1,961 matches
-
Funes 1 Când s-a Întâmplat În cele din urmă, n-a fost nimic violent, nici dramatic. De altfel, s-a și termi nat foarte repede, iar odată cu asta Adam a rămas din nou singur. Ascuns În umbra deasă a tufișurilor, iată ce a văzut. Soldații săriseră din camion pe pământul nisipos. S-au scuturat de praf, și-au Îndreptat pantalonii suflecați, și-au potrivit cămă șile. Mânecile rulate până deasupra coatelor le scoteau la iveală brațele slabe, firave, și erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Karl, la Surabaya sau altundeva pe o insulă mare, poate chiar la Jakarta, Însă acum rămăsese singur. Era prima dată În viața lui când era singur, prima dată În viața asta cel puțin. După plecarea camionului, a așteptat Îndelung În tufișuri. Nu știa ce așteaptă, oricum, a așteptat ghemuit, cu fundul aproape lipit de pământ, cu genunchii strânși sub bărbie. La venirea serii, când briza se pornise iarăși, s a Întors acasă și s-a așezat pe verandă. A stat și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de jafuri și de Încercări șovăielnice ale armatei olandeze să controleze insula. Nu și-au dat prea mare osteneală să pună mâna pe Perdo, pentru că n-avea nici mirodenii, nici lemn de santal. Interesul pentru peticul de pământ acoperit de tufișuri și dominat de un vulcan stins a fost umbrit de constelația insulelor mult mai atractive dimprejur, până ce, spre sfârșitul secolului, descoperirea arborilor Kayu Putih și zvonul că s-ar afla acolo și bogate zăcăminte aurifere au adus iarăși europenii pe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ziua următoare, Neng Îl aștepta la umbra unor copaci, nu de parte de locul unde drumul mare ocolea spre oraș și se des părțea de potecuța care continua drept spre școală despărțindu-se treptat de el până când se pierdea printre tufișuri. — Hai să tragem chiulul, poate mergem să ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce le ieșea În cale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui Karl nu-i spusese nimic. — Hai, vreau să-ți arăt ceva, a zis Neng și a luat-o la fugă. Dincolo de copaci, pajiștea se deschidea Într-o câmpie pre sărată cu pietre și acoperită ici-colo cu cactuși și cu tufișuri pitice. În depărtare, locul se ridica spre vârful vulcanului stins care domina insula. Neng dispăruse după niște bolovani, iar când Adam a ajuns-o din urmă, se strecurase Într-o grotă de pământ, o groapă la adă post de soare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că celălalt spune ceva ce el nu reușește să Înțeleagă. Nu-i aude decât vocea, amăgitoare, insistentă, și dintr odată i se face frică. Pe fereastra deschisă vede frunzele verzi argintii ale unui cocotier subțire și Înalt, care țâșnește dintre tufișurile pitice. E singura pată de culoare Într-un peisaj văruit de secetă. Da, e secetă. E cald. Adam Începe să simtă oboseala ca un leșin, leșinul unui somn adânc. Johan, scoală-te, scumpule! Te simți bine? Dormi prea mult, puiul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îi văzuse pe alții descurcându-se de când ajunsese la Jakarta. Doar cu câteva zile În urmă Îl izbiseră nesimțirea și murdăria celor din orașul ăsta, acum Însă afla că nu era nerușinare, ci lipsă de variante. Nu se găsea nici un tufiș În jur, nimic după care să se ascundă, așa că urma să se pună și el Într-o situație umilitoare, făcându-și nevoile În văzul celorlalți. Afară, În curtea plină de gunoaie din fața casei, a dat peste Din și peste fata
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
poată aranja sarongul. S-a uitat plictisită la Mar garet. Avea ochii injectați și s-a pus pe tușit, o tuse groasă, bine susținută, apoi a Întors capul și a scuipat o flegmă consistentă cu atâta precizie și forță spre tufișurile de lângă platformă, Încât frunzele au Început să foșnească. — Elegant. Cred că asta-i vorba potrivită, a rostit Karl. Era Încruntat, se concentra asupra amestecului culorilor pe paletă, ceva ca noroiul după o ploaie torențială. Europenii și au pierdut eleganța, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În locurile acelea, cât de bine cunoștea arborii, apa și nisipul. Mersese destul de mult când l-a văzut pe Karl la vreo două zeci de metri de mal, așezat pe un trunchi de copac prăbușit, aproape ascuns de umbra unor tufișuri. Era ușor Încovoiat, concentrat pe o carte sau o foaie de hârtie. Din când În când, Înălța capul să privească marea. Adam a Încetinit pasul, Încercând să calce cât mai ușor cu putință, Însă i se părea că zgomotul frunzelor
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În felul În care stătea concentrat asupra acelor foi, care l-a făcut curios. L-a ocolit, făcând un mare arc, Înde părtându-se de mare, astfel Încât Karl să nu-l vadă. Însă zgomotul pe care-l făcea Înaintând lent prin tufișurile din liziera păduricii era destul de puternic. Karl putea să-l fi auzit, Însă nu Întorsese nici măcar o singură dată capul să privească În direcția de unde se auzea fâșâitul ierburilor. Rămăsese concentrat la foaia din fața ochilor. De pe o ridicătură de teren
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
accidentat, pietrele le zgâriau gleznele. Din față se auzeau apele Înspumate ale refluxului și valurile izbindu-se de mal, iar ierburile țepoase pe care le simțiseră până atunci sub tălpi lăsau locul solului nisipos. Marea rămânea totuși ascunsă vederii, dincolo de tufișuri pitice și de o barieră de stânci. Cerul nopții era destul de luminos ca să poată distinge pârâiașele care șerpuiau spre mare, Însă când au ridicat ochii spre cer n-au văzut decât pătura de nori care acoperea luna. Ajunși la poalele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ori cățărat pe pietre cocoșate, rotunde, care rămăseseră acolo după sfârșitul ultimei glaciațiuni. Pictam cuminte zona netedă sau vălurită de dealuri până departe și, dacă e să mă iau la întrebări cu severitate, nu eram ocolit de frică. În spatele unor tufișuri mari de ienupăr sau acoperite de blocuri eratice ivindu-se din depărtările câmpiei, pretutindeni s-ar fi putut afla la pândă, în poziția culcat, partizani cu carabine capturate. Aflat în vizorul trăgătorului, un ins aflat în serviciu voluntar și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mi s-au încins creierii. Prin urmare, s-ar putea să-mi fi făcut curaj cu premeditare: dacă acest artist al supraviețuirii care era Simplicissimus izbutise, cu șiretenie și noroc, să se ferească din calea primejdiilor ce păndeau din spatele fiecărui tufiș al unui război durând treizeci de ani și dacă alături de el a fost, ca în timpul bătăliei de la Wittstock, Herzbruder, cel ce a reușit, înainte să se consume ultima lui oră de viață, să-l salveze de pârcălabul cel atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o parte și de alta de tufele ce creșteau pe rambleurile cât un stat de om. Ea mergea de-a dreptul în direcția în care era de presupus că se afla linia frontului nostru. Tăcere. Doar vrăbii și pițigoi prin tufișuri. Nu că aș fi învățat ceva de la acel plutonier pentru care incapacitatea mea de a face uz de o bicicletă fusese doar o glumă proastă, dar hotărârea repede luată de a urma șinele ca pe o indicație profetică s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Abia când, cu brazdele lui ce duceau spre vest, un ogor ne-a convins să îndrăznim, am părăsit pădurea protectoare. Ogorul părea proaspăt arat și se termina după un val de pământ. De acolo am urmat un drumeag flancat de tufișuri, care traversa un curs de apă. Podul nu era păzit. Ne-am umplut bidoanele de campanie, am băut, le-am umplut la loc, el a făcut o pauză de fumat. Abia la al treilea pod - să fi fost brațele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fortuna Nord spuneau mereu același lucru: Viața merge mai departe, viața merge mai departe... În afară de asta, grupul îndoliat se vedea înconjurat de pietre de mormânt din diabas, marmură de Silezia, calcar și granit belgian, care stăteau printre gardurile vii și tufișuri și ar fi putut proveni, toate, din atelierul Göbel, chiar dacă starostele calfelor Korneff și cu mine duseserăm în câteva din satele învecinate, dar niciodată în Oberaußem, și fixaserăm în dibluri pe socluri pietre de unul până la trei locuri, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acela înfocat al carnei chinuite de sucurile ei otrăvite. Acum șoseaua era așa de netedă încît mersul egal al trăsurei părea o plutire. împrejur, peisajul invizibil, aburit, se schimbase. Toate acele adâncimi și reliefuri ale clarobscurului dispăruseră; nu mai erau tufișuri, pădurici, tăpșane, iarbă înaltă, care să populeze umbra cu forme albastre întunecoase. O apă subțire, argintie, le înconjura din toate părțile și lunecau pe ea. Era miriștea netedă care subt lumina difuză părea o lagună liniștită, oglinda unei inundații care
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Copiii îi urmăreau înfiorați salturile repezi fără să vorbească, fără să respire. Cînd căprioara ajunse la o depărtare de cîțiva metri de grupul copiilor, scoase din nou acel strigăt, privind țintă spre pui, făcu un ocol și intră în niște tufișuri. Iedul întoarse capul după ea, icnind încet. Toți copiii deveniseră, în același timp, niște iezi rătăciți de mamele lor... Ilinca se trezi prima din acea stare cu totul și cu totul aparte. Fără să se mai uite la nimeni, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știu, dar în aceeași clipă, toți, au repetat aceleași cuvinte: Dă-i drumul! Și Ilinca se aplecă și dădu drumul puiului... Acesta porni orbește, cu salturi nesigure, într-o anumită direcție, apoi făcu un mic ocol și intră în aceleași tufișuri în care dispăruse căprioara. Copiii porniră tăcuți și înfrigurați pe urmele sale să vadă dacă și-a regăsit mama. În pădure însă nu se zăreau decît umbrele copacilor și cîteva petece răvășite de lumină. Bătea încet un vînt cald și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bă alifie?! Cuvintele fuseseră rostite de Vlad. Bineînțeles că și pumnii fuseseră tot opera sa. Bărzăunul se strîmbă la el, îi trase un picior într-o anumită parte mai moale a corpului, apoi o luă la fugă pînă la alt tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Virgil! Purta un costum nou, cu cravată și cu trei insigne pe piept: una de Cruce Roșie, una din Somalia și alta de donator fruntaș de sînge, toate primite de la un unchi al său. În acel moment, de lîngă primul tufiș se ridică și Vlad apropiindu-se de autobuzul din care coborîseră aproape toți călătorii. Ilinca se îmbrățișa prelung cu mama ei, apoi porniră amîndouă spre casă rîzînd de un călător beat, care căzuse în șanț și tot mai continua să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
la început, cu responsabilitatea protejării unei fete, a cărei personalitate nu se manifestase până în acel moment în vreun fel tangibil. Le trebuiră vreo zece minute până să repereze un petec de iarbă suficient de protejat de crengile joase ale unui tufiș. ― Vom dormi acolo, șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
șușoti Gosseyn. Ea se lăsă să alunece în iarbă. Și mutismul acestei acceptări îl făcu să înțeleagă deodată că fata îl urmase mult prea ușor. Se întinse, gânditor și încruntat, evaluând riscurile posibile. Noaptea era fără lună și obscuritatea, sub tufișul care-i adăpostea, era deplină. Într-un târziu Gosseyn începu să-i deslușească vag silueta neclară în anemica lumină a unui felinar îndepărtat. Era la vreo doi metri de el și, în timpul cât o observă nu făcu nici o mișcare. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sens puteau avea cuvintele rostite de detectorul de minciuni: "Este înconjurat de o aureolă de forță de o natură nemaiântâlnită." Când se trezi, soarele strălucea. Teresa Clark se topise fără urmă. Gosseyn se convinse de dispariția ei răscolind în grabă tufișurile. Apoi ieși pe trotuar la vreo 30 de metri mai încolo; inspectă dintr-o privire strada spre nord, apoi spre sud. Trotuarele și strada furnicau de lume. Bărbați și femei, îmbrăcați cu eleganță treceau grăbiți prin fața lui. Zgomotul miilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]