9,257 matches
-
sita de verde fără să bănuiești că de fapt te-ai transformat în lespede pe luciul apei. Povestea e simplă. Când a plouat cu violet, s-a rupt cerul peste grinda dintre lume și adăpost. Atunci a înflorit scoarța iar trunchiul a cedat... „Altă dată o să-mi construiesc casa în ramuri, mi-am zis, acolo mă găsește doar adierea vântului... ce fac însă cu fereastra mea opacă?” Mi-am luat așadar casa și am agățat-o de stele. Răsar în ea
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
brațele deschise/ pe sub Cerurile oarbe...” Trăirea lirică nu se desfășura însă, ca în nenumărate alte cazuri din poezia românească de azi în zona invocației divine ci în aceea a frământărilor interioare: „precum odinioară/ stâlpnicii, aștepți singurătatea în/ casa înălțată pe trunchiul de mesteacăn/ alb și-nvăluit în șuieratul păsării cu/ pene roșii,/ cauți lumina/ dincolo de viață...” Nu avem de-a face deci cu un misticism mai mult sau mai puțin circumstanțial ci cu o experiență gnoseologică determinată de conectarea simbolurilor bimilenare ale
CULTUL ŞI CULTURA ICOANEI de TITUS VÎJEU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357700_a_359029]
-
mătasă. De acolo-mi cresc încă rădăcini -” ( Verdele-i la noi) Privește o floare, îmbrățișează un copac și observă că natura are tot ceea ce are nevoie pentru a exista. Nu uita că și tu ai rădăcini divine, că ai un trunchi, iar mâinile tale sunt ca niște ramuri și tot ceea ce ai de făcut este să ai credința și încrederea că toate vin la timpul lor. Poate că de aceea creatorii de frumos se relaxează mai mult, acordând mai multă atenție
LEGILE FIRII- AUTOR ELENA BULDUM de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357747_a_359076]
-
Annei Nora Rotaru nu este dulceag nici excesiv de setimental și ne permite să cunoaștem o femeie puternică, deșteaptă, cultă, biruitoare în lupta cu viața și chiar cu moartea (dacă luăm în considerație profesia de medic) . “Nu vreau să am soarta trunchiului ce putrezește,/ Chiar dacă-n jurul lui domnește-un PARADIS!/ EU am și minte și grai și sufletul ce mă trezește/ Și mă îndeamnă să cred în mine, nu numai în vis!”(“ Nu mi-e deajuns”). Setea de a dărui și
ANNA NORA ROTARU- O VIAȚĂ PICTATĂ ÎN CUVINTE, „LA RĂSCURCE DE LUMI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357755_a_359084]
-
Acasă > Stihuri > Semne > O SCUFUNDARE Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1373 din 04 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Să mergem, prietene, cu pas rar în pădurea de fagi, în albele trunchiuri strămoși să ne descoperim, pe pietre lângă izvor odihnind, candizi antropofagi, cu gustul de san al fragilor să ne dedulcim. În apă, cu salturi lungi se-ntretaie pești mici, argintii și verzi libelule deasupră-le-n cerc se rotesc. Sub frunze de
O SCUFUNDARE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358543_a_359872]
-
aduce de pe dealuri miresme de struguri copți și de gutui, pânze de păianjen agățate de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva... ce seamănă cu o chemare, un dor intens. Vrăjită de peisaj, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o cărare magică, o cărare secretă care nu știu unde duce. Privesc nedumerită în jur. Printre coroanele arborilor se zărește un colț de cer albastru, iar lumina soarelui ce răzbate printre coroanele arămii, pare
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
El le învăluia trupurile înlănțuite, poleindu-le cu aur. Noaptea se lăsase încetișor, iar licuricii luminau, precum stelele, în "râurile" săpate de timp în scoarța veche a bătrânului stejar. Sub coroana bogată, trupurile îmbrățișate, în clipa magică, se contopeau cu trunchiul arborelui ce părea bătut în diamante, ca și cum Cerul le consfințea dragostea. Cărarea secretă începea sub stejar, șerpuia printre munții cei bătrâni, urcând, apoi coborând, pierzându-se în zările albastru-străvezii... Ochii le străluceau înrourați în noaptea cu lună plină, când și-
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
se poate de sugestiv. Poemele prezintă imagini fără cusur și sunt, majoritatea, scrise în vers clasic, ceea ce le conferă un plus de muzicalitate și frumusețe pură. Iată această poezie: “Gest: C-o ultimă floare, privirea ți-alint. / Nisipul fierbinte pe trunchi, mă ucide. Deșertul visează grădini din Corint. Eu, urma ta, jindui, pe-un drum, ce se-nchide. / Rotind universuri, când flăcări, când zgură, / Clepsidră noi suntem, în jocul celest. / O, Timp fără formă în toate, măsură / Dă pașilor ei, către
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
de parcă ar presimți o iarnă / de parcă singuratea s-ar hrăni cu rădăcini / multe crengi foarte multe / se apleacă și-mi mângâie obrajii / liniștea poartă pe umeri tot felul de zvonuri / despre noaptea care a prins luna în colivie / copacii tremură trunchiurile lor mă strivesc uneori țipă / ca păsările”. Mirela Orban relatează o “Poveste despre o altfel de primăvară”. Poemele au titluri ample, imagini proaspete și multă gândire filosofică. Nu lipsește o oarecare doză de autoironie. “Punct și de la capăt! “Cu prezumția
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > SPOVEDANIE TĂCUTĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 493 din 07 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache după amiază, ies în parcul din spatele blocului. aleg banca de lângă plopul cu trunchiul plin de noduri. tac prea mult cred. ziua răsucesc sub tălpi podeaua casei. întorc mișcarea între uși și ferestre, până la saturație... aleg cu privirea un tei. încep spovedania tăcută. un câine se așează sub palma mea. instictiv, îl mângâi. îi
SPOVEDANIE TĂCUTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358597_a_359926]
-
învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu gust amar trece ca un ciob de întâmplare cu inima în buzunar. NU MĂ-MBRĂȚIȘA Nu mă-mbrățișa, că sunt orb, trăiesc la subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer
POEME DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358620_a_359949]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MAGNOLIA Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 464 din 08 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Autor fotografii: Victoria Anghelache închid ochii. magnolia a înflorit. prietena care an de an primea reverența mea și sărutul pe trunchi, privește strada cu brațele deschise. am mai murit cu o primăvară. deschid ochii. magnolia a reînflorit. aștept săptămâna patimilor prin bucuria Floriilor, cu pumnii deschiși larg, verbului a fi. http://reteaualiterara.ning.com/group/atelier-imagine/forum/topics/umbra-magnoliei Referință Bibliografică
MAGNOLIA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358754_a_360083]
-
Literatura > Fragmente > AZI E ZIUA TA ȘI PLÂNG Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului La mulți ani țară de glorii Azi târâtă în genunchi, Bestiile, trădătorii Ți-au spurcat sfântul tău trunchi! La mulți ani țară bogată Azi săracă-n trist prohod, Românie alungată În cel mai cumplit exod! La mulți ani țară de vise, Azi secătuită toată, Îți sunt visele ucise, Vulturi lacomi îți dau roată. La mulți ani țară de
AZI E ZIUA TA ŞI PLÂNG de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344617_a_345946]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > GEORGE TEI - INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) Autor: George Tei Publicat în: Ediția nr. 875 din 24 mai 2013 Toate Articolele Autorului RONDELUL CRUCIFICĂRII Vi s-a părut că n-am murit de-ajuns Că n-am murit cum voi vreți să se moară
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă Se gudură-nserarea spre ultimele sate ... George TEI București mai 2013 Referință Bibliografică: George TEI - INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) / George Tei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 875, Anul III, 24 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Tei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
jumătatea goală a oglinzii mă amenința cu pumnul avea imprimate în memorie alfabetare A îl trăgea pe B care îl trăgea pe Dor care mângâia precum un proiectil pe Tare lumânări aprinse pământuri polare alungate de păsări de brațe desculțe trunchiuri plutitoare înflorite cu mâini și picioare țipete pe tine cu mâinile murdare de mine am acoperit-o cu palmele cu linia vieții simetric crăpată pe buze cu setea ascuțită precum o piatră de mare cu o pălărie de pai să
PENTRU CĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350688_a_352017]
-
astfel, ca și cum ar fi existat acolo, în conștiința generală, încă de la Facerea sa, împrăștiind razele fascinației proprii în areale geografice largi. E aici un soi de strămutare interesantă (bineînțeles, privit totul în accepția unor legi nescrise ale evoluției intrinseci a trunchiului mitic), ce ține însă de un firesc izvorât o dată cu expulzarea mitului în spațiul cultural terestru, anume acea deplasare vizibilă a punctului de fugă al structurii lui arborescente dincolo de linia distinctivă a ipoteticului orizont de raportare construit cu scopul de a
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
emoția poeziei de dragoste. Subsemnatul mi-am pus ,în fața auditoriului, întrebarea de ce se numește cartea „Pădurea de gheață” când de fapt de fapt este plină de viață. Coloana vertebrală a volumului am considerat că sunt versurile din poezia „Iertare”: „În trunchiul copacului/ Inelele vârstei mai ard”.Și, pentru concizie, am mai citat un fragment din poemul „De ajuns...”. „Și iată-mă / Proptindu-mi coatele pe lună/ Și uitându-mă către voi/Cum ridicați o scară /De priviri severe/ Pe care voi
CARTEA CU PRIETENI XXXVI -TEO CABEL DESPRE CONCURS DE CREATIE PENTRU ELEVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358828_a_360157]
-
Ofițerași de nădejde, aghiotanți dintre foști „folbalagii” de județ, promovați pe bărbi și dat voturi (famile mare, voturi multe, după număr și ceva frănguți), cațe cu alonjă de ghicitoare, țigănuși cu căldărușe cu vopsea de lipit afișe pe stâlpi și trunchiuri de copac de pe marginea drumului, câțiva foști prieteni (câți mai rămăseseră!) dar mai ales „moșimea” de ambele sexe „extaziată” de expuneri cucernice presărate cu apropouri de gâlceavă sexoasă (vârsta însăși se îndrepta spre „nemaputirința antonpanescă!”) și căreia îi promitea marea
DOAMNE, CE SUS A AJUNS! ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359283_a_360612]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > AZI E ZIUA TA ȘI PLÂNG... Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului La mulți ani țară de glorii Azi târâtă în genunchi, Bestiile, trădătorii Pângărindu-ți sfântul trunchi! La mulți ani țară bogată Azi săracă, trist prohod, Românie alungată În cel mai cumplit exod. La mulți ani țară de vise, Azi secătuită toată, Îți sunt visele ucise, Vulturi lacomi îți dau roată. La mulți ani țară de basme
AZI E ZIUA TA ŞI PLÂNG... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359393_a_360722]
-
culorile vii ale morții aparente. banda albă a trotuarului nu o ating. o privesc îngândurată. dincolo de ea, e strada. crește între mine și toamnă, bariera visurilor neîmplinite. mă mint culorile vii ale stării de moarte. sunt tânără, Doamne. încă agăț trunchiul copacului cu inima. las anotimpul să-mi arunce frunzele pe stradă. pregătesc acum saltul frunzei ruginii. încă poartă în trupul ei legănarea. ascultă minciunile vântului amețit de culorile unei morți aparente și zgomotul tălpilor pline de drumuri ale oamenilor. nu
SALTUL FRUNZELOR SPRE IARNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359401_a_360730]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > INELE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Trunchiul meu s-a umplut de inele, Am ajuns stejar bătrân, Bat viscole prin frunzele mele, Iernile-mi fură frunza din sân. Poate-or mai veni primăveri calde, Să-nfrunzesc în haină nouă, Inelele mele aș vrea să se scalde Prin
INELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360310_a_361639]
-
o lovitură de grație, aplică Legea Dreptății: își predă mama (ucigașa tatălui său, Regele, recăsătorită cu unchiul său Egist) și pe tatăl vitreg pe mâna soldaților armatei de sunete. Și, după ce mulțumește duhului sonor cu aripi de liră pe un trunchi de păianjen, pe o muzică macabră, TE DEUM LAUDAMUS răstălmăcită în “Simfonia fantastică”, declanșează un război la nivel social-planetar între Regele Sunetelor și Regina Sunetelor, din care iese triumfătoare Vânzătoarea de Corăbii. Urmarea piesei “Oreste Regele Sunetelor” de I.P. Culianu
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
sinistru... Colo în vale, mai înspre stânga, într-o poieniță, locuia cândva un bătran. Sunt mulți ani de când a murit și el. A venit de tânăr pe aceste meleaguri, a tăiat câțiva copaci, și-a făcut o casă micuță din trunchiuri de lemn încheiate la muchii. Singur și-a tăiat copacii, a ars cioatele, a scos rădăcinile din pământ și și-a făcut o poiană și un mic ogor în jurul casei. Avea copii, însă aceștia, făcându-se mari, au plecat în
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
au lăsat oamenii în pace copacii, de ce i-au tăiat cu joagărele lor mari și negre, culcându-i la pământ. O mulțime de brazi falnici, paltini și molizi... De ce oare a mai rămas să se vadă, zăcând prăbușit și putrezit trunchiul unui fag noduros care intră, se vede clar, din ce în ce mai mult în pământ!... Nu știu de ce s-a dărâmat, putrezită, o șură veche, singuratică în mijlocul câmpului, care avea pe vremuri o ușă și un acoperiș, iar acum sar înăuntru și afară
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]