1,840 matches
-
Austria. Unde se încărcau astea, erau reprezentanți ai vamei, care sigilau vagoanele. Ei, un moment când ei n-au fost atenți... pac! Și m-am băgat acolo. Am mers șapte zile. În cinci zile am ajuns pân’ la Curtici. Toate triajele... Aveam ciocolată, hrană mai solidă, mai așa. Eram într-un vagon cu roșii. Am scos un rând, le-am zdrobit, le-am făcut mici. Deasupra o pătură, un pled pus deasupra. Alt rând de lăzi, dar peste mine, cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu mănușile de box. Numai căcaturi auziți la fabrică, lucruri serioase, ioc... Eu nu-i mai las în cameră pe apeviști, să se descrăcească unde vor. Geme nefututa de parcă intră în ea un vagon de marfă, face ca locomotiva în triaj! Iapa dracului, cum să dorm, cum să belesc ochii la suveică a doua zi? Circulă pe stânga, că-ți scot ochii! S-o tragi pe mă-ta de țâțe, animalule! Ce-i cu balta asta? S-a pișat pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hotărârilor luate sunt regula. Etapele stabilite de Statul major pentru întoarcerea trupelor sunt literă moartă. Divizia a II-a rezervă trebuia să înceapă a trece din nou Dunărea mîine: ea a trecut-o de-acum două zile... Ordinele date cu privire la triajul bolnavilor la capul podului nu au fost comunicate nicăieri. Trupa sosește, năvălește la pod, declară că nu are nici un caz suspect; odată trecută pe celălalt mal se află că holera o decimează... Medici din funcțiile sanitare se ascund la București
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
reziduale a contribuit și metoda imunizării cu o singură doză masivă de vaccin ("vaccinarea de urgență"), metodă promovată de Alexandru Slătineanu 585. O notație de la 6 martie 1917 din jurnalul lui I. Cantacuzino ne încunoștințează despre ivirea în stația de triaj de la Vaslui a unui foarte activ focar de holeră. Germenul fusese adus de la Bârlad de niște vagabonzi purtători de vibrioni. S-a produs atunci în stație îmbolnăvirea a 60 de persoane. Era vorba deci de "o epidemie locală"; infecția, oricât
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
puști îndrăzneți și fără manieră se căzneau să umble un pic, cu mitraliera, la viața Comandantului Suprem. Prin marfare au mai respirat, cum au mai respirat, printre scânduri, dar când au fost basculați, laolaltă cu conținutul vagonului de cărbuni, în triajele Gării de Est, Doru Sinistratul de abia se mai ținea pe picioare. Îl cărară într-una dintre vilele pe care le spărsese IF-ul, imediat după ce evadase, și nici c-o mai părăsise, dovedindu-se pustie și aparținând consulului român
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curioasă, remarcă uimit ochii săi de un verde foarte intens și buzele roșii, Înconjurate de o barbă stufoasă, În valuri, pieptănată Îngrijit. Domnul celmustăcios Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj, apoi, de acolo, va fi direcționat spre un anume cabinet, unde va fi consultat și diagnosticat. Nepricepând mare lucru, bătrânul mulțumi cu o Înclinare a capului omului binevoitor și se retrase un pas lateral, lăsând pe altcineva să Înainteze la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fi direcționat spre un anume cabinet, unde va fi consultat și diagnosticat. Nepricepând mare lucru, bătrânul mulțumi cu o Înclinare a capului omului binevoitor și se retrase un pas lateral, lăsând pe altcineva să Înainteze la rând. Reținu, totuși, cuvântul “triaj” și hotărî să caute locul indicat de semenul său. Durerea de după ceafă, pe care o resimți intens, era consecința faptului că-n autobuz stătuse pre mult cu capul aplecat În rugăciune, neluând În seamă trăncănitul asurzitor al mașinii și, mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cineva. Nu eram fericită, dar nici nefericită nu eram. Mă găseam În zona cenușie de supraviețuire unde-mi imaginez că trăiesc cei mai mulți dintre noi. Când un pacient foarte grav rănit e admis la Urgență, personalul spitalului face ceea ce se numește triaj. Triajul constă În stabilirea gradelor de prioritate pentru a decide ordinea În care se vor trata rănile. Am auzit acest termen prima dată Într-o noapte când mă uitam la Spitalul de Urgență (era perioada aceea captivantă când ne Întrebam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nu eram fericită, dar nici nefericită nu eram. Mă găseam În zona cenușie de supraviețuire unde-mi imaginez că trăiesc cei mai mulți dintre noi. Când un pacient foarte grav rănit e admis la Urgență, personalul spitalului face ceea ce se numește triaj. Triajul constă În stabilirea gradelor de prioritate pentru a decide ordinea În care se vor trata rănile. Am auzit acest termen prima dată Într-o noapte când mă uitam la Spitalul de Urgență (era perioada aceea captivantă când ne Întrebam cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
zburdam cu Ester pe Bulevard, în dreptul cinematografelor, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
găsi brațele de fier ale scării de incendiu. Ascensiunea care urma o considera a fi partea cea mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii făcea să-i lucească jambierele negre, lustruite, centura de piele, tocul pistolului. Zăpada adâncă Înăbușea zgomotul de pași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ale scării de incendiu. Ascensiunea care urma o considera a fi partea cea mai periculoasă a Întregii afaceri, pentru că, deși scara de incendiu cobora prin spatele apartamentului și nu se vedea dinspre stradă, ea dădea spre triajul de marfă, iar triajul era limita rondului unui polițist. Acesta apărea la fiecare trei minute, iar felinarul slab de la colțul barăcii făcea să-i lucească jambierele negre, lustruite, centura de piele, tocul pistolului. Zăpada adâncă Înăbușea zgomotul de pași și Josef nu se putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sus, asupra lui se aținti un fascicul de lanternă și se auzi un țignal. Nu se poate să fiu prins, se gândi el, nevenindu-i să creadă, n-am fost niciodată prins, nu mi se Întâmplă mie, și așteptă cu spatele la triaj un cuvânt sau un glonț, În timp ce creierul Începu să-i lucreze precum rotițele bine unse ale unui mecanism de ceasornic, fiecare gând potrivindu-se cu celălalt și punând În mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să-i lucreze precum rotițele bine unse ale unui mecanism de ceasornic, fiecare gând potrivindu-se cu celălalt și punând În mișcare un al treilea. Cum nu se Întâmplă nimic, Josef Își Întoarse fața de la scară și de la peretele gol. Triajul era pustiu, lumina venea de la o lanternă pe care cineva o purtase În podul antrepozitului de marfă, iar sunetul de țignal fusese unul din multele zgomote ale gării. Greșeala Îl făcuse să piardă secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
secunde prețioase, așa că Își continuă coborârea neglijând cu nesăbuință gheața de pe tălpi, săltând câte două trepte o dată. Când ajunse la următorul geam, bătu ușor. Nu veni nici un răspuns. Murmură o Înjurătură printre dinți, ținând capul Întors spre acel colț al triajului În care urma să apară curând polițistul. Bătu iar și de data aceasta auzi un târșâit lejer de papuci. Închizătoarea geamului se ridică și o voce de femeie Întrebă: — Anton? Tu ești? — Da, spuse Josef, Anton sunt. Dă-mi drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înțelegi? Văzu că leșinase și o aruncă Într-un fotoliu. Apoi Închise fereastra și ușa de la dormitor, pentru că Îi era teamă că, dacă se Întoarce În dormitor, țipetele ei ar putea fi auzite de polițist când ajungea cu rondul la triaj. Cheia o Împinse În closet cu mânerul periei de la scoică. Scotoci pe fugă prin studio, dar se decisese deja oricum să lase geanta pe birou. Purta Întotdeauna mănuși și pe geantă vor fi doar amprentele Annei. Era păcat că pierdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuie să dispar. Cum? Bine. Să dispar, eu, împreună cu cei care m-au adus pe lume. Simplu de tot. N-am pistolul în buzunar? În mână, adică! Ba-l am. Atunci, de ce mai stau la gânduri? S a dus la triajul CFR din marginea orașului. Acolo muncea tatăl său. L-a găsit repede. L-a întâmpinat cu ”bine-ai mai venit pe la mine” , iar fiul, i-a răspuns cu un cartuș tras în frunte. Rapid, apoi, s-a dus acasă. Mama
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau șinele strălucitoare, semnalele din triaj, mici, strălucitoare, de un verde, roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care pornea spre „gară“, unde se instala circul, sau alteori se Întîmpla să Întîlnim pe cîte cineva cunoscut care ne lua cu mașina. Apoi, după ce ajungeam În zona murdară, mizeră și dărăpănată a gării, coboram, treceam repede peste șinele din triaj unde se vedeau focul și aburul locomotivelor și se auzeau scrîșnetul și bufniturile marfarelor, pufăitul răzleț al unei locomotive În mișcare, clinchetul clopotelor, zăngănitul trenurilor mari pe șine. Iar tuturor acestor zgomote familiare, Încărcate de promisiunea exuberantă a zborului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pasăre obosită, eu răspundeam asemeni În timp ce fierăria trenului se puse În mișcare; a spus ceva, poate a vrut să spună, m-a urmărit din marșul șerpuitor pînă ce fereastra de la care mă privea dispăru În dreptul unui stîlp dintre liniile de triaj. 5. Așa trec anii, viața, poveștile; lumile se fac și se desfac, vei sta Încă mult timp pe prispa casei tale, zile și zile, dimineți de primăvară, de vară, de toamnă, rareori În lumina zăpezilor sticlinde și nimeni nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fost În aer... probabil pentru a avea o vedere panoramică asupra locului... Apoi s-a lăsat pe arătură, puțin mai Încolo. Totul a fost ca un simplu exercițiu de zbor!... Cu aceste imagini În minte, a ajuns la spital. La triaj, mare văicărit și Îmbulzeală. I-a sărit În ochi prezența fustelor lungi și Înflorate... “Parcă am mai văzut eu un asemenea spectacol. Dar unde? Aha! Acolo, la dispensarul din Pomârla... Da, da. Povestea cu țiganca ce prezenta un abdomen chirurgical
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
I-a sărit În ochi prezența fustelor lungi și Înflorate... “Parcă am mai văzut eu un asemenea spectacol. Dar unde? Aha! Acolo, la dispensarul din Pomârla... Da, da. Povestea cu țiganca ce prezenta un abdomen chirurgical acut”. A intrat În triaj, să vadă despre ce este vorba și dacă poate să liniștească văicăreala ce se auzea până la câteva poște. După primul pas făcut printre fustele Înflorate, s-a auzit glasul uneia dintre țigănci. Un glas care i se părea cunoscut... ― Hooo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
va vedea despre ce este vorba. ― Auzâț’ mo! Ari ‘moragii mari șî trebui opirat. Opireazî-l matali, cî În matali avem nădejdi. Ti rugăm ca pi Tata Ceresc... ― Stați liniștite, că va fi operat cum trebuie. Acum ieșiți de aici din triaj, că mai vin și alți bolnavi, fiindcă astăzi spitalul e de gardă pe oraș ― Hai mo! Hai afarî. SÎ nu-l supărăm pi domnu’ doctoru’, cî tari-i bun la suflit șî ne-a agiuta șî di data aiasta... Cu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
spre clinică. Primul drum l-a făcut la rezerva lui Nicu. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Bună dimineața. Ce s-a Întâmplat, dragă doctore Gruia, pentru că ai un aer de urgență pe chip de mai mare dragul!... ― Tocmai am trecut pe la triaj. Știți că astăzi suntem spital de gardă. Și, minune! Un grup de țigănci din cele cu fuste lungi și Înflorate se văitau - cum au obiceiul - “cine Îl salvează pe tatăl lor, că varsă sânge de asară?” Dar nu asta e
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]