9,381 matches
-
nondisjuncție cu pierdere cromozomală (asociată cu LOH) sau crossing-over mitotic inegal generator de mutație somatică, respectiv de deleție și duplicație. Descoperirea genelor supresoare de tumori a condus la constatarea că pierderea sau inactivarea acestora reprezintă o condiție necesară pentru creșterea tumorală. Genele supresoare de tumori reprezintă ELEMENTE DE CONTROL NEGATIV și au fost descoperite în cadrul experiențelor de hibridare celulară somatică între celule normale și celule transformate malign. Segreganții tumorigeni au rezultat din hibrizi celulari netumorigeni. Reexprimarea tumorigenezei s-a datorat pierderii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulară somatică între celule normale și celule transformate malign. Segreganții tumorigeni au rezultat din hibrizi celulari netumorigeni. Reexprimarea tumorigenezei s-a datorat pierderii unor cromozomi specifici (Evans și colab., 1982; Sager, 1985). În anul 1989, Stanbridge a evidențiat fenomenul supresiei tumorale în experiențele de hibridare somatică între celule HeLa și fibroblaste umane normale, diploide. Studiile citogenetice riguroase și analizele RFLP au demonstrat că reexpresia tumorigenezei în segreganții hibrizilor HeLa × fibroblaste normale este consecința pierderii cromozomului 11, din fibroblastele normale. Utilizându-se
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
-se tehnica transferului de microcelule s-a reușit transferul unui cromozom 11 din fibroblaste normale, translocat într-un cromozom X, în hibrizi tumorigeni segreganți HeLa × fibroblaste normale, obținându-se supresia tumorigenezei. Introducerea unui singur cromozom 11 induce numai o supresie tumorală parțială, o încetinire a creșterii tumorilor. Introducerea ambilor cromozomi 11 normali determină supresia completă a tumorigenezei. Pierderea informației genetice evidențiată prin decelarea unor deleții cromozomale specifice și pierderea alelelor RFLP specifice, se asociază cu un număr semnificativ de neoplazii umane
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
hmlh (3p 21-23), hpms1 (2q 31-33) și hpms2 (7p 22) aparțin MRS și cosegregă familial cu microsateliții strâns lincați lor. Mutațiile acestor gene în condiție heterozigotă în linia germinală, condiționează transmiterea dominantă a predispoziției la sindromul Lynch I. În celulele tumorale, ambele copii ale genelor MRS sunt defecte, dar în celulele normale ale pacienților neoplazici, structura genetică pentru sistemul MRS este heterozigotă, adică prezintă una dintre copiile genei MRS normală și cea de a doua în stare mutantă. Faptul dovedește încă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
întregul ansamblu al acestor procese. Celula supusă „zgomotului citogenetic” devine teatrul unor anomalii structurale și funcționale globalizate și este deturnată de la o evoluție normală, fiind constrânsă să apuce calea transformării maligne. Primul savant care a descris anomalii mitotice în celulele tumorale a fost J. Arnold, în anul 1879, iar în anul 1890, D. van Hansemann a postulat că toate carcinoamele se caracterizează prin mitoze asimetrice care conduc la o distribuție inegală a cromatinei, în celulele fiice. În anul 1914, Theodore Boveri
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
decenii. Până la elaborarea metodei de determinare exactă a complementului cromozomal uman (Tjio și Levan, 1956), nu s-a putut stabili tabloul real al modificărilor citogenetice în celulele maligne și nici nu s-a evaluat importanța selecției cariotipice în evoluția celulelor tumorale. În plus, chiar și după aceea, s-a vădit că studiul cromozomilor în celulele transformate malign, mai ales din tumorile solide, este mult mai dificil datorită alterării morfologiei generale a cromozomilor, a modificării stării fizice a cromatinei, a lipiciozității dobândite
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rol decisiv în inițierea procesului de malignizare și se corelează cu tipul tumorii, având caracter clonal. Alterările secundare sunt consecința stării de instabilitate genomică care însoțește condiția de transformare malignă a celulei și se adaugă celor primare, în cursul evoluției tumorale. În sfârșit, în fazele avansate ale evoluției neoplazice, apar alterări terțiare care constau în remanieri neobișnuite, bizare, ale complementului cromozomal, asociate cu variații numerice și rearanjări cromozomale care nu mai au caracter clonal, constituind elemente care definesc așa numitul „ZGOMOT
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
rearanjări cromozomale care nu mai au caracter clonal, constituind elemente care definesc așa numitul „ZGOMOT CITOGENETIC” ce sugerează precara stabilitate genomică care însoțește procesul de malignizare (Ștefănescu și Călin, 1996). Constatarea heterogenității celulare a tumorilor a generat conceptul liniei stem tumorale care explică o asemenea heterogenitate prin labilitatea genetică a celulelor maligne, precum și prin mecanismele selective care acționează asupra populațiilor celulare derivate dintr-o singură celulă transformată. Cariotipul celor mai multe celule maligne suferă schimbări gradate, evoluând cu o anumită rată. Cercetările lui
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
În unele linii celulare rezistente la MTX s-au identificat până la 20 asemenea formațiuni cromatiniene. DM reprezintă forma citogenetică liberă a materialului genetic amplificat, pe când HSR reprezintă forma cromozomală integrată a acestuia. DM-urile pot fi eliminate din liniile celulare tumorale ale mamiferelor, prin aplicarea unor concentrații scăzute de hidroxiuree. Cu cât liniile rezistente la MTX sunt menținute mai mult timp în cultură, cu atât mai frecventă devine conversia DM-urilor în HSR. În figura 23.1 se prezintă grafic HSR
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Regula generală este că un număr crescut și o varietate numeroasă de cromozomi marker, însoțită uneori și de emergența echivalenților citogenetici ai amplificării genice (DM-uri și HSR-uri) pot fi interpretate ca semne ale unui stadiu avansat al progresiei tumorale și ca expresie a instabilității genomice, instalate pe fondul unui „zgomot genetic” evolutiv (Brodeur și colab., 1984; Gebhart și colab., 1986). Labilitatea genetică a celulelor transformate reprezintă motorul variabilității celulei tumorale, exprimată în grade diferite, în diferite tumori. În celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
interpretate ca semne ale unui stadiu avansat al progresiei tumorale și ca expresie a instabilității genomice, instalate pe fondul unui „zgomot genetic” evolutiv (Brodeur și colab., 1984; Gebhart și colab., 1986). Labilitatea genetică a celulelor transformate reprezintă motorul variabilității celulei tumorale, exprimată în grade diferite, în diferite tumori. În celulele maligne se înregistrează deopotrivă nivele crescute și nivele bazale ale schimburilor dintre cromatidele surori (SCE) (de la Sister Chromatid Exchange), în diferite neoplazii umane și chiar în celulele aparținând aceluiași tip de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
deopotrivă nivele crescute și nivele bazale ale schimburilor dintre cromatidele surori (SCE) (de la Sister Chromatid Exchange), în diferite neoplazii umane și chiar în celulele aparținând aceluiași tip de tumoră, astfel că studiul SCE devine nerelevant. Schimbările vizibile în cariotipul celulelor tumorale umane reprezintă așadar, doar unul dintre factorii de schimbare genetică implicați în progresia tumorală și care sunt responsabili de heterogenitatea celulară tumorală și întreținerea stării de „zgomot citogenetic” (Ștefănescu și Călin, 1996). Abia astăzi sunt înțelese, în liniile lor generale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Chromatid Exchange), în diferite neoplazii umane și chiar în celulele aparținând aceluiași tip de tumoră, astfel că studiul SCE devine nerelevant. Schimbările vizibile în cariotipul celulelor tumorale umane reprezintă așadar, doar unul dintre factorii de schimbare genetică implicați în progresia tumorală și care sunt responsabili de heterogenitatea celulară tumorală și întreținerea stării de „zgomot citogenetic” (Ștefănescu și Călin, 1996). Abia astăzi sunt înțelese, în liniile lor generale, mecanismele moleculare ale modificărilor cromozomale specifice neoplaziilor umane, confirmându-se după aproape un secol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în celulele aparținând aceluiași tip de tumoră, astfel că studiul SCE devine nerelevant. Schimbările vizibile în cariotipul celulelor tumorale umane reprezintă așadar, doar unul dintre factorii de schimbare genetică implicați în progresia tumorală și care sunt responsabili de heterogenitatea celulară tumorală și întreținerea stării de „zgomot citogenetic” (Ștefănescu și Călin, 1996). Abia astăzi sunt înțelese, în liniile lor generale, mecanismele moleculare ale modificărilor cromozomale specifice neoplaziilor umane, confirmându-se după aproape un secol, ideea profetică a lui Th. Boveri, privitoare la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în care cromozomii nu pot fi decelați ca entități individualizate, vizibile la microscop. Metoda permite nu numai o estimare a cineticii interfazice, dar și analiza citogenetică specifică în celulele care au o proliferare slabă, permițând identificarea „dublu-minusculilor” (DM), în celulele tumorale interfazice, și chiar evidențierea modelelor de bandare, în celulele normale (Unakul și colab., 1973; Röhme și Heneen, 1982). Fenomenul PCC poate fi cauzat și de fuziunea celulară spontană în anumite neoplazii sau prin asincronia în evoluția ciclului de condensare-decondensare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
ce are loc frecvent în celulele neoplazice. Rezistența la terapia neoplaziilor poate fi evaluată prin metode citogenetice. Prezența DM și HSR în celulele neoplazice ca și absența leziunilor cromozomale, după aplicarea terapeuticii, pot fi considerate ca indicii ale rezistenței celulelor tumorale față de agenții antitumorali (Goldie și Coldman, 1984). Cercetările moderne, bazate pe tehnici moleculare precum hibridizarea moleculară in situ, permit detectarea secvențelor omoloage din ADN celular, a oncogenelor virale și determinarea relației strânse dintre benzile cromozomale implicate nerandomic în formarea markerilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
o serie de neoplazii umane, la care nu au fost prezente sub forma unor manifestări citogenetice detectabile. Rezultatele sprijină ideea că amplificările primare, subtile ale protooncogenelor mai greu evidențiabile citologic ar putea juca un rol important în inițierea și progresia tumorală, într-un stadiu foarte timpuriu al evoluției maligne, pe când manifestările citogenetice grosiere și deci „vizibile” reprezintă semne mai probabile ale unui stadiu mult mai avansat al neoplaziei. Heilbron și colaboratorii (citați de Gebhart, 1987) au afirmat rolul inițiator al amplificării
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și prognosticare, precum și pentru monitorizarea terapiei, interrelațiile situsurilor fragile, a situsurilor specifice de formare a markerilor, rolul petelor fierbinți mutaționale cromozomale asupra cărora se exercită acțiunea agenților clastogeni și efectul localizării protooncogenelor nu sunt pe deplin elucidate, astfel că citogenetica tumorală rămâne un domeniu în plină dezvoltare, fascinant și deosebit de util, pentru monitorizarea neoplaziilor. Activarea protooncogenelor se poate realiza prin variate mecanisme, dintre care, în prezent bine conturate și confirmate sunt: remanierile cromozomale, inserția genomului viral și mutația punctiformă. Remanierile cromozomale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomale, inserția genomului viral și mutația punctiformă. Remanierile cromozomale, incluzând erori de recombinare, pot determina fracturarea protooncogenelor și/sau fuziuni genice anormale. Mitelman și colaboratorii (1991) au identificat în genomul uman peste 150 de puncte de rupere cromozomală, cu specificitate tumorală. Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează secvența genelor ambilor cromozomi participanți în translocație, ajungându-se la juxtapoziționarea a câte unei părți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
la baza unui spectru larg de condiții maligne hematopoietice. În toate cazurile, este ruptă secvența genei mll (numită încă all-1, hrx, htrx) și, în consecință, apar proteine fuzionate, specifice leucemiei acute. Asemenea proteine sunt considerate a fi esențiale în progresia tumorală. În majoritatea fuziunilor genice este implicat un factor de transcripție cunoscut sau ipotetic în fuziunile alternative, așa cum sunt cele din translocațiile în care sunt implicate benzile cromozomale 11q23 și 12p13, în care este în mod evident localizată gena care codifică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
două litere ale orașului în care s-a făcut descoperirea. Astfel, cromozomul acrocentric foarte mic, descoperit de Nowell și Hungerford a fost numit cromozomul Philadelphia și a fost simbolizat Ph1. Cu aceste investigații s-a pus piatră de temelie Citogeneticii tumorale. Mult timp s-a crezut că Ph1 este un cromozom 21, cu talia redusă la jumătate, datorită deleției segmentului distal al brațului său lung. Ulterior, utilizând-se autoradiografia (Felix și colab., 1970) și tehnica bandării Q (quinacrină muștar) (Caspersson și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cromozomului 9 translocat în cromozomul 22 se află omologul celular al oncogenei virale v-abl. Simbolul abl derivă de la denumirea de genă Abelson, identificată prima dată în leucemia murină Abelson, reprezentând protooncogena c-abl. Clonarea genei c-abl, izolată din ADN al celulelor tumorale, a permis analiza moleculară fină a acesteia, constatându-se că ruperea cromozomului 9 are loc totdeauna la nivelul primului intron al acestei gene c-abl, iar poziția din cromozomul 22, unde se atașează ea, este totdeauna aceeași - în gena bcr, sub
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
glandelor endocrine, în tumori oculare și ale pielii etc. de la om la care s-au remarcat, pe lângă celule cu complemente cromozomale normale și celule cu diferite anomalii structural- sau numeric cromozomale care au generat markeri cromozomali caracteristici în cursul progresiei tumorale. În tumorile mamare se constată o incidență scăzută a cromatinei sexuale, ceea ce denotă modificări numerice și/sau structurale care afectează cromozomul X. Cromozomii markeri caracteristici în tumorile solide umane, generați prin translocații, deleții și inversii sunt prezentați în tabelul 24
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
unei gene normale cade sub influența promotorului mult mai activ al unei alte gene, așa cum se întâmplă în urma translocației t(8;14), din sindromul Burkitt. Capitolul 25 REMANIERILE CROMOZOMALE POT ACTIVA PROTOONCOGENELE ȘI INDUCE TRANSFORMAREA MALIGNĂ Era „modernă” a citogeneticii tumorale a început în anii 1950 și s-a accelerat rapid odată cu dezvoltarea tehnicilor de „bandare cromozomală”, în anii 1970 (Nowell și Croce, 1986) atingând apogeul odată cu aplicarea tehnicilor de clonare moleculară a punctelor de rupere în translocațiile cromozomale și introducerea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se extinde ca o clonă celulară cu origine unicelulară. În plus, demonstrarea faptului că, în general, anomaliile cariotipice sunt mult mai extinse în tumorile mai avansate decât în cele inițiale a permis să fie mai bine înțeles procesul de progresie tumorală, constatându-se că tumorile devin mai agresive cu trecerea timpului datorită apariției în masa de celule ale tumorii a unor clone neoplazice de subpopulații de celule cu modificări genetice adăugate celor inițiale, având loc o veritabilă evoluție clonală, cele mai multe dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]