1,978 matches
-
Celelalte o priviră nerăbdătoare. Nu că era mare lucru. Nu făcea chestia asta când făceam dragoste sau mai știu eu ce, adăugă ea grăbită. Hai că începe să devină al naibii de interesant, spuse Adriana. Spune odată, Emmy, zise Leigh. — Păi, ăă... Tuși ca să-și dreagă vocea. — N-am prea vorbit despre chestia asta, dar, ăă, când pleca la serviciu, își punea uneori chiloții mei. Dezvăluirea le reduse la tăcere pe celelalte două care se considerau niște vorbitoare profesioniste. Știau ce să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
chiar prea veselă. Încă o pauză lungă. Părea că Leigh încearcă să-și liniștească respirația, inspirând regulat. — Leigh? — Scuze, sunt, ăă, sunt bine. Doar puțin...ăă, i-am luat o geantă pentru laptop. Una portocalie. Inspiră din nou adânc și tuși. De la Barneys. Emmy încercă să-și mascheze surprinderea. — Până la urmă Russell și-a cumpărat un laptop? Credeam că n-o să apuc ziua asta. Cum ai reușit să-l convingi? — Încă nu are un laptop, oftă Leigh. Oh, Emmy, sunt cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
pentru a sărbători împreună. — Te rog, spuse mama ei făcând un gest cu mâna în aer. Înțelegem. Și-apoi nimeni nu mai are nevoie de părinți pentru astfel de lucruri, nu-i așa? Numărul doi. Și în timp record. Russell tuși să-și dreagă glasul și păru atât de stânjenit încât îi stârni lui Leigh un sentiment de compasiune. Decise să-l salveze. — Mamă, ce-ai zice de un pahar de vin? E la frigider? Doamna Eisner arătă spre barul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Synagogue Alley. Trecuseră aproape doi ani de când Adriana nu mai fusese în LA, dar era foarte sigură că șoferul trecuse de hotelul ei. — Domnule? Mă scuzați, cred că tocmai ați trecut de Peninsula. Nu acela era Bulevardul Santa Monica? El tuși și se uită la ea în oglinda retrovizoare. — Domnul Baron ne-a redirecționat spre o altă locație, doamnă. — Oh, da? Ei bine, mă tem că va trebui să trec peste ce-a spus el. Aș vrea să merg mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Luă o înghițitură din sticla cu apă. Bucuroasă că el îi găsise o scuză în condițiile în care ei nu-i trecuse prin cap niciuna, Leigh răspunse vag: — Am citit doar șaptezeci de pagini, așa că mai bine aștept până termin. Tuși. Jesse o privi fix, cu o insistență care lui Leigh i se păru incomodă. Părea că îi studiază chipul în căutarea unor indicii și, după aproape un minut, ea simți că începe să roșească. Totuși el nu zise nimic. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar fi trebuit să o propulseze pe Mackenzie în stratosfera femeilor sigure pe ele; nesiguranța ei nu avea absolut niciun sens. Înainte ca Adriana să o poată opri, Mackenzie se întoarse spre tipul mișto, îl bătu insistent pe braț, apoi tuși ca să-i atragă atenția. Părea că nici nu-și dă seama că întrerupe conversația cu femeia din stânga lui și nici că observă privirea lui surprinsă și ușor iritată. El se întoarse și se uită cu atenție la Mackenzie. — Bună, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Emmy nu știa că Leigh îi returnase inelul lui Russell cu o seară înainte. — E bună, nu? Am inventat-o chiar acum. Dar sună frumos... ha! Glumeam și eu! Emmy izbucni în râs. — Scuze, m-am gândit că dacă — Chelnerița tuși și privi în jos. Adriana interveni: — Nu, noi ne cerem scuze. De fapt, chiar sărbătorim... ziua ei de naștere, împlinește treizeci de ani. Și după cum vezi, ne certăm. —Treizeci? Pe bune? Arăți minunat la treizeci de ani! spuse fata cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fapt, eu, ăă... la naiba, sună atât de aiurea. Ia spune-ne și nouă, își zise Emmy. Fie vorba între noi trei, am auzit toate scuzele stupide din manual. Paul se uită la ceas, apoi își îndesă mâinile în buzunare. Tuși. — Fac tura de noapte pentru fratele meu și cumnata mea și începe chiar acum, așa că... — Tura de noapte? întrebă Emmy. — Da, e abia a patra noapte de când s-au externat din spital și sunt cam speriați. Și obosiți. Eu, ăă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și În cele din urmă deschise revista. Din păcate, În Reader’s Digest nu erau reclame, dar Jim privi fotografia liniștitoare cu limuzina Packard prinsă de zidul cămăruței sale. Ascultă familia Vincent vorbind cu voce scăzută și pe fiul lor tușind stins. CÎnd se Întorsese de la Blocul E, Jim Îl găsise pe băiat jucîndu-se pe podea cu broasca țestoasă. Avusese loc o scurtă confruntare Între Jim și domnul Vincent, care Încercase să-l oprească să pună din nou broasca țestoasă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bancă și croșetează mileuri. La limita timpului de sufocare prin Înec, sau În răstimpul când Valerică Încearcă să-și transforme urechile În branhii și gura În bolborositor, la unison, cele două mame Îl extrag cu disperare din adâncurile puturoase. După ce tușește, belindu-și ochii mici de porc (e porc de vreme ce ți-a călcat cozonacul), Valerică ridică vocea, că „mi-a dat brânci prin canale ca să mă Înec” și ridică pumnii a bătaie. Să facă, așa ud, box cu tine. Sau trântă. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Scuză-mă. I-am strâns mâna nemișcată pe masă, o mână prea caldă și lipicioasă din cauza transpirației. — Eu trebuie să-ți cer scuze, te-am obligat să mănânci. Se făcuse albă, ochii i se umpluseră de o capitulare ciudată. A tușit, apoi s-a uitat în jur, ca și cum s-ar fi temut că cineva își dăduse seama că nu se simțea bine. Sala tăcea, se auzea doar bâzâitul televizorului, vocea comentatorului care urmărea mișcările mingii. În spatele ei, împinsă de corpul femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în sus, vroiam să-și sprijine spatele de perete, să stea dreaptă. Ea mă lăsă, alunecă doar puțin în jos, ținându-și capul aplecat pe umăr. Am aprins lumina, am alergat la chiuvetă, am deschis robinetul, care la început a tușit și m-a stropit cu apă. Am udat un prosop și i-am șters fața, părul, pieptul. Și-a revenit, a deschis ochii și i-a ținut deschiși. — Ce s-a întâmplat? a întrebat. — Nu te simți bine, am bâlbâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Însă ea cedează tentației de-a se ghemui din nou În pat pentru numai două minute, dar adoarme iarăși și nu ajunge la timp? Sau dacă din cauza frigului nu poate porni mașina, cum pățește aproape zilnic vecinul cu demarorul care tușește Încontinuu? Sau poate că fata asta - Fima și-o imagină: nu prea Înaltă, pistruiată, cu ochi surâzători, deschiși la culoare, păr blond, buclat - obișnuiește să doarmă la studio, pe un pat de campanie, Într-o cameră specială pentru crainici. Asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
răni și muște pe unul dintre picioarele din spate. Cândva fusese al prietenului lor Țlil Weintraub, dar de când familia lui Țlil plecase din țară, nu mai era al nimănui. Se hrănea cu resturi. Câinele zăcea În spatele lăzilor de gunoi și tușea tot timpul ca un om bătrân care fumează prea mult. I-au făcut un control medical și Yaniv le-a spus că va muri foarte curând, fiindcă avea un edem. Apoi i-au deschis botul cu forța și i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pădure... —Lasă-l să se rătăcească! Îi tăie Fima vorba. Să se rătăcească și să nu-l mai găsească nimeni, niciodată! Nici pe el, nici pe nepotul lui! Și nici pe Mesia, ca să nu mai vorbim de măgarul lui! Bătrânul tuși și Își drese glasul Îndelung, ca un profesor bătrân care se pregătește să se lanseze Într-o cuvântare, dar În loc să-i țină o predică lui Fima, Întrebă cu tristețe: — Deci ăsta e umanismul tău? Asta e vocea taberei care militează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fier: Oriunde hotărâm să mergem - trebuie să folosim Întotdeauna numai și numai hărți reale și universale. Nu o hartă mesianică. Brusc bătrânul scăpă un mic șuierat, ca și cum ar fi fost uluit de Înțelepciunea lui Fima sau de propria sa prostie. Tuși, gemu, probabil vru să strecoare câteva cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că se mută și că ne dau banii, am știut ce trebuie să facem. După ce ei pleacă în Spania, vom fi doar noi doi. Nu știu despre tine, dar eu m-am simțit puțin - moment de jenă - speriat de perspectivă. Tuși sonor ca să scape de emoție. —Mi-e dor de tine, Jen. Nu știu ce m-aș face fără tine. Are vreun sens? O, cum nu! Atunci de ce să nu încercăm să vedem dacă putem face lucrurile să meargă de acum până la Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tăi! am exclamat. Gălbenușul unui ou ochi trecuse prin buzunar. Kieran se lovi ușor peste pantaloni și spuse vesel: —Uh, un final perfect pentru o dimineață perfectă! Chelnerul se întoarse cu nota și cu două cutii. — Pentru resturi, explică el tușind discret. Încă mai chicoteam în metrou, la întoarcere. —Ce-o să faci acum? l-am întrebat. —O să mă duc acasă să mă schimb de pantaloni și apoi o s-o târăsc pe Lisa la prânz în oraș și o s-o implor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Am ajuns la Battersea la zece jumătate. Mark a deschis portiera mașinii și m-a ajutat să cobor. Probabil că se uita pe fereastră, așteptând să sosesc. —Mulțumesc! i-a strigat șoferului, care demarase în trombă înainte să-i mai tușesc o dată pe vopseaua mașinii. Haide, iubita, mi-a spus el cu tandrețe, în timp ce mă ajuta să intru în apartament. Nu mi-am dat seama că plângeam decât când mi-a dat un șervețel și m-a condus direct spre pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
m-a întrebat ce se întâmplase. Cel puțin nu imediat. Duminica următoare m-am trezit dimineața la ora șapte și am avut pentru prima dată sentimentul că voi supraviețui. Eram atât de slăbită, că abia puteam merge și încă mai tușeam ca un fumător înrăit, dar o fereastră de lumină se detașa pe fondul minții mele. Mi-am făcut un ceai într-o cană cu apă încălzită la microunde, pentru că nu puteam să ridic ceainicul plin. Când am intrat cu cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a întrebat Mark. Nu vreau să fiu nepoliticos, dar în ultimul timp trebuie să ajung la sală în fiecare zi. Dacă nu sunt eu acolo sau Kieran ca să-i motivăm cu biscuiți digestivi, nu se țin de treabă. Harry a tușit. — Sper că nu te vei supăra prea tare. — Știam eu! exclamă Mark trântind ceașca de masă. Știam eu că e ceva în neregulă. E vorba de inimă, așa e? — Nu e nimic în neregulă cu mine. Sunt perfect sănătos. Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
economie la lemne și cărbuni. Dar factura comenzii semnate trebuie achitată în termen, împreună cu cheltuielile mele de deplasare, pe care nu sunt în stare să le suport. - Bine, făcu omul care semăna cu Massaryk, semnează factura de achitare. Negustorul a tușit odată și după o pauză în care și-a ordonat ideile, mi-a vorbit abătut de al doilea transport. I-au venit lăzile goale. Marfa s-a furat în drum sau la vamă, așa că lui nu i-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
umoristul „F. Anstey“. — Bună seara, Du Maurier. Ce părere ai? — Cred că e o scriere dramatică de o mare distincție. — Da, are distincție, ce-i drept. Cam ca orzul pe gâște Însă, mă tem - În spatele meu, În fundul sălii, s-a tușit cam mult. Apropo, aud că se montează Trilby În America. Tu faci adaptarea? — Nu, nu. Un tip pe care-l cheamă Paul Potter. Mi se spune că are multă experiență. — Care va să zică, o să mai scoți ceva bani. — Din păcate nu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
omis să spună „de ce“. Și, în vreme ce băiatul de doisprezece ani este încă luat la întrebări și în felul acesta cu siguranță descumpănit de mine, eu cântăresc, într-un prezent ce dispare tot mai repede, fiecare pas pe scară, mă aud tușind, respir greu și trăiesc cât mai voios cu putință tot mai aproape de moarte. Franz Krause, unchiul împușcat, a lăsat în urmă o nevastă și patru copii puțin mai mari, de aceeași vârstă sau cu doi-trei ani mai mici decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în ureche experimentatului preot detaliile închipuirilor ce animau practica juvenilă a onaniei, încât, cu acest prilej, numele fetei ca receptacul al poftelor mele îmi va fi scăpat de pe limbă, fiind astfel dat în vileag. La care părintele trebuie să fi tușit ușor de partea cealaltă a grilajului. Pe lângă asta, mai târziu, pe când copila cu codițe aflată de cealaltă parte a ferestruicii confesionalului își mărturisea păcatele, se pare că eu am coborât de pe bancă și m-am dus la altarul Fecioarei, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]