6,589 matches
-
caz mult prea evident pentru ca să i se merite cuiva să-l angajeze pe bani mulți pe maestrul Ludovic L.: era absolut sigur că Vali Holler va fi condamnat și fără ajutorul celebrului avocat. Întrebări: "Numitul Vali Holler, găsit vinovat de ucidere din culpă în șase cazuri, și-a primit exact pedeapsa meritată". Care a fost această "exact pedeapsă meritată"? Fapta comisă de "netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deșănțat" se încadrează în "ucidere din culpă" sau în "crimă în
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Numitul Vali Holler, găsit vinovat de ucidere din culpă în șase cazuri, și-a primit exact pedeapsa meritată". Care a fost această "exact pedeapsă meritată"? Fapta comisă de "netrebnicul Vasi Holler, într-un acces de egoism deșănțat" se încadrează în "ucidere din culpă" sau în "crimă în serie", ținându-se cont de cele 6 (șase) cadavre? Cât de premeditat credeți că a fost "accesul de egoism deșănțat" al lui Vasi Holler, atunci când a refuzat bulgărele de aur? Credeți că și John
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ce l-au adus în fața Tribunalului. De ce tocmai aceste trei? 1. Când nunta cu domnișoara Monika a fost anunțată, invitațiile trimise și sala închiriată, iar mirele s-a răzgândit, Monika și mama ei s-au sinucis. Ceea ce a fost socotit ucidere din culpă de către învinuit, chiar dacă nu el a fost cel ce le-a aruncat cu mâna lui pe bietele femei în lacul de acumulare. (Acuzarea a cerut eticheta "ucidere din culpă cu premeditare", dar în sentință nu apare decât "ucidere
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Monika și mama ei s-au sinucis. Ceea ce a fost socotit ucidere din culpă de către învinuit, chiar dacă nu el a fost cel ce le-a aruncat cu mâna lui pe bietele femei în lacul de acumulare. (Acuzarea a cerut eticheta "ucidere din culpă cu premeditare", dar în sentință nu apare decât "ucidere din culpă".) 2. Vânzarea unor acțiuni ale uzinei UZFR, aflată în stare de faliment a fost socotită pur și simplu escrocherie. O escrocherie de pe urma căreia mii de familii și-
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ucidere din culpă de către învinuit, chiar dacă nu el a fost cel ce le-a aruncat cu mâna lui pe bietele femei în lacul de acumulare. (Acuzarea a cerut eticheta "ucidere din culpă cu premeditare", dar în sentință nu apare decât "ucidere din culpă".) 2. Vânzarea unor acțiuni ale uzinei UZFR, aflată în stare de faliment a fost socotită pur și simplu escrocherie. O escrocherie de pe urma căreia mii de familii și-au pierdut economiile de o viață. Drept urmare, șapte persoane și-au
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
am încercat, pentru canalul FK, identificarea, dincolo de indicatorii cantitativi ai violenței, a contextelor de semnificare în care aceasta apare. Se au în vedere următoarele contexte de semnificare: contextul gratuității (unde violența este propria ei rațiune; cum ar fi în cazul uciderii oarbe, uciderea în serie etc.), cel logic (în care violența face parte din trăirea realității sau din structura narativă; cum spuneam că este cazul basmului, dar nu numai, o serie de narațiuni utilizând această schemă), cel legitim (în care apar
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pentru canalul FK, identificarea, dincolo de indicatorii cantitativi ai violenței, a contextelor de semnificare în care aceasta apare. Se au în vedere următoarele contexte de semnificare: contextul gratuității (unde violența este propria ei rațiune; cum ar fi în cazul uciderii oarbe, uciderea în serie etc.), cel logic (în care violența face parte din trăirea realității sau din structura narativă; cum spuneam că este cazul basmului, dar nu numai, o serie de narațiuni utilizând această schemă), cel legitim (în care apar acte de
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
sfetnicul împăratului Sinagrip, neavând copii, îl ia spre educare pe nepotul său, Anadan. Acesta, nerecunoscător și vrând să grăbească moștenirea, ticluiește o scrisoare către împărat în care îl arată pe Archirie ca trădător. Fără a sta pe gânduri, împăratul poruncește uciderea acestuia, zădărnicită însă de călău, care îl ascunde pe Archirie. La puțin timp, faraonul Egiptului îi cere împăratului să-i dezlege câteva enigme sau să-i plătească tribut. Ieșit din ascunzătoare, Archirie rezolvă enigmele (o cetate în aer, o frânghie
ARCHIRIE SI ANADAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285424_a_286753]
-
favorabile comunității. ș...ț Actul ritual al sacrificării transformă victima animală sau umană Într-un obiect sacru, deoarece viața acestuia a fost dăruită lumii spiritelor” (S. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1133). Cel mai adesea, acest rit este asociat cu uciderea unei ființe vii (uneori chiar umane), dar tipologia sacrificiului cunoaște numeroase devieri de la acest model standard. Sacrificiul se deosebește de ofrandă prin câteva note: În primul rând, el aduce În scenă bunuri de o valoare (materială sau spirituală) semnificativă pentru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
392). Continuând această direcție de analiză, Marcel Detienne (1997b, p.143) scoate În evidență construcțiile simbolice prin care religia greacă media Între crima sângeroasă și consacrarea prin sacrificiu: În ziua de 14 a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu paie este pusă În picioare și Înhămată la plug, Într-un simulacru de arat. Acest ritual asociază ideea de sacrificiu cu cea de sacrilegiu: Sacrificiul animal Îi apare cetății ca o pângărire, dar o pângărire inevitabilă și necesară, căci uciderea boului este un act esențial pentru Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața sângelui și a omorârii unui animal, prin jocul dramatic al unui ritual care scoate În evidență, spre a se folosi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
plus, grupul, În unanimitate, trebuie să Îl considere vinovat de ceva și să Îl ipostazieze În criminal, paria, persoană non-gratta. Aceasta Înseamnă că violența se poate opri atunci când victima este clasificată simbolic drept „marginală”: prin această operație, violența devine legitimă, uciderea se transformă În act sacrificial (comunicarea cu orizontul divin), iar reciprocitatea violenței nu poate fi reclamată de niciun reprezentant al corpului social - idee confirmată și de o observație a lui Mary Douglas (1965, p. 55): „Sunt considerate poluate acele specii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Acum au loc diverse ceremonii de purificare, cu ajutorul substanțelor sacre precum apa (lustratio) sau focul. Păcatele individuale sau de grup sunt mărturisite În public sau sunt denunțate de cetele rituale de tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau manechine) sunt arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Zemon Davis radiografiază procesul de escaladare a violenței sub pecetea așa-numitelor „rituri ale violenței”. În Franța secolului al XVI-lea, conflictele religioase au generat numeroase asemenea rituri al căror scop era purificarea comunității prin dezumanizarea, batjocorirea, lovirea bestială sau uciderea oponenților. Altfel spus, anumiți membri ai colectivității erau ipostaziați ca factori de poluare (religioasă și morală), iar curățirea de păcat se făcea prin sancționarea acestora. Riturile erau declanșate fie de un zvon (pe fondul unor nenorociri care afectau colectivitatea), fie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Ra și Apophis, dintre zeul sumerian Ninurta și Asag, dintre Marduk și Tiamat, dintre zeul hitit al furtunii și șarpele Illuyankas, dintre Zeus și Typhon, dintre eroul iranian Thraetaona și dragonul cu trei capete, Azhi-dahaka. ș...ț Pe scurt, prin uciderea unui monstru ofidian - simbol al virtualului, al haosului, dar și al autohtonului - o nouă „situație” cosmică și instituțională se instaurează În lume. (M. Eliade, 1981, pp. 215-216) Mitul cosmogonic cel mai cunoscut la populațiile Asiei Centrale și Septentrionale este un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
jaguarul Îl Învață cum să folosească arcul și săgețile) Îl transformă pe Botoque din victimă slabă și neputincioasă (maștera Îl zgâria și alunga În pădure), În războinic sângeros: prima utilizare a armelor și a tehnicilor Învățate nu este vânătoarea, ci uciderea dușmanului - În acel moment maștera nu reprezenta lumea animalelor, ci lumea jaguarului atotștiiutor, adică lumea eroilor civilizatori. În replică, pierderea acestor atribute Îl transformă pe jaguar din deținător al secretelor civilizației, În prădător sălbatic, consumator de carne crudă: doar lumina
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asupra conceptului de poezie proprie apar încă de la Neliniștea purpurei. D. este mereu altul, cu fiecare poem, atât ca formă, cât și ca direcționare a ariei de cunoaștere, rămânând mereu, în esență, același: „Să înveți ca pe un risc propriu/ uciderea cuvântului pe limbă/ când vrea să se nască/ deodată matur” (Despre o anume metodă, din volumul În apărarea poemului scurt, 1993). Dacă în Dubla eroare (1999), D. insistă pe experiența care a făcut din poezie povestea autorului ei, tot aici
DOCLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286808_a_288137]
-
Persecuțiile au atins apogeul sub împăratul Diocletian, care a dat patru edicte împotriva creștinilor. Primul edict, datat februarie 303, prevedea dărâmarea lăcașurilor bisericești, interzicerea adunărilor și arderea cărților sfinte. În același an, s-a dat al doilea edict, care prevedea uciderea preoților, apoi al treilea, care extindea pedeapsa respectivă la toți credincioșii care nu sacrificau zeilor. Apoi, în primăvara 304, a fost dat al patrulea edict, care stabilea uciderea tuturor creștinilor, preoți și laici, care refuzau să sacrifice. În timpul persecuției lui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfinte. În același an, s-a dat al doilea edict, care prevedea uciderea preoților, apoi al treilea, care extindea pedeapsa respectivă la toți credincioșii care nu sacrificau zeilor. Apoi, în primăvara 304, a fost dat al patrulea edict, care stabilea uciderea tuturor creștinilor, preoți și laici, care refuzau să sacrifice. În timpul persecuției lui Diocletian (284-305), a lui Galeriu (305-311) și Liciniu (307-324), au suferit moarte martirică și locuitori daco-romani din regiunea dunăreană. Pe linia Dunării, martirologiile consemnează mai mulți creștini victime
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre împotriva avarilor și slavilor. Acțiunile militare conduse de generalul Priscus la Sirmium (pe Dunăre), în 595, și în vestul Banatului (pe Tisa), în 599, au dus la anumite victorii, dar nu au reușit decât să întârzie prăbușirea graniței dunărene. Uciderea împăratului Mauriciu (582-602), în anul 602, și revolta militară condusă de centurionul Focas, care a devenit împărat, au dus la prăbușirea limesului danubian, dar unele fortificații au continuat să reziste până în 614. Incursiunile avaro-slave au fost reluate, după 614-615, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fii și nepoți, așezată deasupra celei țărănești. Statul medieval (feudal) a mai păstrat și dreptul de preemțiune rezervat, în caz de vânzare a pământului, membrilor obștii și ai obștilor înrudite. Apoi s-a mai păstrat responsabilitatea penală colectivă (dușegubina) pentru ucideri și responsabilitatea fiscală a satului.16 Conducerea obștilor era, în general, colectivă-adunările satelor aveau loc în câmp deschis, cu participarea a sute de oameni din satele vecine, care făceau judecată și dădeau sentințe, ele corespund adunărilor (mallum) din evul mediu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
turanice, apărarea graniței nordice, din zona Dunării și Dobrogei, a fost dezorganizată încât, în secolul al XII-lea, cumanii treceau fluviul fără teamă: 1114, 1122, 1148, 1150, 1154,1159. Aceste năvăliri erau însoțite de jafuri, distrugeri, luarea de captivi și ucideri. Incapacitatea cronică a Imperiului de a asigura securitatea frontierei dunărene și, implicit, a populației locale (românii) se reflectă și în izvoarele vremii. Astfel, Ioan Cinnamus, referindu-se la năvala cumanilor din 1148, consemnează reproșul făcut lui Manuel Comnenul de un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
conflicte interne generate de neînțelegerile de la curtea Asăneștilor. Astfel, în 1196, Asan a fost ucis de un boier bulgar, Ivanco. Petru, care la început a condus singur statul (1185-1191), în 1191, l-a asociat la putere pe Asan, iar după uciderea acestuia, rămas singur, l-a asociat la domnie pe Ioniță (Kaloian), fratele său mai mic, fost ostatic la Constantinopol. Dar, în 1197, la numai un an de la uciderea lui Asan, însuși Petru va fi ucis și, în acest fel, Ioniță
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1185-1191), în 1191, l-a asociat la putere pe Asan, iar după uciderea acestuia, rămas singur, l-a asociat la domnie pe Ioniță (Kaloian), fratele său mai mic, fost ostatic la Constantinopol. Dar, în 1197, la numai un an de la uciderea lui Asan, însuși Petru va fi ucis și, în acest fel, Ioniță a rămas singur conducător al noului țarat de la Târnovo (1197-1207). Lui îi revenea misiunea dificilă de a menține și consolida statul închegat sub conducerea fraților săi. El a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la starea de iobăgie a oamenilor liberi și a celor parțial dependenți era într-o dinamică continuă. Cei care erau amenințați cu iobăgirea, își apărau libertatea prin toate mijloacele posibile, astfel, "Registrul de la Oradea" amintește despre iobagi învinuiți de furt, ucideri ș.a. Să precizăm că, în secolul al XII-lea, majoritatea oamenilor aflați în stare de dependență feudală aparțineau bisericii și mănăstirilor-gradul de aservire era mai mare în cazul acestora, astfel că nu exista mănăstire mai însemnată sau episcopie care să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]