2,309 matches
-
deportat în Asia Centrală și în Siberia mai multe grupuri etnice importante pentru presupusa lor colaborare cu invadatorii germani: germanii din regiunea Volgii, tătarii din Crimeea, cecenii, ingușii, balkarii, calmîcii și alții. După încheierea războiulu, Stalin a ordonat deportarea a numeroși ucraineni și baltici. După încheierea războiului, rolul conducător al poporului rus în familia sovietică de națiuni și naționalități a fost puternic promovat de Stalin și urmașii lui. Această schimbare de atitudine a fost clar subliniată în timpul discursului cu ocazia celebrării victoriei
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
comunitățile care au apărut în perioada sovietică, (muncitorii ucraineni sau belaruși din Kazahstan sau Letonia, ai căror copii au învățat în limbi cu predare în limba rusă, generațiile următoare ajungând să vorbească limba rusă ca primă limbă. Astfel 57% din ucrainenii din Estonia, 70% din belarușii din Estonia și 37% dintre letonii din Estonia declarau în cadrul referendumului din 1989 că limba rusă este limba lor maternă. De asemenea, comunitățile evreiești din cadrul Uniunii Sovietice au schimbat limba idiș ca limbă principală cu
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
mordvinii. Până la urmă, în cazul familiilor în care unul dintre părinți era rus, copii erau crescuți și educați ca ruși funcție de context. De exemplu, majoritate copiilor din familiile care trăiau în Kazahstan, în care un părinte era rus și altul ucrainean, alegeau să naționalitatea „rusă” pentru a fi completată în pașaportul intern - actul național de identitate - care se eliberea oricărui cetățean sovietic la vârsta de 16 ani. Însă, copii din familiile mixte ruso-estone ai căror părinți trăiau în Tallinn (capitala Estoniei
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
emigreze. În 1881, noul țar Alexandru al III-lea a modificat ukazul. Versurile și dicționarele ucrainene erau permise, dar alfabetul ucrainean („kulișivka”, după numele lui Panteleimon Kuliș) era încă interzis, iar publicațiile trebuiau să folosească alfabetul rus (numit peiorativ de ucraineni „iarîșka” după numele a două semne din alfabetul rus ъ și ь - semnul tare, respectiv moale). Reprezentațiile teatrale și spectacolele muzicale satirice puteau fi aprobate de autoritățile locale, dar nu se puteau înființa trupe teatrale care să joace exlusiv în
Ukazul de la Ems () [Corola-website/Science/309170_a_310499]
-
înlăturați de către huni) și au fost cunoscuți succesiv sub denumirile de sciți, sarmați și alani. Grupurile slave reprezintă mai mult de o treime din totalul populației Caucazului. Ele trăiesc în partea nordică și sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit, mai sunt și alte grupuri, cum ar fi kurzii, talișii, tații, grecii și țiganii, toate împrăștiate în diferite zone ale Caucazului. Printre popoarele turcice, este cel azer, la sud-est, și turcici kipceak (kumâk, nogai, karaciai și balkar), la
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
de 5-1 (2-0, 3-1). Șahtiorul a început cu o victorie în grupele UEFA Champions League, cea din deplasare, scor 2-1, cu formația FC Basel. A urmat partida cu FC Barcelona, cea care avea să ajungă în finala acelui sezon: după ce ucrainenii au condus încă din minutul 45, prin Ilsinho, argentinianul Lionel Messi a marcat două goluri în ultimele cinci minute ale partidei (89', 94') și a adus victoria formației catalane. Au urmat înfrângerile cu Sporting Lisabona, 0-1 pe teren propriu și
FC Șahtar Donețk () [Corola-website/Science/310690_a_312019]
-
a avut loc la data de 20 mai 2009, pe Stadionul Șükrü Saracoğlu din Istanbul. Adversara lui Șahtior era Werder Bremen, formație care, deasemenea, sacrificase campionatul intern pentru o participare memorabilă în Cupa UEFA. Meciul a început mai bine pentru ucraineni, iar Luiz Adriano a deschis scorul după ce, în urmă cu câteva minute, ratase singur cu Tim Wiese. După doar zece minute, fundașul central de la Werder, Naldo, a executat puternic o lovitură liberă, portarul Andrei Piatov a încercat să prindă mingea
FC Șahtar Donețk () [Corola-website/Science/310690_a_312019]
-
motorizate SS, 10.000 de polițiști germani și polonezi, 2 regimente maghiare și trei batalioane de cazaci recrutați din rândurile prizonierilor sovetici de război. După numai două luni, această operațiune s-a încheiat cu un eșec. În 19 - 20 august, ucrainenii au reușit să cucerească centrul militar german de la Kamin Koșirski, au înfrânt mai multe batalioane germane și au capturat o mare cantitate de arme și muniție. Generalul Bach-Zaleski a fost destituit și a fost înlocuit de generalul Prutzmann. În ciuda tuturor
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
găsiseră adăpost insurgenții și a mai hotărât incendierea unor păduri în care se ascundeau partizanii. Istoricii ucraineni au cercetat arhivele sovietice deschise recent. Ei au descoperit că soldații NKVD îmbăcați precum partizanii UPA au atacat populația civilă pentru a demoraliza ucrainenii de rând și pentru a distruge sprijinul de care se bucurau insurgenții în satele ucrainene. Zonele în care activau UPA au fost pur și simplu depopulate. Există estimări care afirmă că în jur de 500.000 de ucraineni au fost
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
a demoraliza ucrainenii de rând și pentru a distruge sprijinul de care se bucurau insurgenții în satele ucrainene. Zonele în care activau UPA au fost pur și simplu depopulate. Există estimări care afirmă că în jur de 500.000 de ucraineni au fost strămutați spre nord, între 1946 și 1949. Deși sovieticii nu au reușit să distrugă definitiv UPA, organizația ucraineană a fost obligată să-și împartă unitățile mari în grupuri mici de până la 100 de oameni. Unii dintre luptători au
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
Frank Wisner, a estimat că guerilele ucrainene au eliminat cam 35.000 de milițieni și cadre ale partidului de la sfârșitul războiului. UPA s-a luptat să-i alunge pe polonezii din zonele pe care naționaliștii le considerau ca fiind ale ucrainenilor și au reușit, de cele mai multe ori, în întreprinderea lor. UPA a folosit metode teroriste pe scară largă. Există estimări care apreciază numărul polonezilor care au fost uciși în Volînia între 35.000 și 60.000 de persoane. Mulți istorici folosesc
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
apreciază numărul polonezilor care au fost uciși în Volînia între 35.000 și 60.000 de persoane. Mulți istorici folosesc termene precum genocid sau purificare etnică pentru a descrie acțiunile naționaliștilor ucraineni. Se merge până acolo încât istoricii apreciază că ucrainenii au ucis între 100.000 și 500.000 de polonezi. Numeroși săteni polonezi au plecat de pe pământurile lor datorită terorii ucrainene. Nu există cifre exacte cu privire la pierderile din ambele tabere, iar estimările fiecărei părți sunt respinse cu hotărâre de cealaltă
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
datorită terorii ucrainene. Nu există cifre exacte cu privire la pierderile din ambele tabere, iar estimările fiecărei părți sunt respinse cu hotărâre de cealaltă tabără. Ar mai trebui spus că partea poloneză a fost angajată în acte de brutalitate și răzbunare împotriva ucrainenilor. Cu toate că numărul ucrainenilor căzuți victime violențelor poloneze nu este cunoscut cu exactitate, se pare că numai în Volînia au fost uciși de către luptătorii Armia Krajowa cca 20.000 de civili ucraineni. Activitățile UPA sunt considerate de unii autori ca răspunsuri
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
Nu există cifre exacte cu privire la pierderile din ambele tabere, iar estimările fiecărei părți sunt respinse cu hotărâre de cealaltă tabără. Ar mai trebui spus că partea poloneză a fost angajată în acte de brutalitate și răzbunare împotriva ucrainenilor. Cu toate că numărul ucrainenilor căzuți victime violențelor poloneze nu este cunoscut cu exactitate, se pare că numai în Volînia au fost uciși de către luptătorii Armia Krajowa cca 20.000 de civili ucraineni. Activitățile UPA sunt considerate de unii autori ca răspunsuri la acținunile guvernului
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
fost angajată în acte de brutalitate și răzbunare împotriva ucrainenilor. Cu toate că numărul ucrainenilor căzuți victime violențelor poloneze nu este cunoscut cu exactitate, se pare că numai în Volînia au fost uciși de către luptătorii Armia Krajowa cca 20.000 de civili ucraineni. Activitățile UPA sunt considerate de unii autori ca răspunsuri la acținunile guvernului polonez interbelic, care a încercat să limiteze numărul de instituții ucrainene și să schimbe compoziția etnică a regiunilor majoritar ucrainene prin colonizarea de polonezi. Măsurile antiucrainene luate de
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
Ucraineni își schimbase pozițiile, intrase în conflict cu germanii și încerca să-și tempereze poziția față de minoritățile etnice. În 1944, OUN respingea, în mod oficial, „exclusivismul etnic și rasial”. Trebuie făcută o distincție dintre forțele conducătoare ale acțiunilor antievreiești ale ucrainenilor și teoriile rasiale profesate de naziști în așa-numita „soluție finală" a problemei evreiești. Scopul principal al naționaliștilor ucraineni nu era, în principiu, exterminarea evreilor, ci edificarea unei Ucraine independente, omogenă din punct de vedere național, cu un număr redus
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
luptători pentru independența țării și pentru obținerea de drepturi și beneficii de veterani de război. Ei au încercat să organizeze parade și comemorări ale camarazilor, în special în vestul Ucrainei. Aceste încercări au generat reacții negative ale veteranilor de război ucraineni care au luptat în Armata Roșie ca și a guvernului de la Moscova. Tentativele de reconciliere între cele două grupuri de veterani nu au făcut progrese prea mari. O încercare de organizare a unei parade comune în Kiev, în mai 2005
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Crișan se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (50,65%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (25,73%) și ucraineni (20,11%). Pentru 3,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (69,79%), cu o minoritate de ortodocși de rit vechi (25,81%). Pentru 3,34% din populație, nu este
Comuna Crișan, Tulcea () [Corola-website/Science/310828_a_312157]
-
Vijnicioara, cunoscut și sub denumirea de Vijenca (în și în ) este un sat reședință de comună în raionul Vijnița din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni (huțuli). Satul este situat la o altitudine de 448 metri, în partea de nord-vest a raionului Vijnița. Localitatea Vijnicioara a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de
Vijnicioara, Vijnița () [Corola-website/Science/309920_a_311249]
-
Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Vijnicioara a făcut parte din componența României, în Plasa Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, iar o minoritate importantă o formau evreii. În perioada interbelică, a funcționat în sat o Casă ucraineană de lectură . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord
Vijnicioara, Vijnița () [Corola-website/Science/309920_a_311249]
-
la 4 ani după ocuparea Basarabiei. A fost numită "" în memoria unei bătălii din războaiele napoleoniene: Bătălia de la Arcis-sur-Aube (1814). Noua colonie a fost populată cu etnici germani, ulterior stabilindu-se aici și comercianți evrei. Azi orașul e locuit de ucraineni, veniți aici după al doilea război mondial. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Arciz era vorbitoare de rusă (%), existând în minoritate și vorbitori de ucraineană (%), bulgară (%) și română (%).
Arciz () [Corola-website/Science/309319_a_310648]
-
bolșevicilor. În timpul Directoratului, Camenița a fost capitala de-facto a Ucrainei, după ocuparea Kievului de către comuniștii ruși. În timpul Războiului Polono-Sovietic, orașul a fost capturat de armata polonă, dar a fost cedat Rusiei Sovietice prin tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
tratatul de la Riga din 1921. Polonezii și ucrainenii dominau populația orașului. Ca centru comercial, însă, Camenița a fost un oraș multietnic și multireligios, cu minorități evreiești și armenești considerabile. Sub dominația sovietică, a fost supus numeroaselor persecuții, majoritatea polonezilor și ucrainenilor fiind deportați forțat în Siberia. Masacre cum ar fi masacrul din Vinnița au avut loc în toată Podolia, ultimul bastion al militanților pentru independența Ucrainei. La început, Camenița a fost centrul administrativ al regiunii Camenița din RSS Ucraineană, dar, ulterior
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
evreii Mordko Korn și Hersch Weißglas. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Zastavna a făcut parte din componența României, ca localitate de reședință a Plasei Nistrului din județul Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități de români și de evrei. În anul 1930, orașul avea 5.038 locuitori, din care 2.344 bărbați și 2.694 femei, fiind a treia localitate din județ ca număr de locuitori după orașele Cernăuți și Sadagura
Zastavna () [Corola-website/Science/309331_a_310660]
-
din anul 1991, localitatea face parte din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 3.036 (2.988+48), adică 89,95% din populația localității. În sat, mai locuiau 293 ucraineni, 38 poloni, 2 ruși și 6 de altă etnie . În prezent, satul are 3.747 locuitori, preponderent români. După 1989, mai multe societăți și asociații culturale au deschis filiale în Pătrăuții de Sus: Societatea pentru Cultură Românească "Mihai Eminescu"; Alianța
Pătrăuții de Sus, Storojineț () [Corola-website/Science/309340_a_310669]