1,997 matches
-
dovedit savantul sovietic, academicianul Tumanov. La București sunt temperaturi joase. Mai ales la tine pe stradă unde sunt năprasnice. Pe strada ta nu crește nici un mesteacăn și nici un coacăz negru. Cresc cinci brazi, plopi, pomi fructiferi, un dud și o tufă de mure la Corina În curte. Corina este nemțoaică și studentă În anul unu la chimie. În schimb, În parcul Obor a fost expusă Moby Dick, cinci lei intrarea, reduceri pentru militari, elevi și studenți. Ea a fost prinsă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a lapte și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări. Șerpi Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi leagă glezna cu o batistă și, În timp ce o sărută, acolo, lângă niște tufe de măceș, tu te Întorci cu spatele și Îți aprinzi o țigară Lux. Pachetul e verde, scris cu negru și auriu, cerul este, natural albastru, sunteți tineri, prietenul tău o sărută pe Vișinica, tu te gândești că nu ai Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
motor de motocicletă, pus la curățat. Alături de ligheane, rezemat de zidul roșu de cărămidă, din cărămidă roasă, se sprijinea cadrul de metal al motocicletei, iar roțile Își propteau cauciucurile fleșcăite de ușa closetului turcesc. Atașul era desprins și zăcea În tufele de buruieni uscate, acoperit cu o folie de nailon. A apărut bătrânul, pe care l-a Întrebat, crezând că este un om de la șantier, ce se Întâmplă cu imobilul. Bătrânul neîncrezător, nici vorbă să fie de la șantier. A trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În gândire și senin În suflet. O să faci un film odată și odată. Acum filmezi Întreprinderi industriale și poduri rulante. Stai pe pod și filmezi. Stai pe pod ca Bozan În Uzina vie. Lângă turnul Bisericii, vizavi de teatru, Între tufele Încă verzi, În iarba prăfuită doarme un bărbat fericit. Care a găsit calea. În jurul lui câteva sticluțe de frecție Diana, goale. Pe un cotor de pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de ceafă, sau chiar să te și Întreci. Ca și cum acuma, trecând pe lângă tine și uitându-te În urmă, ai fi mirat de tine, de chipul tău lipsit de speranță, În timp ce cobori În liniște atingând ușor cu palma frunzele Înțepătoare ale tufelor de zmeură. Îi spui acelui chip: „Îți va veni și ție rândul să stai tăvălit În iarba Înaltă din vârful dealului Îmbrățișat de păduri. Doar viteza luminii ne mai poate mântui. Gândul, băiete, gândul.” Prin intermediul practicii sociale, Îndeosebi a practicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o vreme, apoi o rupe la fugă, fugă de om bătrân ca și a ciobanului, care Îl urmărește cu insistență prin imensitatea câmpiei, fugind obosit prin viroagele line. Ciobanul Îl urmărește gâfâind și, aproape sufocat, apucă ceafa străinului undeva printre tufe de scaieți și măceș. Cine ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici. Atât Îi răspunde și gâfâie amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ești tu, mă? Îl Întrebă cu voce Întretăiată. Dumnezeu! Îi răspunde la fel de gâfâit bătrânul cu ochii de foc. Bine, și ce dracului vrei? Am trecut și eu... pe aici. Atât Îi răspunde și gâfâie amândoi. O pală de vânt atinge tufa unui scaiete În vârful căreia arde o floare de un violet penetrant. Asemeni lui, până departe, câmpia pârloagă, În putere. Un copil, lângă o oaie, doarme cu un câine În brațe În toamna rece. Legați de pământ. Spuma albă prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aceea ne repezeam jos în „gaură“, un șanț aflat în grădină de-a lungul carosabilului, ca să ne continuăm căutarea comorii. La capătul superior creșteau trei plopi, la celălalt se afla un copac Ginkgo, iar între aceștia era un hățiș de tufe ce se pierdea într-un umbriș la adăpostul unei liziere de pini. Cei mai mari dintre băieți, din al căror grup făcea parte și fratele meu, își aveau cartierul general pe ramurile groase ale copacului Ginkgo, ei dezgropaseră o comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai nou - un „vapor“, cum ne plăcea nouă să numim mașinile americane -, bleu deschis, foarte alungită și lată, pe care trebuia s-o parcheze în fața grădinii de legume, pentru că intrarea spre garaj era prea scurtă. Eu îmi făceam veacul în spatele tufei de tuia, acolo unde în iarna de după sosirea noastră se aflase igluul meu, săpam pământul, îl aruncam într-o parte ca să creeze o suprafață rotundă mai adâncită. Înăuntrul ei am depozitat, cu ajutorul unor pietricele pe care le adunasem mai înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
putea strecura privirea, câmpia din spatele morii de cereale și al blocurilor noi construite în „Frohdörfchen“ părea să fi dispărut de tot. Zăpada ieșise din cadru și strada nu mai semăna cu o linie neagră care venea dinspre coline și în dreptul tufelor de tuia se făcea o panglică pe care erau înșirate pălării, șepci, coame de cai, butoaie stivuite și căni. Un fluviu de mașini se revărsa printre blocuri și case, pulverizând - cum se putea citi în Hobby - plumb din țevile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care mama o iubea în mod deosebit, pentru că îi amintea un pic „de ceva de demult“: ea, care era întru totul perfectă, prețuia imperfecțiunea din spatele unui gard de merișor și din afara grădinii ei, unde se înmulțea în prostie liliacul sau tufele de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de soc și o mlădiță de viță se răsucise ajungând la una din ferestre - acolo unde azi cupa excavatorului intra urlând turbată în ramă și strivea totul, prefăcând imaginea obișnuită într-o grămadă de moloz. Sub gemetele fierăstraielor cădeau brazii, tufele de soc, liliacul fusese smuls din rădăcini și noi ședeam la fereastra bucătăriei și priveam cum începea construcția din tablă ondulată și beton a unui depozit de fier care ne întuneca geamul cu un perete gri. Cred că ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tata s-ar putea să nu se mai facă bine niciodată dacă nu o să-l reangajeze. Dacă tot am venit, hai să sunăm, spuse fratele meu, în definitiv Hackler ne cunoaște de ani de zile. Și am pornit-o printre tufele de azalee până la intrare, am apăsat pe sonerie, apoi s-a auzit sunând în antreu, fără să se fi mișcat ceva. Podeaua camerei de zi era acoperită cu covoare de mătase; acolo ne-a condus o slujnică după ce am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vorbit cineva despre ghinionul tău Îngrozitor, atât de crud. Du Maurier Înclină mohorât din cap. O umbră urâtă i se așternuse pe chip În timp ce retrăia clipa aceea. Chiar și Chang, observând că cei doi se așezaseră, se Întoarse săltând din tufa pe care o investiga și se Întinse la picioarele stăpânului, privind În sus la el cu ceva ce semăna foarte bine cu compătimirea. — Într-o zi, desenam după model. Am ridicat ochii de pe planșă... și brusc, capul fetei parcă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
niște cercuri, din care se puteau pescui, cu grenade de mână, caracude și crapi plini de buruieni. Natură, oriîncotro te căcai. Exista și un cinematograf în Tuchel...“ În completare, ar mai fi demne de menționat terenuri nisipoase, păduri mixte și tufe de ienupăr; un spațiu de acțiune propice pentru partizani polonezi. Totuși, perioada mea de muncă în serviciul Reich-ului ține de o amintire stratificată diferit. Ea se deosebește - nu numai în detalii, ci și în tendința ei de a mă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
știam să umblu cu culorile și, de aceea, eram considerat privilegiat. Pereții cantinei în care mâncau instructorii și echipa și care se afla în clădirea administrativă din cărămidă tencuită trebuiau să fie împodobiți cu tablouri care să se inspire din tufele de ienupăr, din bălțile în care se oglindeau norii și din mestecenii de pe câmpia netedă spre ușor deluroasă. De dorit, dar fără a fi comandată, se dorea și o nimfă bălăcindu-se. Pentru a face studii după natură, primeam liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Așa cum mă temeam, după sfârșitul perioadei petrecute în detașamentul de muncă al Reich-ului, voi reveni la imaginea unui elev din ciclul superior în timpul vacanței mari, e drept că fără activitățile de pe plajă și mozolurile și agitația dintre dune, ascuns în spatele tufelor de măceși. Oriunde ajungeam, pe comode stăteau fotografii cu chenar de doliu, se vorbea cu voce scăzută despre bărbați căzuți, fii sau frați. Orașul vechi arăta părăginit, de parcă își aștepta declinul, dacă nu brusc, atunci treptat. În bezna impusă pe timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
văd nimic. Fără mitraliera ușoară, arma care-mi fusese încredințată, doar cu carabina mea, am părăsit casa negustorului de biciclete și m-am topit prin grădina din spate și prin portița care scârțâia. În spate și printre grădini, acoperit de tufe care înmugureau deja, am părăsit, strecurându-mă, satul pentru care se lupta în continuare și am ajuns brusc la șinele unei linii de cale ferată înguste, cuprinsă de o parte și de alta de tufele ce creșteau pe rambleurile cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și printre grădini, acoperit de tufe care înmugureau deja, am părăsit, strecurându-mă, satul pentru care se lupta în continuare și am ajuns brusc la șinele unei linii de cale ferată înguste, cuprinsă de o parte și de alta de tufele ce creșteau pe rambleurile cât un stat de om. Ea mergea de-a dreptul în direcția în care era de presupus că se afla linia frontului nostru. Tăcere. Doar vrăbii și pițigoi prin tufișuri. Nu că aș fi învățat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alergam plin de așteptări peste dunele de pe plajă sau de-a lungul spumei făcute de valuri, dar nu căutam nici o boabă de chihlimbar în algele adunate la țărm, ci o luam la stânga cu puțin înainte de primelor vile din oraș. Pe lângă tufe care începeau să înmugurească sau în care, vara târziu, dogoreau roșii măceșele. Portița grădinii scârțâia. În veranda favorizată de lumina nordului văd sculpturi masive și capete din ghips sau din lut încă umed. În spate, șevaletul acoperit. O văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Heiliger și Hartung; de asemenea, atelierele elevilor lor. De pe fereastra atelierului nostru vedeai peste un teren viran, spre stânga, clădirea Universității Tehnice, iar spre dreapta un colț al Facultății de Muzică. Mai departe, cioturi de ruine, pe jumătate acoperite de tufe. Sculpturile în lut, după model, ale elevilor lui Hartung, chiar dacă erau marcate de concepția formală a maestrului, arătau de sine stătătoare. Singura studentă îi conferea nudului culcat la care lucra proporțiile abundente ale propriului trup. Ea părea să fie cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în curtea interioară și plângea. De jur împrejur, pe patru laturi, zidărie veche din gresie, pe care iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate. Până și trandafirii miroseau a săpun de casă. Am așteptat să-și termine plânsul. Poticnit, de parcă fiecare cuvânt îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vedea distribuit din greșeală într-o cuminte piesă de familie, iar în acest timp bea ceai subțire, ronțăia prea mulți biscuiți și privea încurcat în direcția unei sticle prea îndepărtate de rachiu de prune sau în grădina după ale cărei tufe de rododendron putea fi deschisă poarta ce nu se afla prea departe și care dădea în strada mergând în direcția Wildegg, Brugg. Dintr-acolo venisem cu autostopul. Poarta mă ispitea să fug. De ce nu acum și pe loc? Peste balustrada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că alde Grandvilliers ie una dân ăle mai vechi șpițe dân Franța, da că când s-a dus veacu al șapșpelea, care, dă blestemat ce-s, Împrejurările mă-nteresează, s-a schimbatără așa dă nume. Maimuța bătrână nu să suie-n tufă putredă; pă mine nu mă Îmbrobodesc cu una, cu două și-arunc și io Întrebarea dacă alde ăștia, pentru care n-au ajuns ăi doi hamali dân otel, or fi pă bune granguri pă cai mari sau numai niște prăpădiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]