le repetă Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei ori și să vă apropiați fața de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei ori și să vă apropiați fața de picioarele sale. După ce trecură de poarta de fier aflată pe latura din dreapta a bazilicii, primiră onorul din partea străjerilor cu uniformă roșie și suliță. Când trăsura se opri, un om cu perucă argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie. Urcară treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
flecăreli mărunte, Tanaka a vorbit solemn în numele tuturor japonezilor prezentându-și recunoștința. A mărturisit deschis că deși nu-și îndepliniseră țelul, n-aveau nici o părere de rău, întrucât câștigaseră bucuria de a vedea multe țări și felurite ținuturi. La întoarcere, trăsura noastră s-a oprit în piața din apropierea mănăstirii. Aici trei oameni îmbrăcați în alb și cu sombrero pe cap cântau la niște instrumente într-o cârciumă. Dintr-o dată, Tanaka murmură ca pentru sine că melodia îi aducea aminte de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cuvintele soarele și natura care să exprime: constatare exclamare întrebare 3. Povestiți textul. Spre mănăstiri Calistrat Hogaș Orice călătorie, afară de cea pe jos, e după mine o călătorie pe picioare străine; a avea la îndemână cupeaua unui tren, roatele unei trăsuri sau picioarele unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ca peregrini bătrâni. Mătăniile de oi coborâtoare Se deșirau în drumul de la stâni. Bisericile vechi, purtând potcapul Monahilor pe turla lor de lemn, Blagosloveau; troițele cu capul Atâtor sfinți uitați ne făceau semn. Dar noi, nebuni, nu ne-am oprit trăsura, Ne-am dus — păgâni grăbiți — spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port și vroia să-i găsească pe amândoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul ei era în iatac în spatele mai multor rânduri de perdele de mătase ca acela al unei flori rare pe care soarele prea puternic, vântul schimbător, praful ridicat de trăsuri și privirile curioase ale mârlanilor ar fi putut să o ofilească. Birja plină de flori a rusului ajungea prima. Filip rostea înflăcărat mesajul de dragoste și preda florile celor doi paji negri, costumați în livrele cu fir de aur și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
eu socotelile mele, iar dumneata, gospodin, ca prieten al lui Filip, ești și prietenul meu, răspunse birjarul, accentuând pe cuvântul "prieten". Așa că să ne vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-mi joace feste, pe care nu mai departe decât ieri le aș fi considerat de neînchipuit. Și Nikolai ăsta al tău... Ce om straniu! De unde a apărut, pe unde ne-a purtat și unde a dispărut? Știi, Filip... atunci... în trăsură, am avut un vis ciudat. Ciudat e și faptul că am avut un vis. Nu mi s-a mai întâmplat asta de nu mai țin minte când. Și unde?... în birja unui muscal scopit?! Am visat despre un armator grec
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în descompunere a explodat și toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
contradictoriu dintre el îngerul cel Bun și mine Demonul cel Rău. Și apoi, în ultimul timp, Filip își luase aerul acela patern și vinovat, ca un tată care își scoate, în fiecare duminică dimineața, băiatul de la orfelinat, îl plimbă cu trăsura, îl duce la o cârciumă din cartierul oriental, îi comandă cele mai bune mâncăruri, îi oferă chiar și o cafea și puțin rom, ca semn că îl consideră mare de-acum, îi povestește întâmplări din viața lui, unele chiar cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
seamă. Ulițele erau ticsite de oameni în haine curate de sărbătoare, în care și căruțe, împingând sau trăgând cărucioare, mânând vite sau cărând boccele mari umplute cu marfă spre iarmaroc. Surugii în costume arnăuțești, chiuind și pocnind din harapnice, mânau trăsuri pline cu negustori de vite și grâu. Caii sprinteni, bine hrăniți și țesălați, cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
asupra trăiniciei lor. Trebuia să plecăm într-o zi fixată de înainte. Ne trăisem descoperirile noastre în viața comună, mirajul acelei vieți și regretul sfârșitului. Emoțiile evoluează. Eram la șapte kilometri de gară și trebuia să ne ducă acolo o trăsură. Trăsura n-a venit la ora fixată și așteptarea m-a enervat. Am uitat că, de fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trăiniciei lor. Trebuia să plecăm într-o zi fixată de înainte. Ne trăisem descoperirile noastre în viața comună, mirajul acelei vieți și regretul sfârșitului. Emoțiile evoluează. Eram la șapte kilometri de gară și trebuia să ne ducă acolo o trăsură. Trăsura n-a venit la ora fixată și așteptarea m-a enervat. Am uitat că, de fapt, ne întîrzia despărțirea. Câteva ceasuri am fulgerat împotriva birjarului. Disperată privea Irina nerăbdarea mea. Trebuia să mai rămânem o noapte. O simțeam fericită și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
iscodeau alte planuri, iar Irina mi se părea o închisoare. Mă știam în altă parte așteptat. Menajul nostru minunat îmi devenise brusc anost: mă credeam ridicol. În momentul plecării, în sfârșit, am arătat o figură mai indulgentă. Tot timpul, în trăsură și în tren, Irina a plâns, cu lacrimi încete, subțiri și neîntrerupte. Am căutat s-o împac: iarăși teorii asupra stăpânirii de sine, indispensabile unei intelectuale. De atunci m-am întrebat întotdeauna cum se pot uni doi oameni pentru toată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]