15,306 matches
-
moarte?, către altă viață? - sau poate ceva ce se stinge de durerea că nu se stinge încă? E limpede că această durere se manifestă diferit la melomanul avizat și la cel neofit. Bunăoară, un meloman avizat știe că ascultând muzică tristă, ia forma tristeții, iar forma aceasta trece în propriul sine. Nu de puține ori suferința se preface în cântec. Mai exact, se organizează în cântec. Ce este mare parte din muzică dacă nu expresia unei astfel de organizări a tot
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
forma aceasta trece în propriul sine. Nu de puține ori suferința se preface în cântec. Mai exact, se organizează în cântec. Ce este mare parte din muzică dacă nu expresia unei astfel de organizări a tot ce reprezintă durere? Muzica tristă unește. Muzica veselă separă. Când vezi pe stradă un ins fericit, ești departe de a te bucura împreună cu el; dimpotrivă, poate chiar îl invidiezi. Când însă vezi pe cineva trist, îl înțelegi și resimți toată tristețea lui. Bucuria e exclusiv
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
unei astfel de organizări a tot ce reprezintă durere? Muzica tristă unește. Muzica veselă separă. Când vezi pe stradă un ins fericit, ești departe de a te bucura împreună cu el; dimpotrivă, poate chiar îl invidiezi. Când însă vezi pe cineva trist, îl înțelegi și resimți toată tristețea lui. Bucuria e exclusiv a aceluia care se bucură. Tristețea poate fi a tuturor. Iată de ce o muzică tristă solidarizează și unifică în timp ce o muzică veselă creează doar insule de oameni fericiți. Din păcate
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
a te bucura împreună cu el; dimpotrivă, poate chiar îl invidiezi. Când însă vezi pe cineva trist, îl înțelegi și resimți toată tristețea lui. Bucuria e exclusiv a aceluia care se bucură. Tristețea poate fi a tuturor. Iată de ce o muzică tristă solidarizează și unifică în timp ce o muzică veselă creează doar insule de oameni fericiți. Din păcate, o bună parte din muzica de azi nu mai specifică (nici sublimul durerii, nici cel al bucuriei), ci doar generalizează. E lipsită de densitatea care
Dincolo ?i dincoace de experien?? by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83404_a_84729]
-
Apel trist “Trist”, pentru că nu prea vedem rezolvată situația într-o societate unde Radioul public desființează (!) redacția de muzică ușoară și unica emisiune de gen, “Top românesc”, a lui Titus Andrei (acesta urmând a fi pensionat, după câte am înțeles, așa cum
Apel Trist by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83413_a_84738]
-
fii ai națiunii noastre. În prag de seară, în ajun de primăvară, această voce s-a sublimat într-o rază de lumină ale cărei unde a purtat în eternitate spiritul celui care intrase de mult în marea carte a istoriei. Trista veste a pornit cu repeziciune declanșând fiorii emoției umezite de lacrimile celor mulți care s-au bucurat cu fascinată uimire de unicitatea fenomenului vocal aureolat de profunzimea expresivă cu care Nicolae Herlea a dăruit generos magnificul său mesaj de artă
Nicolae Herlea ? carisma umanismului vocal by Stephan POEN () [Corola-journal/Journalistic/83385_a_84710]
-
de azi s-o citească; îl asigur că versurile sunt la fel de fals entuziaste pe cât bănuiește. Global, chiar dacă elimin din Vântul cutreieră apele unele cuvinte-cheie precum: comunism, Partid, Comună, revoluție - care, în pagini de reviste și volume, urâțeau și mai tare tristele originale, fondul rigid al canonului ideologic rămâne de neșters... Mai supărător (dar în limitele normalității) îmi pare faptul că mi se întâmpla să nu pot profita nici de cei 10% de poezie tolerată, nesupusă direct tributului. În "O vârstă s-
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
se bazează pe textele, afirmațiile și proiectele tinereții creatoare; la sfârșitul anului 1945, "Sibiul e atât de abătut" încât e de nerecunoscut, după cum îi scrie Radu Stanca lui Deliu Petroiu: "Sibiul e total mort. Închipuie-mă, prin urmare, în acest trist cimitir și plânge-mă" (v. Deliu Petroiu, Cartea prietenilor mei, Ed. Universității de Vest, Timișoara, 2006, p. 17). De aceea, Radu Stanca gândește cu disperare o evadare spre Cluj sau spre București, dar nu va reuși prea curând. În orice
De la cerchism la euphorionism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8446_a_9771]
-
Gestul acesta afirmă fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar cu gulerul alb, de dantelă, ciorapii vărgați, pînă la genunchi, și cu melonul ce-i ascunde sexul. Bufonul clovn trist și mitenele roșii. Singura pată de culoare într-o lume de alb, griuri pale și nisipiuri. Seducția lui Dodin... grația actorilor lui, felul în care ridică un deget sau pășesc, felul în care rostesc, în care conduc emoția, tehnica îndelung
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Teodor Vârgolici Incă din vremurile de tristă amintire, de acum câteva decenii, la noi au știut să se impună mulți oameni de cultură, cunoscători desăvârșiți de limbi străine, care, prin fructuoasă colaborare cu unele edituri, au oferit cititorilor, prin excelente traduceri, un număr impresionant de opere fundamentale
Dicționarul capodoperelor universale by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8499_a_9824]
-
zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici simți răsuflarea igrasioasă a pivnițelor și parfumul trist al vechilor case. Puțin mai încolo, pe Hristo Botev, unde cu ani în urmă mirosul de cafea prăjită care ieșea dintr-o băcănie învăluia cartierul, te întîmpină azi la o intersecție un damf de pește care le face să pălească
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8505_a_9830]
-
Rosetti, de la care află cum trăiește Eliade, "mai legionar ca oricînd" ca un magnat, la Lisabona, cu însemnarea: "Iar după război, presupunînd că voi scăpa și ne vom întîlni, - anilor lui de înflorire, eu nu le voi putea opune decît triștii mei ani de umilință și ratare." Dintr-o călătorie la Roman, unde-l vizitase pe marele scriitor și marele bolnav Max Blecher, acela care ar fi dorit să-și asume suferințele tuturor celor dragi, revine zguduit, îngrozit și notează: "Pot
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
zile, pe lîngă Spitalul Colțea te ajunge un copleșitor miros de mîncare la cazan care bate reclama olfactivă a patiseriilor și a restaurantelor mici din jur. Vara, cînd vîntul doar adie, și aici simți răsuflarea igrasioasă a pivnițelor și parfumul trist al vechilor case. Puțin mai încolo, pe Hristo Botev, unde cu ani în urmă mirosul de cafea prăjită care ieșea dintr-o băcănie învăluia cartierul, te întîmpină azi la o intersecție un damf de pește care le face să pălească
Harta mirosurilor Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8524_a_9849]
-
clandestin spațiul de odihnă. Înainte de a scoate o vorbă! (A venit un scriitor din București). După un lung excurs etimologic, trecând prin istoria triburilor de daci și prin niscaiva termeni rusești, numele CARP își capătă aplicația în imaginea unui părinte trist și însingurat, decis să se înscrie în Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor (CARP). Penibilul prezenței într-un juriu, mai mult formal decât operativ, e bifat și el într-o scenă de revoltă egotică, marcată prin tușe îngroșate. Obligat să
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
eseu filosofic pe care îl scrisese. Noica nu l-a primit în casă, au vorbit în pragul apartamentului în șoaptă și, numai după lungi ezitări și rețineri, a acceptat să-i citească manuscrisul". În rest, rămîne un gen de aliniere tristă la cerințele puterii, în care nu rezonează decît o dezicere de trecut, o învinovățire de sine placidă, de om aflat la capătul puterii de rezistență. Un alt fragment din "Autobiografia" amintită sună astfel: "Am scris, în septembrie 1940, cîteva articole
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
nu-l văd punând banii la lucru în favoarea comunității. Probabil că banii nu-i vor folosi decât să ridice baraje din ce în ce mai înalte între el și lume. Dea Domnul să mă înșel, dar mult prea multe cazuri asemănătoare au confirmat o tristă regulă. Într-o țară obsedată de originalitate, precum România, a te revendica unei direcții culturale sau spirituale anume, a dori să continui un curent sau un stil te descalifică din start. În goană după "prospături", ne repugnă orice fel de
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
sub cota cvartalurilor adăpostitoare a marilor potentați, nu se comparau cu parcul Bonaparte, cu parcul Filipescu, ori cu Herăstrăul Băncii Naționale, dar urmau de aproape. Aici, un larg bulevard cu nume schimbătoare, după decesul unor monarhi - în anii cei mai triști a purtat numele lui Petru Groza -, făcea legătura cu centrul, străjuit de falnici castani ce-și uneau coroanele de pe o parte și alta a căii, într-o fantastică boltă. Trecător pe lângă case cu mister și amator de lecturi exotice, mă
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
ciudat, era ora 3 noaptea, și, de emoția despărțirii lor, sfâșitoare regăsiră și despărțire în pragul bătrâneții, când doamna Arnoux, albise - parcă mi-a venit să plâng, inima s-a umplut de un sentiment dureros - ce trist este totul, ce tristă și absurdă-i viața! în acest timp, îl admiram cu luciditate pe Flaubert. Sfârșitul, într-adevăr, este admirabil. După seria de aventuri, Frédéric își redescoperă iubirea, iar iubirea cea mai neîmplinită, este o întoarcere, o reluare a vieții de la capăt
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
se nască polemici, agitații, comentarii fel de fel. E în firea lucrurilor. Teatrul este viu și implică și astfel de tensiuni. Decisiv pentru breaslă este însă dacă există analiză și nu umori. Nu-mi este ușor să uit o seară tristă, fără fast, o sală aproape goală care, tîrziu în noapte, oferea un peisaj sfîșietor. Nu am văzut niciodată așa de puțini spectatori. Niciodată. Realitate care a afectat, direct, toată atmosfera de pe scenă, din noi. Și, totuși, nu aceasta este imaginea
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
scurta narațiune Moartea, foamea în Puteam fi patru și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut, rătăcit într-o lume ostilă, apăsat de o "povară tristă și bolnavă". La precizia temelor existențiale se adaugă întotdeauna precizia sfredelitoare a unei interogații morale. Uneori în surdină, alteori cu intensitate maximă, problema vinovăției obscure tulbură o conștiință traversată de complexe, animată, în același timp, de dorința eliberării de ele
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
vibrație sentimentală, discretă dar stăruitoare. Apar motivele de succes - capetele de copii cu "privirile dureroase, pupilele dilatate, de iscoadă, întoarse înăuntru de spaimă" cum le descria Aurel Broșteanu. De la Balcic îi scrie cunoscutului colecționar Virgil Cioflec: "Vreau sa pictez ochii triști ai copiilor de turci din Dobrogea." Portretele, pictate sau desenate aici, nu sunt niciodată anonime. Modelele lui se numesc Ali Mechmet, Selim, Osman, Abibe, Cadie, Fatma, etc. Natura și mediul uman de la Balcic sau Mangalia, unde timp de mulți ani
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
parte, după toate probabilitățile, un ... impostor, ca profesor la "Universitatea Internațională Francofonă din Bruxelles", care, conform unei reviste bucureștene, nici nu există. Iar faimosul Dan Zamfirescu e doar "simplu" profesor universitar. Ne abținem de la comentarii, căci ele ar risipi hazul trist al realului.
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]
-
ar citi, ar deveni mult mai buni, mai omenoși". N.A: Cuvântul e foarte apropiat de suflet, deci cred că dacă am citi mai multă literatură bună, ne-am apropia mai mult de spiritul omenesc. Toate dezastrele provin de la persoanele triste, decepționate, de la cele care nu sunt împăcate cu ele însele. L.V.R.: În Spania se citește literatură bună în prezent? N.A.: Nu, nicidecum. Tinerii nu citesc. Fiica mea mai mică, de 17 ani, nu mi-a citit cărțile. În primul rând
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
Tudorel Urian Pare astăzi greu de imaginat faptul că poetul Ion Chichere a debutat editorial abia după căderea regimului comunist, în anul 1990, e drept, cu un volum al cărui titlu este mai mult decât elocvent, Poeme vesele și triste scrise prin cârciumi comuniste (Editura Semenicul, Reșița). În memoria mea - probabil și a altora - el figurează ca un poet optzecist cât se poate de reprezentativ, perfect sincron cu întreaga evoluție a fenomenului. O explicație posibilă a acestui sentiment de prezență
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
ale eternei clientele a editurilor "departamentale". Nicuță Tănase, Aurel Baranga, V. Em. Galan, Marcel Breslașu, Lucia Demetrius, Demostene Botez și-o întreagă pleiadă de activiști cu pana constituiau coloana vertebrală a librăriilor deschise de dragul statisticilor. Tot cărțile lor populau și tristul univers al băcăniilor sau al "magazinelor universale" de la țară. Fără să intereseze pe nimeni, aceste cărți totuși se vindeau. Cum? Prin achiziționarea de către școli, pentru a fi oferite elevilor drept premii la sfârșit de an. Înmulțiți câteva zeci sau sute
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]