2,162 matches
-
148 (III. 10) Rustico, un călugăr din deșertul Tebaida, loc renumit pentru asceții săi și pentru condițiile vitrege pe care le impunea celor ce alegeau singurătatea. Bărbatul o inițiază cu viclenie nu în tainele ascetismului, ci în cele ale dragostei trupești, dar curând nu va mai face față dorințelor arzătoare ale copilei. Adusă în cetate, Alibech se va căsători și va povesti cum îl slujise pe Dumnezeu în deșert, devenind subiect rizibil pentru întreaga comunitate. Tot de ridicol ține și credulitatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
moralizatoare, ca orice om simplu, fără educație, dar saturat de învățături false sau ipocrite, și relatează tovarășilor de drum o narațiune amuzantă, despre un călugăr corupt, care profită de lăcomia unei femei șirete și obține ceea ce își dorise: satisfacerea nevoilor trupești. Povestirea fusese preluată de la Giovanni Boccaccio, în al cărui Decameron o regăsim, însă Chaucer îi conferă detalii aparte, individualizează mai mult personajele și modifică sensibil deznodământul. Dacă ceea ce povestise corăbierul semăna mai mult cu un fabliau, istorisirea aprodului devine mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
negativ. Acest „nu” ilustrează, de fapt, o respingere a dragostei profane sau a venerării păgânului Cupidon. „Întrebările despre dragoste devin un episod al unei convertiri. Este un moment semnificativ în dezvoltarea dragostei dintre Florio și Biancifiore, care merge de la dorința trupescă, inspirată de Ovidiu în prima carte, până la căsătorie, evlavie și la o aderare la creștinism, care are loc în cartea finală. Dar tensiunea dintre iubirea sacră și cea profană nu este total soluționată în operele lui Boccaccio.”606 Fiammetta distinsese
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
călăuzit de frumusețe și nu de virtute, spre crestele devenirii umane.” 615 Amorosa visione înfățișează dragostea profană, nu pe cea sacră, iar donnele angelicate, oricât de virtuase s-ar dovedi, prin ceea ce predică sau simbolizeză, nu pot rezista tentațiilor pasiunii trupești. Modelul purității este încă o dată demitizat, pulverizat, iar Giovanni Boccaccio pare a-și propune să demonstreze că ființa umană nu se poate sustrage naturii, cea care guvernează lumea prin legi ineluctabile. Ninfale fiesolano (1344-1346) reprezintă opera care anunță cel mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Tisbe, care în viziunea naratorului au avut o moarte tragică și nedreaptă deoarece „iubirea este un păcat al tinereții, dar nu detestabil pentru cei care nu sunt căsătoriți; și iubirea lor putea să se finalizeze în căsătorie” (XIII,12). Pasiunea trupească devine o ispită a tinereții, trebuie tolerată, deoarece natura este cea care stimulează spre procreare și, de aceea, este acceptată, mai ales dacă duce la o dragoste onestă sau la mariaj. În toate celelalte cazuri naratorul boccaccesc se dovedește mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
fie ucisă și lăsată alături de un sclav gol, ucis și el, așa cum îi propusese, ca alternativă, Tarquin. Onoarea trecea la ea pe primul plan (de a nu fi înjosită în ochii tuturor prin supoziția că ar fi decăzut în păcatul trupesc cu un om inferior ca rang și că și-ar fi trădat soțul), de aceea nu mai poate fi perceput ca o virtute actul ei, deși rămâne o formă de manifestare a propriei libertăți interioare. 701 Preocupată excesiv de renume și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cărți închinate dragostei eliberate de constrângeri, iubirea fiind privită ca virtutea supremă, în numele ei se iartă orice impietate. Ceea ce este interesant de sesizat, în modul de abordare al personajului feminin negativ, în cazul ambilor scriitori, este toleranța excesivă față de înclinațiile trupești, din ființe reprobabile prin tot ce fac aceste eroine se pozitivează oarecum, primesc un plus de simpatie din partea autorilor prin faptul că nu se supun normelor și canoanelor, ci își afirmă direct, spontan și fără limite independența. Donna demonicata este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se omoare, rolul femeii fiind de a salva și de a opri răzbunarea masculină. și acest personaj feminin ilustrează imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la o adevărată desfășurare de inventivitate și viclenie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de servitor, chiar mai mult, și pe cea pe care o stabilise singură: de a se iubi cu cel atât de îndrăgit sub ochii soțului, determinat să creadă că totul reprezintă o iluzie. Lidia pune mai presus de orice instinctele trupești, urmărește plăcerea, desfătarea, care îi mobilizează valențe ascunse, posibilități nebănuite de preluare a controlului propriei vieți, este o donna demonicata perspicace și hotărâtă să-și îndeplinească planurile, dezideratele. Alison, personajul chaucerian din Povestirea morarului, este, cu siguranță, o femeie care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
courtois în Povestirea cavalerului, cel care a deschis șirul istorisirilor din cadrul capodoperei chauceriene.915 Fabliau-urile, în a căror specie poate fi încadrată și Povestirea morarului, parodiază limbajul curtenesc, îl fac ridicol: femeile sunt descrise ca asemănându-se unor zeițe, poftele trupești precum un fel de adorație divină, frustrarea sexuală ca fatală.916 Donna demonicata apare, după cum a reliefat și naratorul chaucerian, în situații comice, licențioase, mai puțin demne, dar foarte autentice și credibile prin naturalețea și prospețimea pe care le degajă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
al Ninettei, suportând consecințele unor acțiuni nesăbuite. Donna demonicata nu uită de importanța păstrării reputației într-o societate atât de conservatoare cum era cea medievală. Elena, „o tânără frumoasă la trup, dar trufașă la suflet”924 , văduvă, în căutarea plăcerilor trupești, căci „n-avea obiceiul să-și țină ochii în pământ, ci, înfumurată cum era, îi învârtea cu tâlc la dreapta și la stânga”925, ține totuși să aibă o imagine impecabilă în societate: „femeie fiind, sunt nevoită să-mi păzesc cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar și al unei 921 Ibidem, p. 366. 922 Ibidem, p. 367. 923 Ibidem, p. 369. 924 Ibidem, vol. al II-lea, p. 275. 925 Ibidem. 926 Ibidem, p. 276. 249 conversații pline de compasiune, ci îi oferă și plăcerile trupești pe care acesta nici nu le spera să le găsească în situația aproape dramatică în care se aflase anterior. Inițial credincioase și virtuoase, unele femei nu au puterea de a se menține în această conduită impecabilă până la sfârșit, acceptând cedarea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
1028, iar bărbații ar trebui să le caute doar pentru a-și satisface nevoile fiziologice, ca pe niște latrine, și apoi să le părăsească. Iubirea cunoaște definiții la fel de sarcastice: „pasiune oarbă a spiritului, deviind inteligența”, „văduvind memoria”, „distrugătoare a forțelor trupești”, „inamic al tinereții și moarte a celor bătrâni”, „mama viciului”, „un lucru lipsit de orice rațiune, ordine sau stabilitate”, „viciul minților nesănătoase”, „îngrădire a libertății umane” 1029 . Zâmbetul senin al Decameronului a dispărut și în locul lui s-a ivit un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
La sfârșitul cărții, fantoma defunctului soț îi cere naratorului să se roage pentru el, deoarece este evident că femeia nu o face, naratorul ajungând, semnificativ, dintr-o vale întunecoasă pe un deal luminos, unde se simte eliberat de toate dorințele trupești, concupiscente, și se simte pregătit să-i ajute pe 1028 „un animal imperfect, surescitat de o mie de pasiuni, neplăcute și abominabile chiar de a fi amintite, cu atât mai puțin discutate” Giovanni Boccaccio, Il Corbaccio, a cura di P.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Marin Sorescu, Trei dinți din față, o tânără deloc inocentă, căsătorită chiar, petrece noaptea goală ca Olimpia lui Manet în patul unui pictor discutând despre arta plastică și atât. Ei nu, zău? Dacă personajele lui Camil Petrescu își consumă actele trupești în pat, iar ale altora nu le realizează deloc, unii autori găsesc locuri inedite. Astfel Birică o posedă pe Polina pe o movilă de lut rece, săpat în vederea fabricării de chirpici. În Cimitirul Buna-Vestire, un universitar vede o servitoare spălând
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
la Universitatea din București, fost ministru de instrucție. Statutul pentru funcționarea căminelor culturale” publicat în Monitorul oficial nr.108 din 14 mai 1935, ca și Regulamentul dezvoltător al statutului arătau: „Scopul căminului cultural este să ajute la 1) întărirea sănătății trupești; 2) îndrumarea muncii către o mai bună producție; 3) înălțarea sufletului în obștia satelor (sau în „despărțământul parohial orășenesc”). Scriind despre cele de mai sus D. Popadopol în lucrarea „Căminul cultural și rostul lui social”, tip. „Datina” T. Severin, 1938
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
era înăuntru, a rămas necunoscută afară ! Viața care trece, pe lângă bieții cărturari, înțepeniți în ochelari ! Diversificarea limbajului duce la diluarea unor principii morale tradiționale; atracția Vestului distruge personalitatea neamului și limbii, tradiția și... teritoriul. Să luptăm numai pentru viața noastră trupească sau și pentru spirit ? Până la urmă, azi, lupta cu morile de vânt echivalează cu vaca tunsă ? (MERIDIANUL, An VIII, nr.47 (673), joi, 23 noiembrie 2006, Editorial) "Pre mulți i-am făcut eu harnici" (G. Ibrăileanu). într-o exprimare cu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
pe creștet, uneori pe picioare, dar mai ales în obținerea sărutului "cel mai frumos din lume" în care se simte căldura inimii, fierbințeala buzelor, freamătul vieții, teama de pericol și o irezistibilă dorință de îmbrățișare, de dragoste aprinsă, de atingere trupească, nu sexuală, ci pentru simțirea unei cât mai mari suprafețe din corpul celuilalt, cu senzația finală: uitare de lume, uitare de pericol, de foame, de sete ... Două trupuri care răspund la comanda unor creiere înfierbântate nu la instincte sexuale. Ea
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
În termenii ei mai apropiați, adică, În constituția parentală. Temperamentul este, În ultimă analiză, o expresie a unei constituții primite ereditar, deci genotipică, pe care anumite Împrejurări exterioare au modificato, dându-i anumite particularități fenotipice. Temperamentul exprimă viața organică, realitatea trupească, În laturile ei principale. Fiecare individ are un timbru vital specific și un registru de variații propriu, În jurul sentimentului vital fundamental. Temperamentul se referă la dimensiunea energetico dinamică a personalității și se exprimă În particularități ale activității intelectuale și a
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
echilibrarea dorinței. O dorință pe care orice scriitor aparținând generației anterioare ar fi drapat-o În nesfârșite precauții lingvistice, Sylvia Plath o comunică În limbajul frust, pe șleau, al unei tinere dezinhibate, dornică să cunoască repede și intens plăcerile Împreunării trupești: Privindu-mă, În anii din urmă, am ajuns la concluzia că trebuie să am o relație fizică pasionată cu cineva - sau să mă opun uriașei dorințe sexuale din mine cu mijloacele castității. Am ales prima variantă. Am admis de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să convingă pe toți cei ce cred în El că tot cel ce pătimește pentru slava lui Hristos are parte de Dumnezeul cel viu”<footnote Ibidem, I, 38-41, p. 187. footnote>. Și alte
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
2-3, p. 324. footnote>. Eusebiu de Cezareea în Istoria bisericească, ne amintește și de fericitul Potin, căruia îi fusese încredințată păstorirea episcopiei de Lyon, fiind atunci în vârstă de peste 90 de ani și foarte slăbit cu trupul, încât din cauza slăbiciunii trupești abia mai sufla, întărindu-se prin râvna duhului de dorința pentru mucenicie, a fost târât și el la tribunal. „Trupul lui era cu totul dărâmat de bătrânețe și de boală, în schimb sufletul îi era încă atât de vioi, încât
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
călătoriile lui în Africa de Nord, navigând în josul Nilului mai departe de Antinopolis, pe care Hadrian i l-a dedicat iubitului său. Poate că s-a informat și despre pictura lui Breughel Tentația Sfântului Anton, în care sfântul este ispitit de dorința trupească. Cu siguranță s-a referit la pictură de câteva ori mai târziu în cursul vieții și nu a putut rezista tentației de a crede că dilema grea a călugărului pustnic prins între retragerea disciplinată și plăcerile cărnii avea rezonanțe și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
mâini și și-a șters degetele umede de creștetul unui sclav"166. Suntem avertizați, prin grotescul situației, asupra faptului că ne așteaptă un "banchet" complet răsturnat, în care nu au prea mare importanță cele ale spiritului pe cât vor avea cele trupești. Scene similare vom întâlni, fără doar și poate, în numeroasele peripeții legate de Gargantua și Pantagruel, modelate conform viziunii rabelasiene. Nu este întâmplătoare nici alegerea numelui amfitrionului, ea s-a făcut după o regulă internă a rigorii parodice. La Petronius
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
să prezinte cele trei virtuți teologale, ca arme spirituale puternice, capabile să doboare orice fortificație, să nimicească orice pregătire de război și să distrugă orice intrigă: Pentru că, deși umblăm în trup, nu ne luptăm trupește. Căci armele noastre nu sunt trupești, ci puternice înaintea lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor. Noi surpăm iscodirile minții și toată trufia care se înalță împotriva cunoașterii lui Dumnezeu (2Cor 10, 3-5). Prețuind foarte mult spiritul de sacrificiu și de renunțare al soldatului, care pleca la luptă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]