10,354 matches
-
parcă ar rezona cu prezentul. Cel mai des întâlnim imagini din călătoriile artiștilor, noutăți în spiritul acelui timp, ecouri neliniștitoare amenințând pacea lumii, dar și povestea iubirii pasionante dintre doi creatori: Sigrid Hjerten și Isaac Grunewald, care s-a sfârșit tragic, precum și sclipiri cu umbre din viața excentricului Nils von Dardel, autorul tabloului Muribundul dandy. Expoziția mai cuprinde și sculpturi, desene și fotografii ale pictorilor Sven X-et Erixon, Siri Derkert, Albin Amelin, Vera Nilsson, Ivan Agueli, Tora Vega Holmström și alții
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
responsabilitate, ce pornește din străfundurile conștiinței de sine, voință afirmată de asemenea prin intermediul fundamentului sonor al orchestrei, de partida contrabașilor, exact ca și în finalul ultimei simfonii. Conștient sau nu, compozitorul reia principiul afirmat cu milenii în urmă de marii tragici greci, principiu exprimat ulterior cu claritatea gândirii noționale, inițial de Platon, ulterior de Aristotel. Alianța dintre cuvânt și muzică poate deveni o forță vitalizatoare, poate deveni o forță morală de eficientă percutanță la nivelul colectivității umane. Aș dori să cred
Beethoven... sau prestigiul unui brand by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9455_a_10780]
-
de scris, rezistența la viață?", p. 13): iată autodefiniții frecvent întâlnite în intimitatea cititorilor de meserie. Observațiile în oglindă sunt pătrunzătoare, însă lui Mircea Mihăieș îi lipsește naturalețea, tristețea reală a unui Radu G. }eposu, în capitolul similar din Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă. Autorul volumului de față știe că asemenea cearcăne de melancolie dau bine în introducerea unei cărți, mai ales într-una despre jurnale de scriitori, și îndeosebi într-un capitol de subliniere a subiectivității proprii
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
calidor se transformă, la un al doilea nivel al său, dintr-un roman al copilăriei într-un roman al inițierii. Coordonatele principale ale celei din urmă sunt erosul și istoria. Impactul cu violența și ostracizările conduc spre conturarea unui sentiment tragic al istoriei ultragiate. În al treilea rând, Din calidor este romanul unui destin basarabean definitoriu. Pentru oricine ar vrea să înțeleagă în profunzime realitatea situației disperate a Basarabiei (de acum și de altădată) această carte este esențială. Copilul trăiește șocurile
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
să-și scoată la lumină propriul stigmat, până când acesta a ajuns să îi zdrobească întreaga carieră. Iar pentru Vladimir Tismăneanu acest caz este "un avertisment că trebuie să ajungem cât mai repede la condamnarea instituțiilor care au făcut posibile aceste tragice prăbușiri morale". Ca toate cărțile lui Vladimir Tismăneanu, Refuzul de a uita este o pledoarie pentru valorile democrației de tip liberal și o splendidă carte de învățătură, după lectura căreia fiecare dintre noi va înțelege mai bine specificitatea timpului în
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
se dovedește un Pygmalion derealizat în era supertehnologiei, creînd superoameni performanți dar constrînși genetic la o viață foarte scurtă. De aici și încercarea acestor ființe lacunare de a plomba compensatoriu un deficit constitutiv, un vid "existențial", de aici și somația tragică a unui carpe diem. Fotografiile exercită pentru aceștia un fascin special pentru un trecut pe care nu-l au, al unor amintiri care lipsesc. Prelevate din pînza îngălbenită a unor chipuri de femei de la sfîrșitul secolului, amintirile "fiicei" lui Tyrell
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
organizate meticulos, cu respectarea tuturor etapelor. Pledoariile scrise sau orale, rechizitoriul, strategia apărării și a acuzării imprimă romanului nu numai nerv, tensiune dramatică, ci și o mișcare de continuă pendulare între justificări, îndreptățiri și adevăruri opuse. Revoluția Franceză și figura tragică a lui Robespierre, evocate pe mai multe pagini, sunt ca o hârtie de turnesol pentru ceea ce urmărește să demonstreze prozatorul, și anume că nu se poate demonstra, până la capătul capătului, nimic. Paradoxal (sau poate nu), cu cât scriitorul focalizează mai
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
după ce ești țintuit șapte ani în căruciorul cu rotile, înveți din nou să mergi. Nu rămăsese intactă decât reacția la castraveți. - Ai "reînvățat" de minune. Ba chiar ai trecut dincolo de mers, ca să-ți preiau metafora. Care sunt dramaturgii tăi preferați? Tragicii greci, Shakespeare, Moliere, Goldoni, Andreev, Bulgakov, Jarry, Caragiale, Ionesco, Beckett. Ce lipsă de imaginație! Dar mai există și prozatori care pentru mine sunt dramaturgi. De pildă, Dostoievski, Sábato sau Harms. - Recunosc cu rușine că nu l-am citit-văzut pe Andreev
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
premiera în 1934. Anii de afirmare a modernismului (în 1927 a fost jucat la Leningrad Wozzeck: influența lui Alban Berg asupra lui Șostakovici fiind vizibilă cu ochiul liber) nu puteau să ignore această "actualizare" și "deconstruire" a subiectului shakespearian, parodie tragică și grotescă (având, poate, legătură și cu faptul că Șostakovici a lucrat la începuturile sale ca pianist într-un cinema, aflându-se astfel în perpetuă comentare artistică a "faptului divers"). Subiectul operei este tocmai un astfel de "fapt divers": o
O seară la Scala din Milano by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9529_a_10854]
-
negru, cu șalul croșetat pe umeri, părea uitată de Dumnezeu. Nici rana de la mână, care nu se cicatriza, nu putea să-i vină de hac. A murit în somn. Acum, la optzeci de ani, te bronzezi pe plaje și mori tragic în accident de mașină, ca să nu zic de motocicletă. Deci ce rămâne din acest om pirpiriu, îmbrăcat cu mare grijă în haine comode? Ce vor fi reținut platanii care mărginesc încă bulevardul despre acest trecător furișat, cu fularul de mătase
Pierre Charras Recviem by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/9531_a_10856]
-
E o Românie-teatru, o Românie grădină Iunion, căruia domnul Caragiale îi e director și sufleor." Și, ca să nu fim incompleți, încă: Unii au văzut acolo o lume idilică, alții o lume coruptă, unii doar o lume veselă, alții dimpotrivă, una tragică. Dar nimeni nu s-a îndoit că e o fotografie fidelă. Or, în preajma lui 1900, România nu e nici fotografie mateină, dar nici caragialescă" Lucruri limpezi, veți spune. Nu suficient de limpezi încât să-l ferească - de-a lungul vremii
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
ilustrează cea mai cumplită întrupare a primitivismului, a aroganței și a sălbăticiei. învățați atîta vreme că ei făuresc istoria, că ei sînt avangarda societății și motorul economiei, minerii (și toți cei care mai trăiesc inerțial în această lume retardată și tragică) sînt în pragul de a făuri în România, pentru ani grei de acum înainte, chiar zorii istoriei; adică o variantă originală a comunei primitive. Unde este locul artei în aceste împrejurări și ce mai poate spune o cronică plastică? Răspunsul
Marșul spre București și fuga din atelier by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9553_a_10878]
-
și mitic, a imagisticii multidirecționale, asociativ-contrastive, a stilului contrapunctat, modern. În cazul unor teme reluate - cum ar fi cele comparatiste - se merge în adîncime; astfel, alături de Schiller, Goethe, Balzac, Camus, Faulkner, Gide sau Thomas Mann, apare tot mai des Biblia, tragicii greci, Shakespeare. Dar sînt și foarte multe teme noi, unele surprinzătoare, cum ar fi comparația în planul creației cu Wagner, Kierkegaard, T.S. Eliot, interferența cu Mircea Eliade (comunicarea Elenei Loghinovski). Mai multe lucrări au abordat problema sinuciderii în opera lui
Simpozion internațional 500 de ani de atestare a familiei Dostoievski by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/9574_a_10899]
-
autoritar și bucuria sanguinară îi deposedează de orice rol în convenția socială. Ei decad din toate definițiile acceptate și rămîn simpli agenți ai unei civilizații tribale și bieți figuranți într-o demonstrație grotescă și subumană. Desprins, însă, de fondul său tragic, acest spectacol are o anumită putere de fascinație, chiar dacă ea se manifestă în registrul de jos, în acela al instinctelor. Există în el o forță a gregarității și o vocație a dezordinii care exercită o irepresibilă se-du-c-ție. Văzută de la distanță
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
Cursul epic este gata în orice moment să suporte capriciile prozatorului: personajele (sau dublurile lor) pot să moară și să-și reia apoi cursul vieții, rejoacă episoade ale trecutului lor sau sunt preocupate de clipa prezentă, se supun unui destin tragic (ca în Cartea a cincea. Pedeapsa) sau sunt lăsate în voia unui final deschis, al cărui elogiu îl face ultima parte, Sub coroana boreală. "Specie a posibilului" - după părerea lui George Pelimon (unul dintre cei doi) - romanul înseriază fidel dorințele
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
este unul dintre miturile României moderne, și anume Generalul Eremia Grigorescu, eroul necontestat al Războiului pentru reîntregirea neamului, așa cum se numea acesta înainte de a fi, pur și simplu, primul război mondial. În vreme ce despre Cezar se mai știe cel puțin anecdota tragică a participării propriului său fiu, Brutus, la conspirația căreia împăratul i-a căzut victimă, despre Eremia Grigorescu nu se mai știe nici măcar faptul că a avut un fiu artist, un foarte important fotograf, de a cărui prezență nu se poate
Eremia și Dan Grigorescu sau despre oameni, legende și eroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9595_a_10920]
-
și care mimează o stîngăcie care amintește de începuturile cinematografului, cînd între scene intervenea și textul lămuritor. Cele cinci episoade mai mici, nelipsite de doza de umor trist din filmele cu Charlie Chaplin, alcătuiesc spre sfîrșit o istorie coerentă și tragică. După un bombardament, - o bombă rămîne neexplodată pentru a detona peste mai bine de 50 de ani -, după retragerea trupelor germane, rușii invadează România și după naționalizarea fabricii, proprietate a părinților lui Doiaru, aceștia sunt arestați pentru vina de a
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
inserturi caragialești relevă în spatele măștilor tristețea, sentimentul ratării și nonsensul existenței și atunci încăpățînarea lui Doiaru încetează de a mai fi paradoxală sau ineptă, devenind o filosofie cu un tragism particular. Deși anunțat ca neterminat, - regizorul a murit într-un tragic accident -, filmul este perfect coerent, iar ultima scenă are sensul unei redempțiuni cu evadarea celor doi tineri din satul natal, regăsindu-se ca studenți într-o cofetărie din Capitală. Iar de aici California Dreamin' poate continua.
Balcania Dream: Un certain regard by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9594_a_10919]
-
Balotă - cu prostia și incultura. Unul dintre aceștia a plecat de curînd dintre noi după ce a fost prețuit și elogiat de o lume întreagă: Dr. Alexandru Șafran, fostul Șef Rabin al evreilor din România, devenit ulterior, ca urmare a împrejurărilor tragice cunoscute, Marele Rabin al Genevei. Ce credeți că i-a scris Eminența sa istoricului Jean Ancel după ce acesta îi contestase meritele, altminteri unanim recunoscute, în acțiunile de salvare a evreimii române de urgia anilor de prigoană? "Eu te iert pentru
Între dragoste și ură by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9599_a_10924]
-
pușcăriilor Jilava și Aiud. Aceste zări și etape ale vieții și operei medicului-scriitor sunt descrise și supuse unui examen critic detaliat de Nicolae Oprea într-o recentă monografie. Mai mult de o treime a cărții este dedicată studiului operei. împrejurările tragice de viață, dar și tardiva receptare critică au destinat-o unui succes postum. Contextul nefavorabil al debutului sub semnul corifeilor tradiționalimsului, va îngreuna și el decolarea poetului spre zona de originalitate, în cele din urmă apropiată prin volumul Poeme cu
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
mai recente, linia mare a liricii lui Adrian Popescu nu a fost, totuși, esențial trădată și compromisă de tiparul abstractizant. Din contră, într-un remarcabil volum, precum Pisicile din Torcello, poetul se întoarce chiar spre evenimentul istoric apropiat, dramatic și tragic, precum jertfele din decembrie 1989, remodelat, desigur, în tipare proprii, într-un discurs de o discretă, dar intensă, gravă ritualitate. Lectura întregului operei certifică în orice moment al ei ținuta înalt spirituală a viziunii, o etică superioară a omului și
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
dincolo de ea: 1927-1938. Fragmente eseistice, meditații lapidare, expediate în cîte-o constatare cu valoare definitivă: "Oamenii sînt proști și inumani." Sau: "Duceți-vă de-a tăvălugul, ambiții, aspirații, bucurii, tristeți, nu mai am ce să fac cu voi!". Scene de anecdotă tragică, de revoltă consumată în sfidări fără replică: "Mă apropiam de cîte un trecător. Îmi scoteam pălăria și, cu glasul cel mai dulce din lume, îi spuneam cu blîndețe: ŤBoule!ť". O rasă de compătimit blînd, homunculii... Una din poveștile despre
Exerciții de recunoaștere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9620_a_10945]
-
domeniu. Studiul se deschide cu un lung preambul consacrat opțiunilor estetice ale romancierului (Coordonatele unui crez artistic) și se încheie cu o selecție riguroasă și cronologică a principalelor opinii critice emise în legătură cu scrierile lui. Autorului cu o existență fulgurantă și tragic încheiată (1902-1937) - dar care a reușit totuși să fie prezent în arena literaturii noastre interbelice vreme de aproape două decenii, timp suficient pentru ca un scriitor să poată intra în conștiința publicului - i s-au consacrat multe recenzii, articole și capitole
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
Roxana Covrig Opt românii au murit în Spania în urma unui tragic accident. Un tir a intrat în microbuzul care-i aducea spre casă. Un moment fatal. Microbuzul s-a răsturnat și a luat foc. Unul dintre pasageri, un bărbat de 27 de ani, lucra în Spania ca șofer. El venea în
Microbuzul morții în Spania. Un român venea acasă să se căsătorească by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/80349_a_81674]
-
iaurtului cremos", al "maionezei cremoase" și, se pare, și al "cremei de ghete cremoase"... Dar ar fi prea mult să vorbesc despre asta în prezenta pastilă... Mai lăsăm și pentru viitor. Până atunci nu-mi rămâne decât să deplâng soarta tragică a eschimoșilor care nu ni se pot alătura, întrucât toate interjecțiile și alte cuvinte din limba lor sunt compuse numai din consoane. Ca să nu lase gerul să le intre în gură... Cum să strige ei "UAU"?... Așa că îl lăsăm pe
Săracii de noi by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/8034_a_9359]