40,073 matches
-
postmodernă), ar putea fi „lecturata” prin grila unui fenomen postmodern precum suprimarea delimitărilor între culturile savanta și populară, însă cu o pronunțată tendința de revenire la vernacular. În termenii acestei atitudini, procedeele de citat și colaj apelează lucrările „sacrosancte” ale trecutului muzical savant, insă prin intermediul unei lecturi demistificatoare, extrăgând din consistentă lor profiluri melodice-tematice recognoscibile într-un mod spontan („șlagărele”) și prezentându-le sub forma unui „folclor” al muzicii serioase, cu nimic diferit, spre exemplu, de folclorul muzical urban contemporan sau
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
60 ai aceluiași secol. Însă, chiar dacă vorbim despre același mecanism prin care noul se detașează de vechi, în fapt este vorba despre două fenomene diferite. În termenii modernismului ruptură se impune ca o departajare exclusivista radicală și totală de valorile trecutului, pe când în termenii postmodernismului ruptură este văzută drept una convențională, procedura de "rupere" constând în reinterpretarea imaginii trecutului în scopul incorporării și nu a excluderii acestuia. footnote>, amândouă văzute că dominante culturale, fiecare cu perioada să istorică-temporală. Așa cum am arătat
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
fapt este vorba despre două fenomene diferite. În termenii modernismului ruptură se impune ca o departajare exclusivista radicală și totală de valorile trecutului, pe când în termenii postmodernismului ruptură este văzută drept una convențională, procedura de "rupere" constând în reinterpretarea imaginii trecutului în scopul incorporării și nu a excluderii acestuia. footnote>, amândouă văzute că dominante culturale, fiecare cu perioada să istorică-temporală. Așa cum am arătat mai sus, o ipotetica "linie de sosire" pentru întregul modernism o situam la limita anului 1968, în care
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
de tradiții practicabile, chiar dacă și intens mediate prin mutațiile pe care le-au suportat în mod logic pe parcursul traiectoriilor istorice mai mult sau mai putin extinse. În acest sens, chiar dacă revoluția atonala schoenbergiană s-a impus prin repudierea radicală a trecutului tonal, acest fapt nu a semnificat în nici un caz încetarea practicarii muzicii tonale. Tradiția tonala a persistat, chiar dacă nu într-un prim-plan privilegiat, precum în secolele anterioare și continuă să persiste prin ofertanta și potențialul soluțiilor pe care le
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în cazul postmodernismului. Această atitudine de privilegiere prin acordarea unui statut exclusiv în sens valoric reprezintă un coeficient al procesului de canonizare, normativa, spre exemplu, în imaginea romantică asupra lui Beethoven și total eludata în atitudinea postmodernismului muzical față de tot trecutul stilistic al muzicii europene. 2. Muzică postmodernă: între dezmembrare și resuscitare În consecință, imaginea evoluției istorice-stilistice a practicilor muzicale nu poate fi reprezentată la modul liniar, drept o simplă concatenare de perioade stilistice, întreaga succesiune fiind orientată, evident, sub forma
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
putem întreba în mod logic, daca valorile modernității ar fi putut fi moștenite altfel decât într-o formă distorsionată, adică fragmentată. Iar răspunsul ar putea fi unul negativ, dacă prin comparație luăm în considerare modelul modernist al rupturii radicale de trecut, tabularasismul avangardist militant, și îl raportăm la simplă incredulitate și, în același timp, indiferență a postmodernității, două atitudini care de la bun început exclud exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât de îndepărtat ar fi acesta. Deseori
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în considerare modelul modernist al rupturii radicale de trecut, tabularasismul avangardist militant, și îl raportăm la simplă incredulitate și, în același timp, indiferență a postmodernității, două atitudini care de la bun început exclud exclusivismul eliminatoriu cu care modernismul și-a tratat trecutul, indiferent cât de îndepărtat ar fi acesta. Deseori în diverse scrieri conținutul fragmentelor, precum și o posibilă imagine a relaționării lor sunt realizate prin extrapolarea modelului modernist și căutarea unor potriviri cu contextul postmodern. Sau din contră, mai degrabă se caută
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
moștenite și aici este vorba despre procedura de reciclare. Invocam aici semnificația exactă pe care termenul o are nu atât în titlul ediției engleze - "Retromania: Pop Culture's Addiction to its Own Past" (Retromania: Dependența culturii pop de propriul său trecut), cât în titlul ediției franceze a cărții - "Retromania. Comment la culture pop recycle son passé pour s'inventer un futur" (Retromania. Cum își reciclează cultură pop trecutul pentru a-și inventa viitorul) de Simon Reynolds<footnote Datele de ediție pentru
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
s Addiction to its Own Past" (Retromania: Dependența culturii pop de propriul său trecut), cât în titlul ediției franceze a cărții - "Retromania. Comment la culture pop recycle son passé pour s'inventer un futur" (Retromania. Cum își reciclează cultură pop trecutul pentru a-și inventa viitorul) de Simon Reynolds<footnote Datele de ediție pentru ediția în limba engleză: Retromania: Pop Culture's Addiction to its Own Past, Faber and Faber Ltd, 2009; și pentru ediția în limba franceză: Rétromania: Comment la
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
efect tardiv al unei cauze anterioare, mai precis, un "recul" față de o autentică tradiție, o a treia, a nostalgiei în muzică europeană. Anume prin practicarea intensă a acestei atitudini au fost elaborate mijloacele și tehnicile de absorbție și reiterare a trecutului muzical. Postmodernismul muzical moștenește această a treia tradiție, pe lângă primele două - tonala și atonala, însă fără coeficientul sentimentului. Astfel, prezentificarea prin stilizare și citatul implicat expresiv și structural, ambele, sunt reduse în postmodernism la simplă "tehnică" a colajului și pastișei
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
a treia tradiție, pe lângă primele două - tonala și atonala, însă fără coeficientul sentimentului. Astfel, prezentificarea prin stilizare și citatul implicat expresiv și structural, ambele, sunt reduse în postmodernism la simplă "tehnică" a colajului și pastișei. footnote>, astfel încât ei nu citesc trecutul într-o cheie similară cu Brahms sau Reger, Ceaikovski, Stravinski, Orff, Prokofiev sau Hindemith. Chiar dacă putem constată existența unei determinante emoționale, aceasta ar putea fi recunoscută mai degrabă drept o imensă lehamite față de oricare aserțiune cu valoare totalizatoare, mobilizatoare și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
precum și cei postmoderniști mizează pe un «timp istoric », deoarece istoria și conștiința istorică servesc ambele categorii de artiști. În fapt, miza este anume această și nu altă! În această perspectivă Brahms este postmodern, în timp ce Wagner este modern. Brahms pariază pe trecutul istoriei și compune, în consecință, simfonii, aceasta însemnând că scrie pentru un ansamblu orchestral fix postmodern, orchestră simfonica. Wagner, din contră, mizează pe viitorul istoriei și evită, deci, formațiile fixe postmoderne (nu are nevoie de simfonii, nu, Domnule!), preferându-le
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
etc. Lorsq'il écrit la Passion selon saint Luc en 1964, îl est un compositeur politique, pas religieux, mais îl est probablement encore moderniste.", John Rea, pag. 61. footnote> Vizualizat astfel, postmodernismul reprezintă o cheie de lectură funcțională în interpretarea trecutului nu doar cu scopul privilegierii canonizante a unor contexte punctuale și, poate, chiar extrase dintr-un context firesc, organic și în orice caz mult mai complex, ci mai degrabă pentru a reuși interpretarea trecutului în imaginea unei interacțiuni dinamice a
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cheie de lectură funcțională în interpretarea trecutului nu doar cu scopul privilegierii canonizante a unor contexte punctuale și, poate, chiar extrase dintr-un context firesc, organic și în orice caz mult mai complex, ci mai degrabă pentru a reuși interpretarea trecutului în imaginea unei interacțiuni dinamice a unei pluralități de factori nu neapărat identificabili în limitele unor aserțiuni liniare. 4. Concluzii Ipoteza unei periodizări a muzicii postmoderne Postmodernismul muzical poate fi văzut că o eroare, drept o regretabilă abatere de la „proiectul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodernitate nu mai este aplicat tabularasismul eliminatoriu caracteristic mai degrabă atitudinii de tip modernist-avangardist. Cuvintele-cheie ale atitudinii postmoderne sunt (1) hiper-toleranța (blamata drept impuritate) în virtutea unei atitudini (2) recuperative (ridiculizata drept incapacitate de diferențiere) care nu presupun tăierea legăturilor cu trecutul, ci chiar formularea unor noi tehnici de asimilare a acestuia în imaginea unei (3) continuități generative. Astfel, putem constată coabitarea, cel puțin într-o primă perioadă de emergentă a postmodernismului muzical, a reprezentanților mai multor filoane tradiționale - neo-tonal (Dmitri Șostakovici
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
franceze Brigitte François-Sappey și se prezintă într-o formă mai lungă: 1. prima expresie - "kleptomanie d'objets trouvés" este folosită cu referire la răspândirea în postmodernitatea muzicală a preocupării pentru citat sau colaj în virtutea atitudinii de recuperare și reciclare a trecutului istoric muzical; 2. a doua expresie - "Leș héros șont fatigués", cu referire la eroii ultimei avangarde și la eforturile lor (tot mai anacronice că substanță) de a se menține în prim-planul atenției publicului, în: Brigitte Francçois-Sappey, Histoire de la musique
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
al corespondenței, rezumă în câteva vorbe conversațiile pe care le poartă cu unii și cu alții. Într-un fel, tot acest jurnal este o încercare disperată de a trăi în prezent, de a nu se lăsa copleșită de nostalgia unui trecut din ce în ce mai îndepărtat și mai depopulat. Lumea s-a schimbat, prietenii vechi au murit, cu fiecare nouă dispariție se închide un capitol de viață, cu toate bucuriile, speranțele și visele pe care le conține. Uneori, pe neașteptate, un cântec de demult
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]
-
a impus introducerea Numărului Unic de Urgență. Cu cifrația „112“, acesta va prelua toate apelurile adresate nu numai Salvării, dar și Poliției, Pompierilor și Protecției Civile. Până atunci însă, la 961, numărul solicitărilor adresate Ambulanței crește vertiginos, în cursul anului trecut fiind înregistrate nu mai puțin de 126 098 de astfel de apeluri, cu peste 22 000 mai multe decât în 2001. Dintre acestea, 53 000 au reprezentat urgențe rezolvate pe „cod roșu“, cu alte cuvinte cazuri foarte grave, la care
Agenda2003-32-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281352_a_282681]
-
timp pentru a termina ceea ce începuse predecesorul ei, T-1000 este tot atât de nestăpânită precum este de frumoasă masca sa umană. De data asta, însă, Connor nu mai este singura țintă pe lista Skynetului. Medicul veterinar Kate Brewster își va vedea trecutul îndepărtat și prezentul promițător intrând în coliziune cu un viitor inimaginabil, dar numai dacă va scăpa din mâinile lui T-X. Connor și Kate realizează că Ziua Judecății e înfiorător de aproape de ei, iar singura lor speranță de supraviețuire este
Agenda2003-32-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281349_a_282678]
-
legendei. Ilustrată cu numeroase desene și hărți, pasionanta anchetă în spațiu și timp deschide surprinzătoare perspective. Pierre Carnac: Atlantida - Autopsia unui mit. Editura Humanitas, București, 2003. Preț: 160 000 lei. Adevărul îngropat Bogat în detalii istorice, complex în ceea ce privește relațiile dintre trecut și prezent și plin de răsturnări de situație, romanul este o capodoperă a suspansului. Titlul se confundă, pe de o parte, cu exclamația prin care se anunță descoperirea unui filon sau a unui bulgăre de aur, dar cuvântul este și
Agenda2003-34-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281378_a_282707]
-
cu laguna sau Canal Grande, Calle stradă cu lungimea mai mare decât lățimea, Fondamenta stradă care dă în Canal Grande, Campiello străduță sau piață mică în formă de pătrat, Campo stradă sau piață mai mare în formă de pătrat (în trecut era acoperită cu pășune, de unde și denumirea), Corte pătrat mic înconjurat de clădiri, în mod normal cu o singură intrare, Lista - stradă învecinată cu o ambasadă străină, Merceria stradă plină cu magazine, Ramo - o ramificație pentru Calle, Corte sau Fon
Jurnal veneţian. In: Editura Destine Literare by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_379]
-
să amintim și notațiile despre lectură și literatură. Ele sunt, în genere, optimiste. Virgil Nemoianu crede că opiniile apocaliptice despre amurgul lecturii se referă, de fapt, la sfârșitul literaturii. Iar agresiunea actualității informatice este organizată și disciplinată de literatură, în funcție de trecutul nostru: „Literatura se dovedește așadar o adevărată tehnică de «management», de administrare a prea-multului care se înalță amenințător în jurul nostru. Dacă o abandonăm suntem sărăciți, periclitați”. Mai mult decât atât, „mintea umană nu se mulțumește cu rațiunea, cu stereotipurile propuse
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
s-a aflat la comandă, a primit toate oficialitățile aflate la cârma țării: Iliescu, Năstase, Constantinescu, Ciorbea, Roman, Meleșcanu, Vasile, Ciumara, Dudu-Ionescu și generali sau miniștri ai Ministerului Apărării Naționale - Stănculescu, Militaru, Spiroiu, Tinca, Babiuc, Frunzăverde, Pașcu. La granița dintre trecut și viitor Cu modestia specifică oamenilor de mare calibru, generalului Mancu nu-i prea place să vorbească despre el. I-ar plăcea să știe, însă, că foștii colaboratori îi păstrează o amintire frumoasă și ar mai dori să finalizeze proiectul
Agenda2003-35-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281411_a_282740]
-
a suferit numeroase modificări, însă a existat întotdeauna legătura între creatură și Bruce Banner. Omul de știință Bruce Banner (Eric Bana) are probleme legate de stăpânirea nervilor. Viața liniștită pe care o are ca cercetător în domeniul geneticii ascunde un trecut dureros. Betty Ross (Jennifer Connelly), fosta sa prietenă, lucrează în același domeniu. Sătulă de felul în care Bruce își ascunde sentimentele, ea preferă să rămână o simplă observatoare a vieții lui liniștite. Aceasta este postura în care se află Betty
Agenda2003-36-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/281430_a_282759]
-
specialitate se citesc în 8 țări, în reviste economice de prestigiu, expertul în integrare de la Reza pregătește acum spre publicare o cercetare amplă, așteptată cu mult interes în mediile economice din Europa Occidentală, privind cauzele pentru care România a ratat trecutul val al integrării în Uniunea Europeană. Un studiu lucid, rațional, departe de poezie, dar nu rece, căci fostul student de Timișoara și București are multă amărăciune în glasul de doctor la Sorbona când spune că „România a pierdut pasul după Revoluție
Agenda2003-36-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281438_a_282767]