40,127 matches
-
anticomuniste. Dacă le raportăm la fascism sunt antifasciste. După cum dacă le raportăm la o gândire convențională devin de un neconvenționalism provocator, iar dacă le raportăm la un nonconformism hazardat și iresponsabil ni se înfățișează ca o pledoarie în favoarea valorilor europene tradiționale. Portrete morale Monica Lovinescu îi portretizează în memoriile sale pe mulți scriitori, cineaști, muzicieni și pictori români și străini. Îi portretizează moral, întrucât fizionomiile - după cum mărturisește cu umor de la început - au indus-o adeseori în eroare: șLa o întâlnire cu
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
n-aș fi devenit... critic, dacă n-aș fi fost angajat la revista Familia, la reînființarea ei, în 1965, în calitate de cronicar literar, punct de pornire al unei preocupări ce s-a extins pînă la profesionalizare. Conștiincios cum sînt în înțeles tradițional, "burghez", am dorit să am o profesie, dar nu pe cea de profesor în învățămîntul, cum se cheamă acum, preuniversitar, care mi-a displăcut după o scurtă trecere printr-însul. De profesie poet, sună ridicol. De profesie critic, mi se
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Don Quijote poet, fără iubită, demiurg al lumii sale livrești, captiv și sclav al acesteia, sfîrșește prin a o distruge cu ajutorul cărții care a creat-o. O astfel de distrugere a cărților trimite cu gîndul la Urmuz care sesizează criza literaturii tradiționale și face o apologie a devorării acesteia de către bizarele sale personaje. Și personajele lui Ioan Es. Pop au un iz urmuzian, fiind hibride între om, obiecte și animale, metamorfoze eșuate, altele simbioze între om și spațiul artificial, sau simple excrescențe
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
Sau: "precum a grăit Pasternak: a trăi nu-i nimica toată. Întocmai și poezia: departe de a fi un surplus, o podoabă, o dichisire, e o impulsionare, o maximalizare, o esențializare a trăirii". Sau: "în afară și-n lipsa valorilor tradiționale ale vieții nu poate fi decît o sărmană, slută și rea trăire de la o zi la alta, cînd forțele abrazive ale nefirescului atacă și descompun esența omului". Exaltarea ține de zona iraționalității, a acelor seve ce definesc ființa înaintea articulării
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
puțin interesantă la rubrica obiecțiilor: "Îi obiectez însă (lui Mircea Nedelciu) că doftoricește cu antibiotice răceli benigne, că trage cu tunurile artileriei grele în obiective mărunte, că bombardează din avion sărmane șubrede căsuțe. Se cuvenea să se mărginească la procedeele tradiționalei literaturi spirituale ori să aibă curajul abordării fățișe a unor subiecte nespus mai grave și mai virulente. Schițele alcătuitoare ale volumului său nu duc deloc lipsă de nostimadă și putere atractivă - în sine. Înveșmîntate, totuși, în faldurile (mai exact ar
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
sensibilitatea-i vie, impresionistă, ce nu se jenează a înfățișa într-o lume care ar putea-o suspecta de defazare, N. Steinhardt cultivă cu voluptate comparația existențială, direct operativă în naturalețea sa, înclinată către ludic. Se arată astfel confirmată scriitura tradițională a criticii care nu se ferea de "literatură" ca de un viciu, cooperînd rodnic cu mijloacele acesteia: "Erudiția aceasta însă, tăinuită, e impunătoare și se vede bine că arde de pofta de a se manifesta. E totuși ținută la respect
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
investigație literară erau în mare vogă, studiile monografice sau de sinteză îndatorate acestor metodologii erau, practic, de neluat în seamă, fiind azi aproape ilizibile. Iar azi cînd realitatea a determinat sfîrșitul acestor metodologii, revenindu-se, în bună măsură, la modalitatea tradițională de investigație, asistăm la apariția unui studiu din vechea, îmbătrînita moștenire care, iată, oferă rezultate remarcabile. Pe dl Liviu Malița care a debutat, acum vreo doi ani, cu un solid și revelator volum de corespondență inedită al mamei lui Rebreanu
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
care, iată, oferă rezultate remarcabile. Pe dl Liviu Malița care a debutat, acum vreo doi ani, cu un solid și revelator volum de corespondență inedită al mamei lui Rebreanu către fiul ei, îl credeam un tînăr istoric literar de formație tradițională. Cînd colo, teza sa de doctorat elaborată sub coordonarea regretatului profesor Mircea Zaciu, de care îmi vorbise la singura noastră întîlnire, ne face surpriza de a-l descoperi modern și înnoitor în toate. Și e vorba de o lucrare despre
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
romanului Lunga viață a Mariannei Ucria, am încadrat opera ta narativă în două filoane ale prozei italiene recente: filonul literaturii feminine, adică al literaturii scrise de femei, care are ca trăsături comune centralitatea tematică a femeii și a mediului ei tradițional, familia, o ușoară tendință experimentalistă prin folosirea unor genuri literare impure, și publicul cu precădere feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
publicul cu precădere feminin; celălalt filon l-am denumit "literatura de rezistență", înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului, minimalismului, autoreferențialității, continuând să creadă în valorile umaniste tradiționale, în consistența psihologică a personajului, în legătura organică și fertilă cu trecutul etc. Crezi că am dreptate? În general nu îmi plac încadrările. Orice încadrare, oricât de corectă, este o sărăcire și o limitare. Desigur, vorbind tu în românește, n-
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
cititorului. Recent, în România, un număr de tineri isteți și talentați au alcătuit un grup de creație denumit "Noesis" care a scos primul său volum, o antologie din creația membrilor grupului, direct pe Internet, fără a se folosi de suportul tradițional de hârtie. Ce crezi despre un asemenea experiment? Internetul este un loc la care oricine poate avea acces și poate scrie ce și cum îi trece prin cap. În pofida acestei accesibilități, cred că deocamdată raportul cultural, ce intră în sfera
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
conștient că dintr-un grup de zece studenți, nouă vor dispărea în negura anonimatului, și poate unul va publica cîteva articole în vreo revistă obscură. Warren însuși, ca scriitor și cărturar, a publicat mai cu seamă studii critice în manieră tradițională - biografist/monografiste - dedicate lui Henry James sau Hawthorne, dar și mai recenții (atunci) Foster ori Kenneth Burke. Un anumit calm temperamental îl va fi împiedicat să se amestece în invitabilele politichii ale grupărilor literare ale vremii, preferînd să rămînă relativ
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
1996. Aș adăuga, în legătură cu comparația dintre o lectură pe C a unor texte lungi și aceea pe "pagini de hârtie", că se pune aici problema capacităților actuale (și dezvoltate de cel puțin câteva secole) de procesare a informațiilor prin lectura "tradițională". Structurările pe care le efectuează cortexul uman nu pot fi modificate brusc, și ca atare posibilitățile de procesare pe C trebuie adecvate (deocamdată) la creierul uman și nu invers (poate că șí așa-numita "inteligență artificială" nu a fost studiată
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
arăta că împăratul roman Constantin cel Mare, enervat de obstrucțiile care i se făceau la Roma, a mutat capitala imperiului la Bizanț. Concomitent s-au lansat zvonuri despre o posibilă schimbare a locului de încoronare și anume la Reins, orașul tradițional al încoronării regilor Franței. Precedentul roman a fost astfel pus în legătură cu tradiția franceză. Avertismentul a avut efectul scontat. Opoziția a încetat și Napoleon a putut să-și desfășoare ceremoniile de instaurare a monarhiei sub titulatură imperială - din nou întâlnim folosirea
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
și clar argumentat, după care particularitățile aduse în prim plan sunt problematizate și deschise controversei. De pildă, capitolul Încurcături platonice ia în discuție poezia și proza din perspectiva categoriilor pragmatice. Se pot identifica virtualități de comunicare specifice la nivelul tripartiției tradiționale epic-liric-dramatic? Răspunsul, dat la niveluri teoretice diferite, acest răspuns aduce în lumină abordarea literaturii din perspectiva foarte modernă a comunicării, derivată ea însăși din structuralismul francez, din poststructuraliști, formaliști și postmdoerni. Speciei jurnalului de călătorie i se aplică o logică
Bolliac, Odobescu, Spielberg și literatura by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16427_a_17752]
-
de linia Unu, care alunecă pe circuite intercontinentale, dar talente cu un potențial de artă și informație capabil să construiască o totalitate de expresii convingătoare. Dirijorul Riccardo Capasso (susținere academică, elevată, compatibilă și cu... Arenele din Verona, cei patru soliști tradiționali: soprană - Michaela Sburlatti, alto - Vitalba Mosca, tenor - Alessandro Maffucci, bas Duccio dal Monte. Resping - din principiu - tentația melomanului instruit de C.D.-uri și casete video: a compara înseamnă, până la urmă, a îngrădi libertatea de a percepe spontan și a reacționa
Centenar Giuseppe Verdi: Lumina de peste timp by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16413_a_17738]
-
ar trebui să fie una singură: proiecte importante, coerență și profesionalism riguros. Dacă va fi așa, sălile de expoziție și instituțiile pieței ne-o vor spune, de acum încolo, cel mai bine. P.S. Că receptarea artei iese din conformismul ei tradițional, că discursul critic și judecata istorică se eliberează iremediabil de servituțile și de inhibițiile unui trecut mutilant, o dovedește și lansarea de carte care a avut loc în data de 30 ian. 2001, la Institutul de Istoria Artei ,,G. Oprescu
Arta și mediile by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16439_a_17764]
-
sub inducția filmelor politice europene de prin anii '70 (ale unor Costă Gavras și Francesco Roși), transferul plauzibil de viziune analitică, în alt registru, fiind probat și de filme precum American Beauty. El nu e previzibil în primele secvențe (prea tradițională retrospectivă vietnameza, cu tandemul de militari americani - dupa rețetă știuta: un alb și un negru), nici în cele bataistice următoare (un echipaj de război aeropurtat la o ambasadă americană din Golf asediata de fundamentaliști). Noutatea valida e în urmărirea anchetei
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
vie amintirea primei soții, pe care n-a cunoscut-o și care i-a făcut viața imposibilă înainte de a muri, René compune o sonată după un moment de mare tristețe, autoarea își alină dorul de țară pictînd icoane în stil tradițional. Nu descrierea unei vieți noi este ceea ce oferă acest jurnal, ci mai degrabă efortul de a construi o viață conform unor principii niciodată abandonate. Frapează în primul rînd disciplina interioară, puterea extraordinară de a transfigura totul, de a se modela
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
model nea Gheorghe" = "obiect grosolan, nefasonat" (p. 157). Ca și Ion ("să vorbească și nea Ion, că și el e om") sau Vasile, alte nume selectate în timp de vorbitori pentru un uz glumeț și depreciativ, Gheorghe aparține seriei onomastice tradiționale, fiind unul dintre cele mai populare nume calendaristice, în special în mediile țărănești. E probabil ca Gheorghe să fi asumat semnificațiile cele mai "rustice" (suferind și o devalorizare previzibilă) pentru că e, între celelalte amintite, singurul care a fost dublat cu
"Nea Gheorghe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16488_a_17813]
-
pînză a lui Caravaggio "Cezar primind capul lui Pompei" (deși de-o viață o am imprimată fidel pe retină). Deci, la Muzeu! Dar, stupoare! Eticheta arată că lucrarea aparține acum lui... Rubens. Cum e posibil? Cum să modifici brusc această tradițională paternitate fără să ții cont de două stiluri atît de diferite: la Caravaggio (1573-1610), din familia tenebroși-ilor, "eclerajul e lateral, aspru și direct, în contrast cu zone de umbră neagră" (André Chastel), pe cînd Rubens (1577-1640) "transformă carnea de aur în
Suplicii by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16500_a_17825]
-
o lectură curățată de excesul de informație biografică, exces frecvent dacă e vorba despre Drieu La Rochelle, nu poate depista în Bărbatul copleșit de femei "urme" din viața autorului. De altfel, romanul nici nu conține "acțiuni", "evenimente", în sensul lor tradițional: avem de-a face cu un personaj de tip Don Juan (Gille), cîteva iubiri fără context reperabil istoric și multă, multă filosofie erotică. A atribui greutate biografică unui text scris în cunoscuta manieră psihologizantă a începutului de secol, iată un
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
de găselniță eseistică, un "și totuși are stil" la nivel academic... în Bărbatul copleșit de femei nu găsim doar stil, ci o operă compactă, excelentă din orice perspectivă am privi. M-a surprins resuscitarea unui anumit tip de dialog libertin (tradițional; un reper ar fi Crébillon fils) într-un context a cărui dominantă este libertinajul. Așa coexistă dialogul cristalin, unde fiecare întrebare, oricît de vagă, își are răspunsul, cu o viziune decadentă asupra comportamentului erotic. Este o modalitate extrem de originală de
Forma edulcorată a confesiunii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16520_a_17845]
-
și m-a obligat să mă întreb în ce anume constă farmecul său, un farmec invulnerabil la trecerea timpului, la context istoric sau social, la sensibilități lingvistice. Mă-ndoiesc uneori că în zilele noastre copiii mai citesc cu plăcere basmele tradiționale, că visează la zîne și se tem de balauri, că mai cred în miracole (altele decît cele științifico-tehnice), în împlinirea oricărei dorințe, prinți salvatori și animale cuvîntătoare. Succesul uluitor al romanelor din seria Harry Potter nu demonstrează decît aparent contrariul
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
nici regizoarea nu și-a dezvăluit intențiile în "Cuvîntul" din programul de sală, așa cum se obișnuiește. Mi s-a părut mai degrabă o viziune decorativă decît una analitică. Dacă actele I și III (alipit la II) au mizat pe linia tradițională, ca și personajele masculine, actul II și imaginea eroinei au fost plasate în cu totul alt registru. Senta este prima din seria chipurilor feminine wagneriene (Elisabeta, Isolda) care în cuplu se situează într-o tensiune relațională ce poate fi definită
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]