3,106 matches
-
dimineață când a coborât la micul dejun și s-a prăbușit de sus pe trepte până la ușa verandei, unde a murit pe loc. Ochii tatei priveau calmi și pe fața sa plutea o expresie de seriozitate, dar și una de ușurare; ca și când, odată cu prăbușirea bunicului, ar fi căzut și o greutate de pe el și trăsăturile luminoase ale mamei se însuflețiră și nu te mai duceau cu gândul la marmură. La înmormântare au luat parte industriași, politicieni, militari, vânătorii au sunat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
închipuiri înfricoșătoare, făcând să crească în noi un sentiment dureros și apăsător. Din cauza asta deveniserăm lipsiți de vlagă și muți. Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe tata și în acea ușurare se amesteca și un fel de timiditate, transformată brusc în frică și compătimire, când dădu cu ochii de tata zăcând complet neajutorat în fața lui. Aparatul de siguranță, mai spuse fața palidă, fără să-l privească, ar fi celălalt produs pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în viață integrată într-o colectivitate. Mark nu era la birou, iar Kieran intră în panică atunci când mă văzu. — Stai liniștit, Kieran, nu am venit să arunc cu verigheta în monitoarele calculatoarelor. Am venit doar să aduc corespondența lui Mark. Ușurarea lui s-a văzut clar, dar imediat s-a simțit rușinat pentru că se trădase. —E-n regulă. N-o să fie plecat mult timp. Tu cum mai ești? —Bine, bine. De ce nu aș fi bine? Ce era mai rău a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că te-ai despărțit de soțul tău a doua oară. Mi-era greu să-l privesc în ochi. Cred că a fost un șoc pentru tine să afli că locuiesc cu trei bărbați. Ed zâmbi. De fapt, a fost o ușurare. Când a răspuns Mark la ușă, mi s-a făcut rău. Am fost sigur că l-ai primit înapoi. Dar, când i-am întâlnit pe ceilalți, mi-am dat seama că e doar un aranjament temporar. — O să țin minte regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cardiacă, asemenea fratelui său William, doar pentru a-i spune că nu avea nimic la inimă și, În general, nimic care să nu poată fi remediat printr-un regim alimentar echilibrat și mișcare fizică regulată. Vestea Îi adusese, desigur, o ușurare, dar pacientul simțise că, În același timp, ea aruncă și o ușoară umbră asupra caracterului lui, acuzația de a fi un malade imaginaire. Acum se dovedea că avea totuși „o inimă“. Dictă scrisori către toți prietenii, pentru a le comunica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
este dus să Își vadă mama Încarcerată. Romanul avea aproape două sute de mii de cuvinte, iar publicarea lui În revista Atlantic dură aproape un an. Fusese bine plătit, dar, de pe partea cealaltă a oceanului, aproape că se auzi oftatul de ușurare la apariția ultimului episod. Mai rău era că vânzările la carte erau dezamăgitoare, nereușind să acopere nici măcar avansul primit. Evaluându-și activitatea, de Anul Nou 1888, Henry Îi scrise prietenului și colegului său american, scriitorul William Dean Howells: „Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrisori - se consolară reciproc și Îndelung pentru moartea lui Lowell departe, pe malul celălalt al Atlanticului, În august -, dar Henry se simțea vinovat, știind că Îl neglijase puțin În a doua jumătate a anului. Sentimentul de vinovăție se născuse din ușurarea tainică resimțită pentru că, având scuza de a fi ocupat cu Americanul, putuse evita o conversație lungă Între patru ochi pe tema lui Peter Ibbetson, publicat de Harper’s În foileton Între lunile iunie și decembrie, ilustrat de Du Maurier Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
istorie a negocierilor cu privire la piesă, pentru a demonstra că, pe parcursul lor, nimic nu Îl pregătise pentru obiecția fundamentală pe care Daly o făcuse În ultima clipă. Epistola aceasta era Însă mai mult menită să Îi aducă lui Însuși satisfacție și ușurare, decât să Îi provoace lui Daly remușcarea sau măcar jena. Individul era, după cum Îi declară lui Elizabeth Robinson, un mizerabil. Amiciția lui cu tânăra aceasta evoluase constant În ultimul an sau doi. O ajutase cu sfaturi privind piesele lui Ibsen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că era prea târziu - ar fi vrut să se afle. Ce prost fusese! [Primul act merse foarte bine. În timp ce se desfășura, Elizabeth Robins, care stătea Împreună cu dna Hugh Bell În loja absentului Henry James la invitația lui, simți o imensă ușurare În contul autorului, dar și al său propriu, căci Își amintea cât fusese de epuizant procesul de alinare a sentimentelor lui rănite după cronicile dezamăgitoare la Americanul și după anularea spectacolului cu Calea doamnei Jasper și era Încântată să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și un ajutor o ținu deschisă la mijloc, pentru ca Alexander să poată ieși, ca de obicei, pentru reverența solo. Se auzi o furtună de aplauze a căror căldură părea sinceră și care durară două sau trei minute. Apoi, cu o ușurare de nedescris, auzi strigătele: — Autorul la rampă! Deci, până la urmă, totul mersese bine. [Elizabeth Robins percepu imediat pericolul. Strigătele care solicitau prezența autorului la rampă Începuseră la galerie, preluate cu entuziasm de prietenii lui Henry aflați În loje și staluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aduna la Londra. Dineul fu reușit, În ciuda umbrei de neliniște care plană deasupra evenimentului datorită lipsei de control a francezului asupra propriei vezici (fără Îndoială, rezultatul libertinajului din tinerețe) și a nevoii de a avea la Îndemână o modalitate de ușurare, pe parcursul cinei, care să nu presupună drumul lung până la toaleta de la piciorul scării principale. I se puse la dispoziție o oală de noapte, ascunsă după mai multe paravane la un capăt al salonului privat, iar eventuala stânjeneală fu eliminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gazdă la Înălțimea locuinței, drept care petrecea mult mai mult timp gândindu-se la nevoile oaspeților săi și Îngrijindu-se ca ele să fie satisfăcute decât o făcuse vreodată la Londra. De aceea, când plecau, trăia Întotdeauna un sentiment tainic de ușurare și plăcere la gândul intervalului de liniște egoistă care urma până la sosirea următorului musafir. Gosse, ca să fim sinceri, nu-i crease probleme, mulțumindu-se să Își petreacă diminețile citind și scriind În salonaș, În timp ce el Îi dicta lui MacAlpine În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
confesorului meu, părintele Wiehnke, cel pentru a cărui ureche nimic din ce e omenesc nu era străin. Mie, însă, spovedania îmi ajuta să mă despovărez de tot ceea îi putea fi atribuit ori inventat, ca sursă de plăcere, îndărătnicului accesoriu: ușurarea din fiecare săptămână. Mai târziu, însă, atunci când băiatul de paisprezece ani s-a trezit în ipostaza de a fi absolut lipsit de Dumnezeu, mădularul care devenise, odată cu el, mai bătrân, a început să-i producă mai multe griji decât situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bună spre a face ca „neputința de a ține doliu“, ce avea să-i fie imputată ulterior societății postbelice, să devină ceva mai permeabilă. Și așa s-a și întâmplat. Contra cost, se putea plânge în hohote. Lacrimile, numărate, aduceau ușurare. Până la urmă, oaspeții care plăteau se transformau în niște copii ce gungureau, care urmau cuminți toba lui Oskar. De unde se poate trage concluzia că înaintea tuturor celorlalte produse ale câmpului și ale grădinii, ceapa este potrivită pentru o utilizare literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
O mie și una de nopți. La fel ca literatura la Începuturile sale, Nierenstein s-a redus la oralitate, căci nu ignora faptul că anii aveau să sfârșească prin a scrie totul. Naturalism la zi Nu fără un sentiment de ușurare am observat că polemica descripționism - descriptivism nu mai ocupă prima pagină a suplimentelor literare și a celorlalte publicații. După cumpătatele lecții date de Cipriano Cross (S.J.), nimănui nu-i este Îngăduit să ignore faptul că primul din cuvintele numite anterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În numele meu cât În al patriei dă peste mări și țări, pentru omagiu adus comemorării zilei mele dă naștere. Cu ultimu strop dă champagne dulce, am bătut În retragere. Afară am respirat văzduhu dân fundu bojocilor ș-am simțit Începutu ușurării. Jacqueline m-a pupat În tenebre. Te Îmbrățișez, Indianu P.S. de la unu a.m.: Am iară crampile alea. N-am putere să m-atârn dă para dă la sonerie. Ogeacu urcă și coboară la moment și mă trec sudori reci. Nușce-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Maschwitz și nu a Întârziat să ia amploare și să zboare din gură În gură. Am simțit, la fel ca cel care vede cum crește fluxul, că tocmai consensul popular, fără deosebire de sex și etate, avea să primească cu ușurare faptul că Începeam să public În periodice. Atare sprijin m-a Îndemnat să trimit prin poștă, la reviste specializate, oda La drum! Răspunsul a fost o conspirație a tăcerii, cu excepția onorabilă a unui supliment care mi-a Înapoiat-o pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
hrană. Nimic altceva decât mâncare. Nava călătorise cu o cantitate enormă de hrană. Chiar admițând că avea un echipaj de douăzeci de inși, exista mâncare suficientă pentru un voiaj de câțiva ani. Se simțeau cu toții foarte obosiți. Fu o adevărată ușurare când Beth găsi un buton și spuse: — Mă Întreb pentru ce.... — Beth! strigă Barnes. Și culoarul Începu să se miște: pista de cauciuc se deplasă Înainte cu un bâzâit ușor. — Beth, aș vrea să Încetezi să mai apeși pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
e frică de eternitate? Dar asta-i o problemă prea intimă. Să fim, totuși, discreți!” Apoi intră cu grijă în rezerva mea. Nar vrea, parcă să mă deranjeze. Mă atinge și-mi șoptește: „-Bolește,V., bolește. Poate că asta-i ușurare. Acolo unde ești, probabil că cerul este evident. Și-i degradare pentru noi, ăștia, cei convinși că existăm că ni se cere atît de puțin. Tot ce ne face particulari, visuri, ambiții, putere, acolo nu contează. Ne rușinăm. E atît
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
s-o dai nici la câini, răspundea Margaret. Sinceritatea era una dintre virtuțile ei, pe lângă faptul că era ascultătoare și curajoasă. Așa că, după mai mulți ani de cine înlăcrimate și din ce în ce mai mulți bani cheltuiți pe cereale destinate micului-dejun, mama, spre ușurarea eternă a tuturor, a decis să nu mai gătească absolut nimic. Așa că, dacă una dintre fiice sau soțul îi spunea că îi e foame, mama îl lua de mână fără să scoată un cuvânt și-l ducea în bucătărie. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pungă cu ceva chipsuri rămase înăuntru și o cutie de Budweiser. Am avut ceva dificultăți să deschid rucsacul fiindcă avea atașate două baloane cu heliu. Era clar că Anna fusese la un soi de petrecere. Aproape că am plâns de ușurare când am descoperit în rucsac o sticlă de vin alb. —Mersi, Anna. Îți plătesc mâine. Și am plecat. Anna arăta tot uluită și înfricoșată. A dat din cap mută. —OK, a reușit să îngaime. Am verificat-o pe Kate. Continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi să aibă o aventură. Nu se ocupă el de gospodărie/nu-mi dă destui bani/nu discută niciodată nici o problemă cu mine, dar măcar nu mi-ar fi necredincios“. Oare se uitaseră la mine, oftaseră din rărunchi de ușurare și ziseseră, deși simțindu-se vinovate: „Sunt așa de fericită că i s-a întâmplat ei, nu mie“? Eram așa de furioasă. Voiam să strig lumii întregi: „Greșiți! Am crezut că pot să am încredere în soțul meu! Am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai fugit așa de repede, că n-am apucat să te întreb dacă nu vrei... adică... dacă n-ai nimic împotrivă... dacă aș putea să te mai văd. Adică, dacă ai timp. M-am simțit cuprinsă de un sentiment de ușurare și de fericire. Știți cum se spune: se naște câte unul în fiecare secundă. — Da, i-am răspuns pe nerăsuflate. Mi-ar face plăcere. M-am simțit așa de bine, mi-a spus el. Eu străluceam de bucurie și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-o pe Kate la loc în pătuț și m-am dus în bucătărie să-i fac cafeaua. Ar fi trebuit să-i ofer eu cafea dinainte. Dar cu toată agitația aia, nici nu-mi trecuse prin minte. A fost o ușurare să intru în bucătărie. Când am închis ușa în spatele meu, am oftat prelung și profund. Mâinile îmi tremurau așa de tare, că abia am putut să umplu ibricul cu apă. Mi-era așa de greu să fiu cu el. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai spus, m-a întrerupt el furios, cu o voce din care tonalitatea tăioasă și cumva cântată dispăruse brusc. James s-a aplecat peste masă și m-a fixat cu un chip mânios. —„Asta e“, m-am gândit. Sentimentul de ușurare se amestecase cu cel de teamă. Măcar acum aveam să aflu ce dracu’ era cu el. — Ai spus că aveai nevoie de mine, a zis James oftând și dându-și ochii peste cap. Asta e puțin spus! Apoi a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]