12,312 matches
-
și imperfectă, pe ce pui tu bază întratât de temeinic că aceasta va fi cumpărată și îndrăgită de cei mulți? - Ei bine, pe absolut nimic, să știi! Ce, tu chiar nu observi deloc? Oriunde privești astăzi în jurul tău, constați cu tristețe că trăim în vremea mediocrității, a lenei, a lipsei de originalitate și - cel mai important - a pasiunii grosolane pentru incultură. În timpurile noastre actuale și foarte decadente, a ști nu mai este nicidecum o valoare în sine, iar cultura generală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nebăgată de seamă, pe atât, totuși, de interesantă! La o primă vedere, aceasta părea a fi de o vârstă nedefinită, înaltă și uscățivă, aproape costelivă, cu o înfățișare întrucâtva aspră și morocănoasă chiar, din care se putea lesne intui o tristețe dură, dar ascunsă. Nu era nici prea frumoasă, nici prea urâtă; n avea nicio trăsătură, care s-o scoată în evidență, nici în rău și nici în bine. Avea ochii negri și puternic adânciți, pielea nasului îi era atât de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în locuință, întâmplarea făcu s-o zărească Luiza, vecina sa și cea cu care, dintre toți ceilalți vecini, Adriana stabilise o legătură ceva mai strânsă și mai statornică. Imediat, fără prea multă greutate sau întârziere, Luiza băgă atent de seamă tristețea vădită de pe chipul vecinei sale. Ea bănui îndată că ceva nenorocit se întâmplase de curând și, astfel, în ea se și născuse pe loc dorința, aproape imperativă, de a afla și ea necazul mare, ce se observa într-atât de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai suporta viața - și-o detesta! La drept vorbind, cine dintre noi n-ar privi cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de sens? Cred că nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-ar putea împăca vreodată pe deplin cu un astfel de trai. Așa stând lucrurile, Adriana știa că nu face altceva, decât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire împotriva mea! Asta mă face să fiu trist, încruntat și fără speranță mai tot timpul. Totuși, mai exact, ce anume este tristețea? Aici, cred că sunt tot atâtea răspunsuri corecte, câți oameni nefericiți sunt pe lume, căci fiecare om este nefericit în felul lui. Pe de altă parte, revin acum și mă-ntreb iarăși: dacă tot nu-i pasă nimănui (nici măcar mie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Convorbiri cu Octavian Paler Daniel Cristea-Enache) Zăvorât - ca-ntr-o duminică fără rugăciune Deschide, Îndură-te, iubite! sunt eu, cea născută dintr-un cuvânt trufaș; cu sărbătorile toamnei am trecut prin oraș, iar bănuții de aur sunt darul meu pentru tristețile tale, țintuite În fotolii vechi și-n rânduri Înșirate pe foi mototolite și aruncate la coș. Nu-ți fie teamă de măreția atâtor asfințituri ce ard În părul lung, mătăsos, și nici de florile ce-au rămas ca o mirare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
de ochiul lumii, cu Încântare și speranță. Prezentările s-au făcut În mare grabă, fiecare fiind prins Într-o cursă din care nu se putea opri. Momentul ce s-a crezut Înflăcărat s-a stins Încet, lăsând loc unei blânde tristeți. Ce se va mai Întâmpla?! Pașii se Îndepărtau tot mai mult. Nimeni nu vedea spaima cuibărită În ochii candizi ce s-au lovit violent de o lumină străină. A urmat așteptarea! Și, cum nimeni n-a auzit tainica-i chemare
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mi-a apărut o durere subită În piept. Când temperaturile s-au mai Îmblânzit, mi-am pus În plan să-i fac o vizită surorii mele. Au fost câteva zile calde, Însorite, dar seninul lor părea umbrit de o anumită tristețe, o anumită nostalgie după iarna care era pe ducă. Nimic din vigoarea și parfumul unui Început de primăvară. Copacii desfrunziți, tăcuți și foarte atenți la orice adiere, așteptau momentul În care seva vieții lor se va trezi. Poate tocmai această
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înfățișare plăcută sau poate bănuiau că este străină? La ieșirea din magazin, ochii i-au căzut pe un tablou În care se afla o tânără frumoasă, cu păr roșcat și ochi albaștri ca cerul de vară. Părea Învăluită Într-o tristețe adâncă și duioasă. Și, dintr-o dată, inima a Început să-i bată cu putere. Doamne, dar asemănarea este izbitoare! A plecat spre casă În grabă, gândindu-se că poate a avut halucinați, că totul este o glumă, o Întâmplare ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
meu drag, Ionel, la tatăl meu, amândoi plecați spre cele veșnice, și cum aș fi putut uita de toate nefericirile mele!? Cât de greu imi era sufletul Încărcat de lacrimi, asemenea unor ploi mohorâte, În care s-au cuibărit Înfinite tristeți. Am plâns o vreme, cu lacrimi fiebinți, În care flăcările răzvrătirilor Își căutau eliberarea din temnița sufletului, mereu cu gândul la această trecere efemeră prin viață. La ce bun toate acestea?! De ce atâta crudă și oarbă suferință?! Mă Întrebam necontenit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
-i pe cei aflați mai aproape de altar, aveam impresia că le-a retezat cineva capul. O imagine care a creat destule controverse În gândurile mele. Oare cerea „Dumnezeul lor” o asemenea „Îngenunchere”? Este problema lor. Eu aveam destule neliniști și tristeți privind viața mea trăită pe un câmp de luptă. La un moment dat, a Început să mă doară coloana și să mă usture tălpile. Degeaba mă mutam de pe un picior pe altul, durerea devenea tot mai acută. „Acum plec!” și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Și tu vei frânge pâine,/ Iar eu Te voi sluji; Să știe vânzătorii de dincolo de gând Că-s prea bogat să te mai vând. ... Rămânând singură prin toată Împărăția, luând aleile din nou la picior, simțeam cum mă afund În tristețe cu fiecare pas făcut. Într-o liniște adâncă, mi-am simțit neliniștile sufletului crescând, ca o apă care dă peste maluri, după o ploaie torențială. Unde să mă duc? Măicuțele erau la biserică, așa că am luat-o și eu Într-
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
care după supărare „iartă totul, fără să știe ceva despre iertare.” „Inima curată” a iertării atrage iertarea de păcate: „Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine.” Chipul înțelept și iertător al mamei strălucește! „Păpușa” - magia copilăriei, cu bucuriile și tristețile ei. Sărăcia materială nu e și sărăcie sufletească. Emoționează până la lacrimi felul în care mama și fiica ei mai mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care întrevedem pe autoarea noastră, o păpușă confecționată din cârpe și umplută cu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Să fi avut pe atunci, poate, vreo cincizeci de ani. Era subțire ca o copilă, uscățivă la corp, iute în mișcări și păstra bine urmele frumuseții din tinerețe. Avea ochii negri și frumoși și o privire în care puteai vedea tristețea fără să vrei. Mama ne spunea despre ea că era foarte frumoasă în tinerețe și că mulți flăcăi doreau să se însoare cu ea. Tot de la mama, știam că, după căsătorie, foarte repede rămase văduvă. Nu reușise să simtă ce
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cumințică și drăguță e Kristina! Andrieș se vede că e mai mare decât ceilalți...”. Eu o priveam și mă miram de felul ei de a admira copiii. Sufletul ei era plin de dragoste, dar ochii lăsau să se vadă o tristețe ușoară. - Îți plac copiii, Aurica, așa-i? Chipul tău vorbește despre aceasta, o întrebasem eu. Ea nu se grăbi să-mi răspundă. Mai privi puțin copiii, apoi, clătinând capul afirmativ, zise: - Foarte mult, doamnă! Foarte mult îmi plac! Și din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să resimțim durerea, ne zgândără rana. Iertarea desăvârșită nu este posibilă, atâta timp cât ființa noastră lăuntrică nu a fost vindecată. Pentru a putea ierta, avem nevoie de o inimă curată, iar curățirea acesteia cere o golire a ei de durere, de tristețe, de mânie, de ură și frustrare. Numai în acest caz, se poate ierta și uita răul ce ni s-a făcut de către alții, ca apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în sufletul ei. Nu mai fusesem pe acele drumuri câțiva ani, ca apoi, având ocazia să trec pe lângă acele gospodării, să nu pot crede ochilor ce vedeam. Pe locul gospodăriei lui moș Ion Vinaru, am văzut o priveliște care inspira tristețe și frică fiecărui trecător. Oamenii din sat, cu adevărat, mai degrabă preferau să înconjoare, numai să ocolească acel loc, să nu treacă pe lângă el. Totul părăsit, urât și distrus. Doar urmă se mai cunoaștea, unde a fost gard și unde
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
odată cea mai mândră din sat, abia se mai ținea să nu cadă, năpădită de buruieni până la prag. Via cea aducătoare de bani mulți era acum abandonată și îmburuienită. Totul era trist, dar cel mai cumplit era că în acea tristețe, părea că se aude un urlet care te înspăimânta. Ce se întâmplase? Nimeni, niciodată, nu a știut concret ce se petrecea în acea familie. Era iarnă și într-o zi, Valentina, soția lui Dumitru, venise după amiază la vecina ei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
semene. Dorința aceasta o mai simțea și acum și i se oferea și posibilitatea de a o realiza. Primise tot sub răspunderea ei și nu rămânea nimic altceva decât să înceapă munca. Primele zile, în loc să fie fericită, Tatiana simți o tristețe care îi apăsa sufletul. Era departe de părinți, frați și surori, iar viața printre oameni străini și necunoscuți i se părea destul de grea, se temea că nu va rezista mult. Închiriase o cameră în casa unei bătrâne care, în scurt
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu este foarte coerentă, iar eu nu am curiozități și abilități de anchetatoare. O ascult cu atenție, dar în sinea mea știu că nu trebuie s-o iau prea în serios. Trece rapid de la stări de euforie la stări de tristețe și agitație nervoasă. Totuși se simte că vrea să fie la înălțime, vrea să mă impresioneze. A început cu tema patriotică, dar cum eu nu am asemenea entuziasme, a lăsat-o mai moale. Încerc să o trag de limbă despre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din pat precum Cristos din mormânt, femeile astea răsfățate sunt moi și veștejite, niciodată nu voi înțelege de ce se omoară bărbații după astfel de femei, nici măcar nu au mirosul lor, mă uitam în zare, sufletul mi se umplea de o tristețe grea... Au fost nopți când am vrut să sară în aer toți oamenii care dormeau... când mă întorceam singur și trist strivind între dinți toată amărăciunea lumii... (Versuri din volumul de poeme Ioana Maria, ale poetului Geo Bogza, comentat de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la bărbați, femeile satului erau geloase pe mama fiindcă se măritase cu unul din cei mai chipeși bărbați din împrejurimi, răsfățată de familie și de bărbat, ferită de muncă din pricina bolii. O văd întinsă în sicriu cu o expresie de tristețe și surpriză pe față, frumos îmbrăcată, cu cizmele pe care și le făcuse de curând la comandă, cu mâinile împreunate pe piept, simt cum o liniște caldă îmi pătrunde în trup, închid ochii, alunec în vis... 15 noiembrie 2009, Sydney
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca niște oi, spre deliciul bandiților de ingineri. Ăștia le călăresc pe bietele fete și la propriu, și la figurat. Fiecare are curviștina lui, se folosesc de ele ca de obiecte. Unele dintre curviștine plâng, altele cad într-o neagră tristețe când nu mai sunt exploatate, pe unele le vezi umblând pe la vraci, altele se pocăiesc pe ascuns, altele, mai deștepte, rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care alege mâncarea și îmi recomandă și mie. Viața e grea, mai ales printre străini", îmi spune zâmbind îngăduitor". Înseamnă că ești un om norocos", îi spun închinând paharul. "I am, yes, sunt un norocos". O spune cu o ușoară tristețe. Cei de la masă vorbesc toți deodată, mănâncă, beau și bârfesc. O femeie îl înalță pe Ceușescu în slăvi, mi se face frig pe șira spinării, îl întreb pe Jozsi cine este femeia aceasta, el îmi răspunde "este nevastă de fost
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]